6,894 matches
-
ca maestru al artelor înalte, firește, nu singur, ci cu alți experți, are misiunea de a ne bucura cu câteva calupuri de viitor. Așa că v-am ruga să creăm o așteptare activă, adică toate mizeriile vremii trebuie eradicate, mai ales șobolanii care s-au înmulțit înspăimântător după războaiele napoleoniene, ba ne-au invadat și cei de peste 60 de ani din Primul Război Mondial. Asta era? am răspuns ușurată. Vă ajut cu cea mai mare plăcere. Eu sunt Marrie Alimentaire, poate ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
când îți scriu, m-a făcut să mă simt mândră de misiunea mea. Așa că, după ce m-am cazat într-o cămăruță modestă, cu gardian la ușă, am început să studiez harta orașului pentru ca, începând de a doua zi, să stârpesc șobolanii. Mi-am ascuns în buzunarul secret cutia cu greierele și, așa cum eram îmbrăcată, cu rochia de nuntă, m-am culcat. Am visat că Polițistul-șef, împreună cu gardianul mă percheziționează pentru a mă deposeda de neprețuita comoară. Sigur că nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu condimentele cele mai gustoase pentru a ucide într-o secundă, după o înghițitură, în trei secunde, după trei înghițituri, în cinci secunde, după cinci înghițituri, pentru că moartea avea ceasul ei propriu, care trebuia hrănit în funcție de nesațul fiecărei ființe, astfel încât șobolanii mai lacomi mureau mai greu decât o primadonă care linchea puțin din cubuleț și cădea fulgerător. Cu lăbuțele în sus, nedumerirea imprimată pe chip îi oferea acea iluminare în fața uluitoarelor porți ale templului morții. Seara, cădea frântă în patul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe perne mari și pufoase, în care se afunda până a doua zi, în somn vizitând palate imense, toate din marmură cu statui de aur, șobolancele îmbrăcate în haine de purpură, cu ochi de smarald și gheare de argint și șobolanii, cu haine de paradă pe care luceau decorațiile de clan, în centrul lor luminând muzica tristă a speciei, concentrată într-un semn runic pe care Mioara Alimentară îl descifră ca fiind un simbol exprimat printr-o gură larg deschisă, în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care Mioara Alimentară îl descifră ca fiind un simbol exprimat printr-o gură larg deschisă, în fundul ei văzându-se o gură deschisă și o alta mai mică, adică o mulțime descrescătoare de guri de șoarece într-o gură deschisă de șobolan. Angoasa ancestrală a acestui neam pândit de moarte de la -∞ până la +∞. Ceea ce o miră pe Mioara fu asemănarea celor două lumi, precum era sus, așa era și jos, adică rase diferite de rozătoare care viețuiau împreună, într-un conglomerat de orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
foaie și scrise cu majuscule: ÎNDREPTAR ORTOPEDIC DE ESTETICĂ. Întâi și întâi, a dat la o parte pielea Pământului ca să fie luminat până în Iad. Și Soarele să ardă a doua zi ce i-a scăpat astrului nopții. În felul acesta, șobolanii nu pot decât să se ascundă în sine, singura gaură în care nu pătrunde nimic. Decât impresiile filtrate de Lumină. Evidențiate de Forța ei. Dezvăluite în toată splendoarea sau hidoșenia lor. Astfel, interiorul transformat era logic să nască viziuni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
răstălmăcirile, cacealmalele, pamfletele, strofocările, refulările lumii de jos care, fiind asimilate, produceau ravagii cu izotopii radioactivității lor încât se înmulțiseră, așa cum sugerase Mioara, poeții pe cap de locuitor mai mult decât șeptelul. Poeții talentați se inspirau direct de la sursă: mâncau șobolani. În felul acesta, Statuia Perfecțiunii nu mai era văzută printre copaci, care-i creau umbre de mister și neliniști, ci era percepută ca Nud expresiv în toată plenitudinea frumuseții sale divine. Sigur că majoritatea rozătoarelor se simțeau ca Iona în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
