9,824 matches
-
pe doctorița Străinu telefonic. Nu dorea să dea curs altor discuții. Pe de altă parte, încerca să înțeleagă ce interese meschine aveau cei doi, insistând prin toată puterea de convingere să o țină la distanță de fetiță, dar și-a șoptit cu hotărâre: “Va fi timp și pentru asta! Deocamdată am alte urgențe...”.. Timpul a zburat cu repeziciune. Emanuela aduna zilnic cele mai frumoase hăinuțe, lucrușoare pentru finuța ei. Nu-i putea uita acea privire ce le unise. Nimeni nu putea
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
sărutul tandru Floarea inimii iubire paște din al glasului meandru Și-mi topesc nemărginirea în culoarea sfântă-a vieții Crengi sucite strâng iubirea și zâmbesc larg frumuseții Nu-i nimic mai viu în jur-mi... verdele de humă zburdă Și șoptindu-mi și spunându-mi: „fugi de-această lume-ciurdă”! Mă pot pierde-n albul-scâncet, în al primăverii zor Dar mă regăsesc în tine - cântec -, imn al blândului izvor... Referință Bibliografică: Gene roz / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1547
GENE ROZ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377118_a_378447]
-
blând, Te port mereu, în inimă și-n gând, Aș vrea să-ți zic în vis, că te iubesc, În fiecare noapte și până mă trezesc. Bunica mea, cu mâini tremurătoare, Aș da orice, pe-a ta îmbrățișare, Să îți șoptesc, un singur lucru-mi vine, "Să știi, că-mi este tare dor de tine". Ionică Dragomir 2 Mai 2015 Referință Bibliografică: Bunica / Ionică Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2222, Anul VII, 30 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
BUNICA de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377135_a_378464]
-
și zdrențăros Adormise-acolo, jos... Omu-o clipă se gândește, Pe sărman îl ocolește Și se depărtează-n grabă Nici o vorbă nu-l întreabă Și parcă mai cu avânt Merge-ntruna fredonând... Dar, deodată se oprește... Parcă-o voce îi șoptește: "Doamne, dacă-aș avea bani Aș da și la ceai sărmani!" Oare ăsta-i glasul lui Sau e vocea Domnului? Se trezește ca din vis... El e cel ce a promis!!! Ce-a făcut? Cu nepăsare A trecut în goana
UN SĂRMAN ŞI UN DRUMEŢ de MARIA LUCA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377152_a_378481]
-
2015 Toate Articolele Autorului Tu trebuie numai să înțelegi dragostea ca o coajă de ou într-o batistă, mai aspră ca mâna unui măceș, mai tandră ca mătasea cuvântului pe care-l puteam rosti în taină doar uneori, nimănui... “Mamă...” șopteam în noapte -să stiu cum sună-, să mi-o imaginez în somn punându-și palma peste fruntea mea de frig, peste fruntea mea de urâtă, dar acolo nu era nimeni, doar șirul prelung de spaime și mâinile mici, strângându-se
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
mine, ci pentru această femeie, pentru Maria, ajut-o, Doamne! Fă să iasă cu bine din această cumpănă! Bine, recunosc, este și pentru mine... pentru că o...iubesc... Gata, am spus-o!” Uitându-se în jur, apoi către altar, Dragoș a șoptit: „Am spus-o, dar rămâne între noi. Bine?” Își făcu cruce, se închină la icoane, apoi se retrase pe un scaun contemplând altarul și gândindu-se, încercând o oarecare detașare. ... Avea 49 de ani. Se căsătorise cu Marlena la 39
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
icarul ce-arìpi să-și facă din cuvânt. Chiar dacă par o frunză-n vânt, cu sânge îmi pictez altarul în timp ce-mi simt fierbinte jarul ce-a fost incendiu în avânt. Șoapte În brațe inima mi-o strâng și îi șoptesc tandre cuvinte: Nu te speria când vezi că plâng și bate toba înainte. Nu băga-n seamă că mă-nfrâng cei care-își fac din mine ținte. Tu lin foșnește, ca un crâng, și nu-ți ieși nicicând din minte. Zâmbește
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377229_a_378558]
-
Galbene. Pe când se pregătea să tragă o săgeată în animalul încolțit într-un pâlc de scaieți, în fața lui apăru o fată frumoasă ca o zână, strigând: - Stai, nu trage! Prințul scăpă arcul din mână. Fata prinse căprioara pe după gât, îi șopti ceva, o sărută pe botic și o eliberă. - Heeii, strigă prințul, ce faci? E vânatul meu! - E pădurea mea, îl înfruntă fata. Abia atunci Prințul Galben băgă de seamă că, în jurul său, copacii erau albaștri, florile erau albastre, iarba era
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
