1,860 matches
-
8316. Weiss Eugenia, 4 apartamente, București, str. Dr. Clunet 4. 8317. Winitrof Toma, 2 apartamente, București, calea Moșilor 249. 8318. Webb Ervilia, 24 apartamente, București, str. Dudești 8-10. 8319. Wechsler Nadia, 2 apartamente, București, str. Hala Lifschitz 17, Sinaia str. Șoimului 4. 8320. Wolfsehn Maria, 7 apartamente, București, str. Cauzași 8. 8321. Widrighin Maria, 3 apartamente, București, str. Dobrogei 12. Z. 8322. Zotu Tășula, 4 apartamente, București, str. Dobroteasa 13, 15. 8323. Zamfir Mihai, 3 apartamente, București, calea Calară��i 104
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române, care în anul următor îl alege membru corespondent. În 1878 N. semna în „Convorbiri literare” pasteluri și poezii erotice în linia lui V. Alecsandri, care au intrat în volumul de debut, Flori de primăvară (1880). Poemul Șoimii de la Războieni (1882) are ca model Dumbrava Roșie, dar și legendele istorice ale lui D. Bolintineanu. Scriitorul s-a făcut cunoscut însă mai ales prin „poeziile eroice și naționale” din Pui de lei (1891). Foarte răspândite prin intermediul școlii, majoritatea sunt
NENIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288423_a_289752]
-
scrisă într-o limbă românească îngrijită, mlădioasă, în care precumpănesc reminiscențe din Shakespeare. În 1897 lui N. i s-a jucat la Teatrul Național din București comedia Un singur amor. SCRIERI: Flori de primăvară, Berlin, [1880]; ed. 2, București, 1889; Șoimii de la Războieni, București, 1882; Die Affectenlehre Spinoza’s, Leipzig, 1887; Pui de lei, București, 1891; Tatăl nostru în câteva istorioare pe înțelesul tuturor, București, 1894; De la românii din Turcia Europeană, București, 1895; ed. îngr. Iustina Burci și Elena Camelia Zăbavă, pref.
NENIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288423_a_289752]
-
din Turcia Europeană, București, 1895; ed. îngr. Iustina Burci și Elena Camelia Zăbavă, pref. Tudor Nedelcea, Craiova, 2003; Radu de la Afumați, București, 1897; Poezii, București, 1911. Repere bibliografice: Luciliu [Al. Macedonski], „Flori de primăvară”, L, 1881, 3; Iacob C. Negruzzi, „Șoimii de la Războieni”, AAR, partea administrativă, t. V, 1882-1883; G. Bogdan-Duică, „Pui de lei”, TR, 1891, 265; P.V. Haneș, Istoria literaturii române, București, 1924, 242; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 7-8; Călinescu, Ist. lit. (1941), 264, Ist. lit. (1982), 591-592
NENIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288423_a_289752]
-
țară este, într-un fel, regula de aur a conducerii înțelepte: „Ne fireți ca pasărea ce ia ce să chiamă cucu - sunt sfătuiți urmașii - care-și dă oaolă dă le clocescu alte păsări și-i scot pui, ci fiți ca șoimul și vă păziți cuibul vostru. Că șoimul, feții miei, are altă pildă și are inimă vitează și bărbată întru sine și multe pasări oblăduiaște și biruiaște și nici de una nu-i iaste frică, nici să teme...”. Prudența și înțelepciunea
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
aur a conducerii înțelepte: „Ne fireți ca pasărea ce ia ce să chiamă cucu - sunt sfătuiți urmașii - care-și dă oaolă dă le clocescu alte păsări și-i scot pui, ci fiți ca șoimul și vă păziți cuibul vostru. Că șoimul, feții miei, are altă pildă și are inimă vitează și bărbată întru sine și multe pasări oblăduiaște și biruiaște și nici de una nu-i iaste frică, nici să teme...”. Prudența și înțelepciunea sunt chemate să vegheze curajul și să
