1,066 matches
-
cunoscut al casei, prezența mea, În ultima vreme un accident inuzual, era asociată numai cu Tomás, vechiul meu coleg de școală. — Domnișoara Beatriz nu-i... — A ieșit? Cecilia, din care nu prea mai rămăsese decît o spaimă cusută de un șorț, Încuviință. — Știi cînd o să se Întoarcă? Fata ridică din umeri. — S-a dus cu stăpînii la doctor acum vreo două ore. — La doctor? E bolnavă? Nu știu, domnișorule. Am hotărît să n-o mai martirizez pe biata fată. Absența părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cenușie. Alături de pat, În genunchi, un alt bărbat, Îmbrăcat cu o haină militară și având un Început de chelie În partea din față, privește fix. În picioare, În spatele lor, stă o călugăriță cu bonetă albă și purtând un fel de șorț de pieptul căruia atârnă un ceas. Pe bonetă este desenată sau brodată o cruce (probabil roșie - poza e În alb-negru). Grințu-caiet. Împreună cu numitul Grințu Anton din Infanteria Marină, simplu soldat ca grad, ne-am ascuns Într-o șură de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la aragaz, În timp ce mama stătea liniștită la masă, fixându-l cu mirare, incapabilă să-și ascundă Încântarea. —Ce faci? am Întrebat În timp ce el strecura o oală de tăiței și adăuga o picătură de ulei de măsline. Își șterse mâinile pe șorțul pus la dispoziție de mama (pe care scria EXISTĂ PACE ÎN ACCEPTARE), În timp ce supraveghea procesul. Păi, m-am gândit să Începem cu o salată de paste cu morcovi prăjiți, castraveți și sâmburi de pin și poate niște zucchini antipasto. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fie un cadou super pentru ziua ta. Consideră-l un dar pentru tine. Și pentru mine, adaugă ea. Am Închis telefonul, jubilând fără rețineri, Închipuindu-mi cum Abby bate străzile, căutând prin gunoaie sau - Încă și mai bine - purtând un șorț McDonald’s. Când telefonul Îmi sună din nou peste câteva secunde, l-am deschis fără să mă uit la număr. —Ce mai e? am spus, presupunând că mă suna Penelope, să-mi spună un detaliu picant pe care-l uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
după fete prin sat” - a presupus omul cu afinata. ― Să nu-l învinuim pe bietul flăcău. Mai bine să vedem ce a făcut hangița - i-a îmbiat povestitorul. Biata de ea, văzând că nu primește nici un răspuns, și-a scos șorțul și împăturindu-l i l-a așezat lotrului sub cap. A alergat la bucătărie după o cană cu apă. S-a întors repede. A udat prosopul adus cu ea și i-a șters fața, lăsându-i-l pe frunte. S-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
duioase pe toate fetele din cursul superior de la Carmen Sylva și de la Moteanu, când se-ntorceau de la școală și treceau prin fața porții mele. Frumușele, grațioase și pline de un farmec pe care numai ele, dragele de școlărițe-l au: în șorțurile de uniformă pepite sau negre, cu gulerașe albe, cu pantofi și ciorapi negri, care dau piciorului o distinsă eleganță; treceau în grupe de câte două trei: brune, blonde, roșcate, șatene, cu ochii negri, căprui, verzi sau albaștri, cu părul aranjat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un gest permanent de înclinare, care, combinat cu manierele lui blajine, avea, în adevăr, ceva sacerdotal. - Nu e rău poreclit, deși nu mai țiu minte pe Papa Boni-faciu. - Seamănă! Mai ales în atelier cu o tocă mică, neagră, si ca șorțul alb. - Cunoști bine pe Greg? - Da! răspunse cu glas serios Nory. Lidia a iuat un timp lecții cu el. Ce-mi abătuse mie să-i împerechez. Ei nici nu visau. Lidia avea alte gânduri și Greg era numai galant, cum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o putere interioară prinse să sufle peste acele zidiri, risipindu-le. Apoi, zveltă, urcă înapoia lui Nory treptele primului vestibul. La ușa a doua, apăru un fecior corect, care, solemn, le introduse în al doilea vestibul, unde o subretă cu șorț plisat ca hârtia le invită într-o cameră imensă, luminată sarbăd prin ferestrele foarte înguste și înalte și cu mobilierul de culoare închisă. 109 Scaunele, tablourile, consolele, totul era în proporții mari ca și odaia. Predomina nucul ars și pielea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