morții grefaseră în specia rozătoarelor gena mutanților, astfel că bietul Darwin nu mai găsea veriga lanțului trofic al evoluției, undeva înmugureau încrengături, rase, soiuri cu totul ieșite din spirală, fiind nevoit să editeze Evoluția cu coperta Sfintei Scripturi! Da, existau șobolani Lunari, de soare, de copaci, de apă, alchimici, care transformau alimentele în melodie spirituală, industria vopselurilor, în imagini care miroseau a benzen și a eternitate. Decretul invoca stârpirea și pentru că șobolanii se înmulțeau mai abitir, iar cei din viitor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să editeze Evoluția cu coperta Sfintei Scripturi! Da, existau șobolani Lunari, de soare, de copaci, de apă, alchimici, care transformau alimentele în melodie spirituală, industria vopselurilor, în imagini care miroseau a benzen și a eternitate. Decretul invoca stârpirea și pentru că șobolanii se înmulțeau mai abitir, iar cei din viitor se refugiau în număr mare în trecut. Și unde altundeva decât în Paris, unde se știa că e de ros cât cuprinde! Cum-necum, venit din viitor, un flagel greu de eradicat influență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și moda curentelor în artă? De la esteticienii viitorului, de bună seamă, care trebuiau neîntârziat puși în ghips și, la fel, moda cenaclurilor literare, a sectelor de prozatori postmoderniști, futuriștilor, scientiștilor și a altor scursuri din ploaia diluviană a prozodiei. Așaaaa! Șobolanii se refugiau în găurile lor construite pe ruinele celor vechi, fără a mai mișuna prin dedesubturile lumii, ca și cum depresia poeților îi lovise și pe ei. Stăteau ore, zile, luni, în găuri adunați mai mulți sau solitari, punând la cale ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toate, suveica, transportorul, apucătorul, axul camelor, m-am săturat să tot aștept. Ai luat-o de tot razna, Delfinașule, nu te mai poți stăpîni, îi atrage Angelina atenția, pregătindu-se să calce pe dos un material proaspăt umezit. Marș acasă, șobolanilor! țipă Roja în direcția soldaților aliniați în poziție de drepți în fața lui care nu așteaptă alte ordine, rup rîndurile și dispar în întuneric cocoșîndu-se sau tăvălindu-se ca să poată trece pe sub ușa rabatabilă a depozitului, deschisă doar pînă la jumătate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
animale și arme albe, zice Tîrnăcop. — Mai știu eu pe unul care în 21 dimineața umbla ca un apucat pe holurile Bibliotecii Universitare încercînd să facă rost de o cărticică pusă la index. Poți fi mesteacăn, fag, smochin, cocoș, oaie, șobolan, pumnal sau chiar toporișcă, continuă Tîrnăcop, tușind din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de cort pe care Roja o eliberează din ultimele ancore. — O să ne mai putem măcar uita încă o dată înăuntru? întreabă Dendé, scuipînd printre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mulți alți intelectuali care n au reușit să spele putina la timp, a ajuns să fie tîrît prin închisorile și lagărele de muncă comuniste. Balta Albă și Pitești, la schimb cu Balta Brăilei sau Canalul Dunăre-Marea Neagră. întuneric, mucegai, umezeală, șobolani, lîncezeală, la schimb cu soare dogoritor, transpirație, sete, praf, oboseală, țînțari. în ziua eliberării, n-ai vrut nici să auzi de ce ți-au recomandat comisarii, ai făcut ceva pe decretul care ți-a redat așa-zisa libertate, România ți s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în care stă pitit, Roja simte că a făcut bine părăsind Baricada, pentru că oamenii lui nu fac altceva decît să ajungă de rîsul celorlalți luptîndu-se cu morile de vînt. Citiți cu voce tare, dom’ Petrică, ca să audă toată lumea de unde vine șobolanul ăsta, nu se lasă Gulie, iar Dendé îi ține și el isonul, chiar așa revoluționarule, apropiați-vă cu toții ca să vedem cine a avut dreptate, le face semn celorlalți, care încep să se îngrămădească în jurul lor. Eliberat de Miliția Capitalei, domiciliul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
specializat în contestarea lumii. El se consideră, pe urmele lui Tudor Arghezi, „singur și pieziș“ în univers: „nu există lumea numai eu / plin de silă-n fața unor ani / craniu-mi stă în gura unui leu / inima un cuib de șobolani // poezia nu e numai eu / deturnând cuvintele din haos / printre rime sunt un derbedeu / vieții pure inutil adaos“. Nu se poate să nu remarcăm (și să nu apreciem) imagistica agresivă, expresie a unei exasperări existențiale, care, deși nu reprezintă o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aruncă / după câini“; „mulți au înfipt în mine / cuțite“; „totul este pregătit / funia scaunul săpunul“; „la margine de drum / mă violează viața / apoi mă lasă undeva / pe câmp“; „întreg universul mă urăște / numai pe mine“; „în subsolul / textelor mele / trăiesc șobolani“; „de stele nu pot / să mă spânzur / pot să mă înec într-o / istorie a literaturii“... etc. Ion Maria este conștient probabil de faptul că în România există în momentul de față nu zeci, nu sute, ci mii de poeți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prea. Vei fi boier cu atîta bănet. Boier fără casă... Cumperi un apartament. Apă caldă, televizor, curățenie și bănet în bancă. Ho, ho, ho. Pișcă-mă, să mă trezesc! A dat norocul chior peste dumneata! Și dumneata vii aici, cu șobolanii... Treaba mea! Oamenii stau de vorbă, bondocul scoate un rachiu și îl lămurește cam cît bănet va avea. Ca și cum ai avea un salariu pe 25 de ani de aici încolo. În afară de... Sigur, în afară de apartament. Și mobilat, te pomenești. Sigur, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