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Urmează o școală tehnică de aeronautică, Liceul Teoretic din Dumbrăveni, Facultatea de Litere din București și cursuri de aerodinamică. Lucrează ca maistru de escadrilă (1929-1945), tehnician, maistru și profesor la o școală profesională (1946-1947). Debutează în 1927, cu poezie, la „Șoimii” din Târgu Mureș, revistă a elevilor din liceele militare. Colaborează la „Revista Fundațiilor Regale”, „Lanuri” (Mediaș), „Convorbiri literare”, „Flacăra Sibiului”, „Argeș”, „Viața românească” ș.a. În eseurile din Semne și mituri (1937), L.-A. prezintă cu entuziasm, dar și cu spirit
LADMISS-ANDREESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287737_a_289066]
-
era refuzat românilor din momentul în care am dorit, ca puști pasionat de figura lui Henri Coandă, să devin pilot kamikaze al aeronavei prezidențiale. Mă întrebam mereu de ce complotul împotriva cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu nu reușește 1. Pentru atâția șoimi carpatini, copilăria n-a însemnat întâlnirea cu „Ozana cea frumos curgătoare”. Am contemplat în schimb urâtul deghizat în hărnicie. Pentru tot ceea ce a însemnat deceniul opt, „macarale au râs în soare” cu tonul sinistru bine-cunoscut. Blocurile - numite de ardeleni „golumbării
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
clopot de sticlă” nu este aici metafora gracilității, ci sinistra imagine a asfixierii forțate. Înzestrate cu multă culoare, dar și cu gravitate, fragmentele de amintiri ciobite se prefac uneori, sub „pana” lui Paul Cernat, în mici vitralii epice. „Spaimele unui șoim al patriei” evocă infiltrarea precoce a practicii duplicității în suflețelul fraged al lui Paul: în primii ani de grădiniță, viitorul șoim al patriei știa deja pe cine să înjure și cum să mintă. Autorul descrie în amănunt cele mai importante
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
gravitate, fragmentele de amintiri ciobite se prefac uneori, sub „pana” lui Paul Cernat, în mici vitralii epice. „Spaimele unui șoim al patriei” evocă infiltrarea precoce a practicii duplicității în suflețelul fraged al lui Paul: în primii ani de grădiniță, viitorul șoim al patriei știa deja pe cine să înjure și cum să mintă. Autorul descrie în amănunt cele mai importante viraje livrești din anii de școală primară, când ideologia regimului nu putea fi atât de insinuantă. A urmat o copilărie „la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În acest context al derutei, când discernământul spiritual e vândut pentru talanții calofiliei, tu îmi spui: „Lasă mărturisirile!”. Dacă aș vrea să-mi întăresc prejudecățile, ți-aș răspunde: „Se vede că vorbești din Franța”. De două sute de ani, mai toți șoimii acestei la Patrie se uită încruntați spre creștini și le fac rechizitoriul: de ce vă trebuie capele în Universități (în pofida memoriei lui Robert de Sorbon), biserici în campusuri sau cruci la gât? De ce vreți liturghii în spitale, gări și aeroporturi, rubrici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fidelitate părea să se îndoiască; tocmai pe el îl alesese acum, încredințîndu-și astfel întreaga viață în mîinile unei persoane în care altminteri avea atît de puțină încredere. Ahab nu se afla nici de zece minute în arboradă, cînd unul dintre șoimii aceia marini, cu ciocul roșu, care se rotesc adesea în jurul catargelor armate ale balenierelor, începu să zboare pe lîngă capul lui, cîrîind amarnic. După ce se roti astfel, țesînd în jurul capului lui Ahab un nevăzut labirint, se înălță la vreo mie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deodată matelotul sicilian cocoțat în arborele artimon, ceva mai jos decît Ahab, de care-l despărțeau o adîncă prăpastie de aer. Dar aripa neagră se și întinsese sub ochii bătrînului Ahab - lungul plisc roșu aproape că-i atingea capul; cîrîind, șoimul negru își luă zborul cu prada în gheare. Capitolul CXXX PEQUOD