jeg și domnea asemenea duhoare, că până și muștelor le era scârbă și-o ocoleau, iar cele ce ajungeau Înăuntru din greșeală cădeau Îndată la pământ, mai dădeau de două-trei ori din picioare și rămâneau țepene. Știa oricine că, În șorțul vărgat În care Își sufla Întruna mucii, se ștergea de balegă ori de orice murdărie, țața Norica ducea pâinea caldă de la țest În casă ori colacii pe care Îi Împărțea pentru sufletele morților ei. Nevinovatele tomate ale celor două negustorese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răspundea tot el și din când În când Îi ștergea gura cu o batistă Înmuiată În apă. După câteva ore se hotărî să plece. Se ridică de pe pat, Își Îndreptă veșmintele boțite și căută În buzunarele largi și adânci ale șorțului. Scoase două mere verzi și câteva nuci pe care le așeză lângă femeia care nu Încetase nici o clipă să privească În același loc de pe tavan. Pe trotuarul din fața spitalului avu vreme să vadă praful, hârtiile colorate, buruienile pârlite de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mare rang, dar nimeni nu-l mai văzuse prin clanul Maeda. — Ei, Doamnă Maeda, unde ești? Eu sunt, Hideyoshi. Haide, arată-te la față! Soția lui Inuchiyo tocmai pregătea de mâncare împreună cu unele slugi, când auzi agitația. Ieși încinsă cu șorțul și cu mânecile legate înapoi. Un moment, nu făcu decât să stea cu ochii holbați. Cred că visez, murmură ea. — De mult nu ne-am văzut, doamna mea. Mă bucur să văd că ești bine ca întotdeauna. Când Hideyoshi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acesta a ținut doi ani, așa că toți cei ce locuiau în Asia, Iudei și Greci, au auzit Cuvîntul Domnului. 11. și Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mîinile lui Pavel, 12. pînă acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri, care fuseseră atinse de trupul lui, și-i lăsau bolile, și ieșeau afară din ei duhurile rele. 13. Niște exorciști Iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
în România ca ciupercile după ploaie, că amatori sau amatoare de senzații tari sunt cu duiumul. Și citește biata, că știa să citească și încă foarte bine: -Ești măritată?.... Nefericita își leagă mai bine baticul la spate, își aranjează cuminte șorțul, privește vinovată spre haina lui bărbată său din cuier, lăcrimează (de la ceapă, firește) și răspunde cuviincios: -Da... -Și ce faci acum? Stai?... -Da...Stau...adică fac mâncare și ascult melodia „Alejandro”, a lui Lady Gaga... -Sunt inspector la stat și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
De la cursul de bucătărie nu mai era decât un pas până la cursul de împletit coșuri de nuiele. —E foarte distractiv, mi-a zis cineva cu ochii sclipind, în timp ce ne îndreptam spre bucătărie, unde ni s-a dat fiecăruia câte un șorț. —O să-ți placă Betty, m-a asigurat altcineva. Betty era profesoara. Era blondă, parfumată și foarte populară. Stalin a luat-o în brațe și a început să valseze cu ea prin cameră. Ah, drăguța mea, a oftat el. Clarence mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
grăbească, iar acum nu avea decât pijamalele ei de plajă limonii și bikinii împrumutați. Pe cuvânt, Sally asta era atât de autora... autore... autora... nu știu cum... adică, ce mai, o lua de sus. — Plastic cu utilitate dublă, draga mea, în maniera șorțurilor, îi spusese ea. Iar Ge are o pasiune pentru plastic. Nu-i așa, Ge? — Da, pentru cel biodegradabil. — Biodegradabil? întrebase Eva, sperând să fie inițiată într-un nou aspect al emancipării și eliberării femeilor. — Sticle de plastic care se dezintegrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ușii. — Ți-am adus o floare, bunicuță. Garoafă galbenă, n-am găsit trandafiri. Că doar știi, la noi nici flori nu mai sunt decât pentru eroi. Vai, păcatele mele, numai ’mneavoastră țineți sufletul meu cătrănit... Și-ar șterge palmele de șorțul albastru încă și încă o dată, până s-ar apleca brusc de mijloc, să sărute mâna binefăcătorului. Ce faci, ți-am mai spus că nu sunt popă, pfui, fui, să nu te mai ploconești așa, doar ți-am spus. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