De sub pământul geruit, din frunze verzi iese ușor Un clopoțel al purității : Ghiocelul-Mărțișor ! Ce ne anunță clopoțind, că sosește primăvara ! O uvertură-a "simfoniei" (care-o dorim să vină) : vara ! Pe revere-n plin contrast, lângă doritul Mărțișor, Ghiocelul ne șoptește : n-aș fi făr' de Creator ! Eu vă urez să aveți parte, de "primăvară"-n viața voastră Să vă deschideți către Ceruri, sufletul, ca o fereastră ! "Primavera" sau "BECHA"="VESNA", "Le Printemps" sau "Primăvara" Sau oricum s-ar pronunța, anunță
GHIOCELUL-MĂRȚIȘOR ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377265_a_378594]
-
De câte veacuri nu mai știu de tine?/ Aproape nu respir și-n friguri zac/ iar marea mea abia se mai abține/ să numere vârtejuri ce desfac// genuni și le întind peste poeme.../ Nu iau în seamă valuri ce-mi șoptesc/ că te-am pierdut și c-am să trec prin vreme/ fără putința să te regăsesc// pe-un țărm învolburat doar de candoare/ De multe vieți încerc să trec de-un zid/ schimbând și haina umbrei care doare/ dar nu
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
ÎN MOARTE - DE A FI FRUMOASĂ cât efort - în moarte - de a fi frumoasă când pădurea-și schimbă chinul în splendoare îți dă mărturie poiana stufoasă: n-a fost răutate - este - deci - Culoare! Crist duios s-apleacă - tot mai des șoptește: „frumos voi trăirăți - frumoși fiți în moarte meritați amurgul - sfântă sărbătoare - ...de cădeți în stele - nimeni nu mai moare...!” în genunchi copacii primesc de la ceruri binecuvântare cu aghesmi de geruri: bucuroși să moară - frumoși în sfințire așteaptă doar Cristul să
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
următor și bătu la-ntâmplare într-o ușă. Ieși un bărbat cu chelie și cu privirea piezișă. După ce se uită în jur și se asigură că nu este nimeni pe hol, afișă un zâmbet lat pe gura rânjită și-i șopti cu o voce mieroasă : -Vai ce fetiță drăguță, ce năsuc frumușel! Hai, intră-n casă! -Am venit cu colindul. -Foarte bine! Hai, să colinzi înăuntru! Floricica ezită. I se păru ceva neclar și dubios. Din apartament nu se auzea nicio
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
său și generoasa dorință de a-i colinda pe gospodarii cumsecade. Numai că respectivii gospodari își dotaseră frumoasa intrare cu interfon. Ușa încuiată nu se deschidea dacă nu introduceai în cutiuța ei misterioasă o bucățică de plastic fermecată care-i șoptea parola: „Sesam deschide-te”! Numai gospodarii blocului aveau plasticul fermecat, botezat cu banalul nume de...”cartelă”. Dacă nu aveai cartela cu parola, nu intrai în bloc. Cei care nu o aveau trebuia să butoneze misterioasa cutiuță a ușii care-i
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Dumnezeu. Vibrez ca o strună Părinte! Nu-i fibră din trup neatinsă, De dragostea Ta jertfitoare, Ce-n Lege și-n Har e cuprinsă. Nu-i vers mai duios, nu-i cântare, Să spună cât ești de frumos, Dar duhu-mi șoptește: Dă slavă! Acesta e Domnul Cristos!" Acelor ce cred Vestea Bună, Dai har și putere de sus, Nădejde în zilele-amare Izbândă în Tine, Isus. Cu cât suferința-i mai mare, Gândesc cât de mult m-ai iubit Și râvna ce-
TE-ADOR CHIAR ȘI-ATUNCI CÂND SUSPIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382167_a_383496]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LĂUTARUL Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului Eu sunt lăutarul. Cu vioară veche cânt după ureche ce-mi șoptește harul meu fără pereche. Cânt și văd amarul cum își stinge jarul și scapă de streche. Cânt cu pasiune, cu lacrimi pe față, despre-această viață care-i și minune și deșertăciune. Cânt ca o paiață, mâzgălit pe față cu
LĂUTARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382187_a_383516]
-
Întins-am iar mâna către omenire, Să chem spre limanuri de pace și har. La credința cea adevărată și vie, În jertfa cea sfântă de pe Calvar. Coboară în lume încet înserarea Și lipsa de dragoste se vede mai clar. Cerul șoptește spre omenire chemarea, La rmântuirea ce se capătă-n dar. Baia Mare, 6 noiembrie 2016 Referință Bibliografică: Murmurul toamnei / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marina Glodici : Toate
MURMURUL TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382245_a_383574]
-
gol. Dar de rugat...de rugat nu mă mai rugasem de mult... Într-o dimineață, la vizită, profesorul m-a privit cu deznădejde. A ridicat brațele spre cer a neputință. L-am văzut ocolindu-mi privirea și l-am auzit șoptind: nu mai e nimic de făcut! Nu! Nu era cu putință! Nu putea învinge Moartea! Nu după atata luptă! Și-atunci am căzut la rugăciune așa cum o văzusem pe bunica: cu ochii plini de lacrimi și cu genunchii plecați...am
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