au chemat, vrei să spui. Păi, fără mine nu se descurcă. Sînt morți. Fără dubii. Fără noi sînt morți. Tiberiu renunță să lămurească lucrurile, n-are cu cine să-și pună mintea. Cînd au văzut că se înclină, fugeau ca șobolanii. S-au repezit la dom' Tiberiu, acolo era salvarea. Ce mai! Șobolanii dracului! Repede, să-i scoatem noi din rahat... Dar ce s-a înclinat, dom' Tiberiu? Cum ce? Pilonul podului. Săpase apa la bază și acum era cîș. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
morți. Fără dubii. Fără noi sînt morți. Tiberiu renunță să lămurească lucrurile, n-are cu cine să-și pună mintea. Cînd au văzut că se înclină, fugeau ca șobolanii. S-au repezit la dom' Tiberiu, acolo era salvarea. Ce mai! Șobolanii dracului! Repede, să-i scoatem noi din rahat... Dar ce s-a înclinat, dom' Tiberiu? Cum ce? Pilonul podului. Săpase apa la bază și acum era cîș. Au furat ca în codru. Ciment, fier beton și tot felul de materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că este trecut prin foc. Toți sînt de acord, îl înșfacă pe Vasile și-l dau afară din baracă. Printre uși, el mai vine cu un argument: "Dar berea...", însă nimeni nu-l mai ascultă. Ia să vedem ce mînca, șobolanul. Caută în pachete și strigă: Cîrnați, băi. Asta mînca Satana. Toți scuipă cîrnațul și apoi îl oferă celui din ploaie. Na, ghiftuiește-te, Scaraoțchi. Ploaia insistă să ajungă la pielea lui Vasile și chiar reușește. Tremură de frig și înjură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Toți scuipă cîrnațul și apoi îl oferă celui din ploaie. Na, ghiftuiește-te, Scaraoțchi. Ploaia insistă să ajungă la pielea lui Vasile și chiar reușește. Tremură de frig și înjură. Ar vrea să dea foc barăcii, să ardă toți ca șobolanii, dar n-are chibrituri și petrolul este tot în interior. Le dau foc la noapte, cînd dorm toți și încui și ușa pe dinafară. Cînd noaptea își intră în drepturi, Vasile este chemat înăuntru. Era vînăt, tremura și era ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
drepturi, Vasile este chemat înăuntru. Era vînăt, tremura și era ud pînă la piele. Intră, Satană! Crapă cîrnați în săptămîna mare! Numai că Vasile se îmbolnăvește rău și face aproape 41 de grade. Aiura și amesteca mai multe cuvinte ca șobolani, foc, chibrituri, petrol etc. De pneumonie s-a vindecat greu și de Paști, deh, numai Paști n-a fost acela, cu țevuști în nas și alte țevuști cu ace la mîini. L-a bătut Dumnezeu, au concluzionat colegii de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fost. El știa orice mișcare din casă. Omul păgubit, credincios cum altul nu-i pe lume, a fost zdruncinat puternic de coada Satanei. S-a apucat de meșterit la ușa beciului timp de două zile. O să-l prind ca pe șobolan. O să crape rînza în el, banditul naibii. Armează capcana, urcă în căruță și trece cu mare tam-tam prin fața casei lui Bîtcă. Hei, vecine, fă-te încoa! Dar unde te duci, omule? La mama. Poate arunci și pe la noi un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu spre a urca, cu infinit efort, spre zări îndepărtate, ci pentru a utiliza bidineaua lui respingătoare. Am o mare contribuție la opțiunea medicului Tinică de a rămîne la Iași. A acceptat casa care se dărîma și era populată de șobolani, doar ca să fie aproape de spital. Prin eforturi personale a făcut-o locuibilă. Cu cîștigul dintr-o lună, în orice țară a UE sau SUA, ar fi putut-o cumpăra. Noi, noi ieșenii, cei care beneficiem de acest confort pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și la timp. Bine ai făcut, mă, bine-ai făcut, ehei! Dacă ar fi după mine, te-aș premia pentru fiecare mănăstire arsă. Dumnezeii mamei lor de putori! Trăiesc ca niște căpușe pe spatele poporului. Ăștia trebuie să ardă ca șobolanii în scorbură și să nu știe nimeni de ei. Statul le dă, lumea le dă, Dumnezeu le dă, sug la trei țâțe și tot nu-i mai satură dracu! O noapte întreagă a bătut drumul Dornelor. În zori, sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]