îNTÎLNEȘTE BUCURIA înfriguratul „Pequod“ gonea înainte; valurile și zilele se rostogoleau mai departe; sicriul prefăcut în colac de salvare se legăna ușor; deodată, fu zărită o altă corabie, numită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mișcă-te, mișcă-te! Vorbește tare! Hei, voi, din arboradă! Vedeți mîna băiatului meu fluturînd pe deal? Parcă mi-aș pierde mințile! Hei, voi din arboradă, nu slăbiți din ochi ambarcațiunile! Observați cu atenție balena! Hei! Ia alungați-l pe șoimul ăla, uite cum își înfige pliscul în giruetă și o sfîșie! Ha! exclamă el arătînd spre flamura roșie din mărul catargului. A zburat cu ea! Unde-o fi bătrînul acum? O, Ahab, vezi tu priveliștea asta? Ce tremur, ce tremur
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lunga flamură fîlfîitoare, ce se desfășura calmă, parcă în bătaie de joc, deasupra talazurilor nimicitoare - în clipa aceea, un braț roșu și un ciocan ieșiră din apă, încercînd să prindă și mai vîrtos flamura de catargul ce se scufunda. Un șoim care urmărise din tării coborîrea catargelor din locul lor firesc, printre stele, către adîncurile mării, începu să izbească în flamură cu pliscul, stînjenindu-l pe Tashtego; aripa largă și fîlfîitoare i se nimeri o clipă între ciocan și lemnul catargului și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sale neobișnuite, țîșni cu putere din mare, apoi căzu chiar lîngă mine. Agățat de sicriul acela, am plutit o zi și o noapte pe oceanul catifelat ca un giulgiu. Rechinii lunecau, pașnici, de parcă-ar fi avut boturile ferecate cu lacăte; șoimii sălbatici planau deasupra mea cu pliscurile băgate în teci. A doua zi, am zărit o pînză, care s-a tot apropiat, pînă m-a pescuit din apă. Era corabia Rahila, cea veșnic rătăcitoare: întorcîndu-se din drum ca să-și caute copiii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Scânteia tineretului, România liberă. Precizăm că schița cadrului social-politic care a adăpostit și influențat producția literară este incompletă, că multe evenimente vor reieși pe parcurs din cercetarea Însăși a creației. Să Începem cu poezia. DIN POEZIILE ANULUI „Fă-te inimă șoim! Ochii mei fiți vulturi și porniți prin văzduhul acestui pământ, Inimă strigă și eu am să cânt Planul Economic de Stat pe-un an. (Ă). Hei, vremea aleargă de când o știm pe-un cal. Să nu Întrecem vremea când suntem
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ascultă-i tovarășe glasul: SPRE SOCIALISM, GRĂBEȘTE PASUL!” (Nina CASSIAN; Florin TORNEA - Ce larg e cântecul. În: Viața românească II, nr. 9, sept. 1949) * „Voi Înălța din tâmpla și visul cel mai viu, Cuvânt lângă cuvânt, al cântecului zid Cu șoimii și cu prigorii În fiece fereastră Și-n fruntea lui, cu sânge și cu soare am să scriu Lozinca de aramă a luptei de partid: Cine nu e cu noi, e Împotriva noastră! Și de crăpați de ciuda: n-am
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
traduse făceau parte (cu puține excepții) din colecția lui V. Alecsandri. Sunt prezentate astfel, pentru prima oară, cititorilor maghiari, alături de câteva cântece lirice, baladele Soarele și Luna, Mănăstirea Argeșului, Român Gruie Grozovanul, Blăstemul, Constantin Brâncovanul, Toma Alimoș, Ștefăniță-Vodă, Năluca, Codreanul, Șoimul și floarea fragului. De atunci au apărut alte traduceri, mai reușite, ale acestor balade, dar meritul lui Á. în ce privește prioritatea este incontestabil. A manifestat interes și față de literatura română cultă; pe lângă traducerea poemului Marioara Florioara de V. Alecsandri (publicat în
ACOLADE ESTIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