atât de mulți Plecați la nemurire, Iar unul dintre ei, Sigur scrie cu mine. Îi simt suflarea-n ceafă Când la masă m-așez, Nu știu dacă sunt treaz, E -aievea sau visez.... Și scriu fără oprire, Atât cât îmi șoptește. Și dacă tace el, Și pana se oprește. Iar eu citesc cu teamă Și mut rămân pe loc: Eu am scris oare asta? Nu-mi amintesc deloc! Referință Bibliografică: POETUL DIVIN / Flori Bungete : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007
POETUL DIVIN de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382263_a_383592]
-
suveran. Au apărut chiar sfaturi pentru bieții ciobani. De exemplu, ar putea să angajeze câtiva jurnaliști profesioniști de la Antena 3, multilaterali competenți, care pot înlocui atât câinii, cât și intermediarii sau agenții de vânzare. Mai mult, unii parlamentari miloși au șoptit ciobanilor din experința lor. De exemplu, prin acte potrivite, se poate demonstra că poți avea mai multi câini per turmă, dar trecuți pe numele părinților, ibovnicelor sau unor prieteni. Dar atentie, DNA-ul veghează sau poate fi informat de binevoitori
PARLAMENTUL NOSTRU .... E MÂNDRIA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382273_a_383602]
-
să rămâi doar un uriaș fără nume. Crăciunul ți-a adus înapoi chipul și amintirile, așa că de-acum ești liber să te întorci la palatul tău dacă mai dorești și să îți împaci fratele. - ... sau ai putea rămâne cu mine, șopti Zâna Iarna, privindu-l în ochi. Desigur că prințul se hotărî să rămână alături de zână și se căsători cu ea la următorul Crăciun. - Ce romantic, surâse Ștefania, prințesa florilor de gheață, urmărind alaiul de oameni de zăpadă care îi însoțeau
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
stradă... E mult prea puțin! S-a ajuns la aberații de genul celor întâmplate la Lisabona, unde am ținut o conferință de presă despre România, organizată de Ambasada Austriei. S-a apropiat un atașat de presă oarecare și mi-a șoptit: „N-ai voie să vorbești așa de frumos despre România, că nu te crede nimeni”. Dar eu vorbesc! Odată, în Polonia, la o conferință internațională, am luat cuvântul în încheiere și am spus: „În mod regretabil, de patru zile vorbiți
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
ci și vizualizând muzeul „Mihai Eminescu” sau străbătând ulițele satului și ale împrejurimilor, acolo unde - în secolul al XIX-lea - a locuit și familia căminarului Gheorghe Eminovici și acolo unde Mihai Eminescu și-a petrecut frumoase clipe ale copilăriei (tradiția șoptind, că acolo, chiar s-ar fi născut; afirmație pecetluită și pe soclul statuii de la 1902). Un moment elevat îl constituie însăși lucrările Festivalului literar, pentru care, prezența iubitorilor lui Mihai Eminescu, s-ar cuveni onorată. La Mulți Ani - întru înstelată
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93150_a_94442]
-
de soare... sau o stradă îngustă, plină de farmec medieval... un felinar ... zâmbetul pe jumătate ascuns al unui băștinaș dintr-un cătun de departe...mersul neînduplecat al cămilelor în caravana lor nesfârșită... unduirea nisipoasă a umbrelor în deșert... valurile mării, șoptind întâmplări de necrezut... Daaaa! Sună absolut fabulos. Și... nu este doar un vis. Sunt lucruri aievea, pe care - cu puțin noroc - le putem trăi pe viu. Ce ziceți de... Iordania - Regatul Minunilor? Țara în care sunt câteva obiective culturale sau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93216_a_94508]
-
noapte într-un templu al așteptărilor: „Mult e dulce și frumoasă/ Limba ce vorbim,/ Altă limbă-armonioasă/ Ca ea nu găsim //...// Limba, țara, vorbe sfinte/ La strămoși erau,/ Ei ar plânge în morminte,/ Când ne-ar asculta,/ Al lor geniu ne șoptește/ Din mormânt mereu,/ O, vorbiți, scrieți românește,/ Pentru Dumnezeu!”. Răzbind din piatra adâncului, limba românească pășește desculță prin roua ierbii dimineții, să urce, apoi, în columne. Asta o dovedește și Alexei Mateevici, preotul militar basarabean răpus de tifos, în Primul
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
și bulgărele aruncat pe sicriu e doar secvența ultimă a unui proces care a început deja la căpătîiul muribundului. Ultimele sale minute, felul în care s-a mișcat, gesturile din urmă, licărul din privire, culoarea pielii, și mai ales cuvintele șoptite în clipa supremă, cu acele subînțelesuri bănuite pe care martorii le vor întoarce pe toate fețele cu încredințarea că acolo se află un mesaj din lumea de dincolo - toate aceste fleacuri devin informații cruciale analizate cu evlavie și cu o
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]