insulte destul de frecvent, nu îmi permit să o insult la rându-mi. Poate nu înțelegeți. Poate mama voastră e genul ăla de mamă pe care îl vezi la televiziunile americane și în reclame la sosuri, care stă la aragaz în șorț, cu un zâmbet enorm pe față. Dacă e așa, sunteți norocoși. Deseori îmi doresc să fi avut așa o mamă. Una care să-mi fi spus că sunt un copil grozav. Dar, din păcate, când s-au împărțit mamele voioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
decât bijuterii de aur la serviciu. Probabil o persoană plictisită a născocit acum mulți ani regula asta și nimeni nu s-a deranjat s-o schimbe. A, pardon, zic. Îmi dau jos brățara și mi-o pun în buzunarul de la șorț. O port de aseară și am uitat cu desăvârșire s-o scot. Mă întreb dacă o să-mi mai spună ceva. Unde sunt afurisitele alea de jeleuri? O să-l omor pe puștiul ăla care mi-a dat atâta bătaie de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Avem treizeci și trei de chifle. Și același număr de pasageri. Care chiflă a căzut pe jos? întreb ca fapt divers. — Am aruncat-o la coș. Mă duc la coș și îl scot din nișa lui. Iau chifla, o șterg rapid de șorț și o pun la loc pe tavă. Lydia se uită și nu-i vine să creadă. Doar îi plătesc o poliță unei vechi prietene, spun, punând tava deasupra căruciorului, ca nu cumva să uit să i-o dau special lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de un pachet frumos ambalat, mă cuprinde un mic fior de nerăbdare. I-am cumpărat mamei cel mai frumos cadou din lume. Abia aștept să i-l dau ! Bună ! zice Kerry, Întorcându-se spre mine, moment În care Îi zăresc șorțul. E fardată la greu În jurul ochilor albaștri și are la gât o cruce cu diamante, pe care nu i-am mai văzut-o până acum. De fiecare dată când o văd, are o bijuterie nouă. — Îmi pare bine să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se auzi o cheie răsucită în broască și, în cadrul ușii deschise, le zâmbi însuși D’Autrey. În picioarele goale, îmbrăcat doar cu un fel de pijama din mătase neagră și un mic triunghi cu ciucuri mari, aurii, prins ca un șorț în față, D’Autrey era de nerecunoscut. Fără extravaganța lui vestimentară, personajul arăta de-a dreptul mărunt. Când îl descoperi pe Babic, se încruntă, dar se strădui să-și păstreze zâmbetul. ― Ce plăcere, Alteță! Iată-vă în sfârșit! Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mare, țâțoșă, largă, bună: numai bună de stricat - dar să-i fii pe măsură, altfel te strică ea pe tine. Uite-o și pe Doamna. Cu fetele... A venit pregătită, Doamna; ca la școală; ca la activități: Își pune dinainte șorț alb, pe cap bonetă albă. Dac-am fi acasă la noi, la Mana și nu În refugiu, pe la casele altora, așa s-ar Îmbrăca și mama. Dar uite că nu suntem. O să fim noi cândva, dar pân-atunci... Mama poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am fi acasă la noi, la Mana și nu În refugiu, pe la casele altora, așa s-ar Îmbrăca și mama. Dar uite că nu suntem. O să fim noi cândva, dar pân-atunci... Mama poate să penească găini și așa, fără șorț alb și bonetă albă. Scârba cea mică, fiara-cu-chip-de-om, cum Îi spune Nora, Își face de lucru cu penele: Întâi le-adună bine-bine; și frumos; după aceea le Împrăștie, mai-mai să cadă-n ceaune. O aud pe Doamna răstindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prea copleșită de viața cea nouă, alături de Paul, ca să-i mai dea nenumărate telefoane lui James. Sau măcar așa spera Julia. Intonându-și singură o melodie, Julia a scăzut focul de sub fripturile din tigaie, apoi și-a șters mâinile pe șorțul pe care și l-a scos de după gât și l-a îndesat în fundul unui sertar, lângă un teanc de prosoape de bucătărie spălate și proaspăt călcate. A, ce bine e să ai o spălătorie de calitate! Julia s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sufragerie se domoleau. Și atunci nu bea cappuccino. Când a intrat în cameră tata, signor Giovanni a coborât de pe bicicletă, a luat un prosop și și-a șters broboanele de sudoare de pe frunte. Signora Maria și-a zvântat mâinile cu șorțul ei de bucătărie și a început să-i depene tatei povestea hoinărelilor mele din ziua aceea. Tata a lăsat sacul pe podea și a dat să mă mângâie. Când tații fac asta, se recomandă prudență. Mâna lor se rotește prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]