Shaughnessy: ca și femeia rapace, obsedată de îmbogățire din cartea lui Hammett, Betty îl împinge deliberat pe Marlowe în situații fără ieșire. Pentru a risipi orice dubiu, ea rostește o replică pe care-o știm deja din repertoriul eroinei din Șoimul maltez: „Bine, sunt o mincinoasă, am fost întotdeauna o mincinoasă”. Pentru a întări senzația de dialog intratextual, Chandler îl pune pe Marlowe să se uite în oglinda retrovizoare - ca și cum l-ar fi putut vedea în depărtare (sugestia îi aparține lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
că este nepotrivit să vorbim în acest caz despre apărare. Conceptul de degajare, introdus de Bibring, este singurul care poate lămuri sublimarea, de vreme ce descărcarea nu este blocată. Guillaumin (1974) conchide că există un aspect magic și excepțional al acestei apărări - „șoim în mijlocul păsărilor de curte” -, care, în chip misterios, reușește în opera de degajare a eului, în vreme ce alte apărări eșuează; totuși, mijloacele prin care ea ajunge la reușită rămân necunoscute. Care sunt pulsiunile vizate? Freud nu a studiat în mod aprofundat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1920, este și unica lui carte de versuri. Urmează povestirile din Legătura roșie (1925), romanele Fuga lui Șefki (1927), Maica Domnului de la mare (1930), Capra neagră (1938), studiile, eseurile și însemnările din Românii dintre Vidin și Timoc (1923), Crescătorul de șoimi (1928), Pietre de vad (I-IV, 1937-1944), multe alte tipărituri, printre care și traduceri: Okakura Kakuzo, Cartea ceaiului (1926), versuri în antologia Goethe, Versuri în românește (1932). Natura (și mulțimea) rosturilor publice ale scriitorului ar trimite la un personaj extravertit
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
să aproprie de cititor, cu gesturi de iubire aproape mistică, istorie, oameni, comunități, locuri („sufletul de la granițe”, mai cu seamă), obiceiuri, datini, scriitori, cărți, obiecte de artă. Ca într-o dioramă încăpătoare, rod al unui nomadism neistovit, în Crescătorul de șoimi, în cele patru volume intitulate Pietre de vad, apar nenumărate chipuri ale culturii. Mereu în căutarea acelui genius loci care pecetluiește și conferă unicitate, B. pledează cu fervoare pentru cunoașterea și prețuirea avuției culturale românești, pentru solidarizarea românilor, ca și
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
a vieții comune, pururi aptă să se lase meșteșugită. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Florile inimii, București, 1920; Românii dintre Vidin și Timoc, București, 1923; Legătura roșie, București, 1925; Biblioteci și publicații muncitorești, București, 1926; Fuga lui Șefki, București, 1927; Crescătorul de șoimi, București, 1928; Maica Domnului de la mare, București, 1930; Balcic, Craiova, 1931; Biblioteca satului, București, 1936; Pietre de vad, I-IV, București, 1937-1944; Duiliu Zamfirescu și Titu Maiorescu în scrisori, București, 1937; Capra neagră, cu desene de Mac Constantinescu, București, 1938
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
1976; Sâmbătă spre duminică, Chișinău, 1983; Formula de politețe, Chișinău, 1985; Duminici lucrătoare, Chișinău, 1988; Răspuns și răspundere, Chișinău, 1989; Papucei cu felinare, Chișinău, 1989; De ce tocmai mâine-poimâine?, Chișinău, 1990; La desfrunzirea brăduților, Chișinău, 1991; Umbra ca martor, Chișinău, 1991; Șoimul de aur, Chișinău, 1991; Iluzia necesară, pref. Ioanid Romanescu, Iași, 1993; ed. București, 1998; Puntea de acces, Chișinău, 1993; Întrebarea de sine, Chișinău, 1994; Supunerea de sine. Coordonate și esențe spirituale, Chișinău, 1994; Prezența celuilalt. Coordonate și esențe spirituale, Chișinău
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]