533 matches
-
ridice din pat la cinci, apoi la patru, apoi la trei, însă nu reușește niciodată să-l întreacă în vrednicie pe acesta, atrăgând mânia zeilor. Competiția este pusă în scenă cu talent și cu o umbră de satisfacție pentru noua șotie a lui Ilie Cazane: „Înăuntru, nici un zgomot. Surâse cu mândrie, apăsă clanța și dădu ușa de perete. În fața sobei, vesel, Cazane îndesa două lemne mai groscioare în foc. Multe sentimente o încercară atunci pe bătrână, multe și subtile, pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
În acest mod n-ai să poți determina câtă inteligență se află depozitată în capul elevului X și nici ce putere de muncă deține cu-adevărat elevul Y.” “Clasa a devenit mai matură, mai conștientă că s-a terminat cu șotiile, cu copilăriile, că e momentul unei munci intense și aspre.” “Era și timpul să se întâmple lucrul acesta, deși mă tem că, pentru unii, trezirea aceasta ar putea fi mult prea tardivă” “Ei, să nu dramatizăm! În fond viața oferă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-și ia ceașca, și-acum sta cu mâinile împreunate peste genunchii strânși, doar geanta și-o lăsase jos, lângă fotoliu. „E acasă guguștiucul și iar m-a făcut să dau cafeaua în foc“, a zis bătrâna doamnă. „Se ține de șotii.“ Iar după un timp: „Nu știu ce m-aș face fără el“. Coborându-și privirea asupra ceștii fierbinți pe care nu îndrăznea încă să o ducă la gură, se văzu în vălătucii de abur și era ca și cum ar fi istorisit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și cei câțiva actori sosiți între timp la han pun împreună la cale montarea unei farse, fabricarea unei iluzii în care Sly, năucit de-a binelea, nu va avea cum să nu creadă. E vorba, desigur, despre o glumă, o șotie la început nevinovată, dar care devine treptat un vis (dream), o feerie (fancy) și în care starea de ebrietate, prin asemănarea ei cu moartea, deschide perspectiva unei alterități ce va răsturna total identitățile: Sly va „ajunge” lord, iar lordul - slujitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mai ales în vacanțele de iarnă. Țin minte că aici am petrecut cu el, revelionul jumătății de secol, al anului 1950. Venise la noi să ne țină de urât și neastâmpăratul nostru coleg plin de umor și gata oricând de șotii, Ortiz Brăvescu, , aducând cu el și un aparat de radio artizanal, pritocit de el. Se pricepea bine la electronică. Aici ne-a găsit pe amândoi, într-o astfel de vacanță de sihaștri, profesorul Viforeanu, (care locuia și el întrun mic
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
s-a apucat de zugrăvit. La Întoarcere, am găsit alături de ea o domnișoară. Stătea cocoțată deasupra, pe bibliotecă, rîcÎia peretele cu nu știu ce fel de sculă și-mi vorbea de acolo cu „dumneavoastră“. Voce de copil mare, sprințară și pusă pe șotii, fără umbră de accent regional, ceea ce la nordiștii noștri transilvani ține aproape de convertirea la altă credință. Era fiica unei consătene de a părinților venită În București cu hotărîrea de a lua admiterea la facultatea pe care și-o dorea mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și Încercă să nu se clatine. Trăia cu această spaimă de ani Întregi. De la Început, de când era doar o fetiță zvăpăiată care Învăța să călărească și să lupte cu sabia de lemn sub privirile bucuroase ale tatălui ei. De când făcea șotii prin casă și de când Îl certa pe fratele ei, Bogdan, că stă prea mult cu cărțile și nu știe ce minune de vară a cuprins Moldova și i-a Înfiorat pădurile. De când aflase că mama ei a dispărut prea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cărți“. Deoarece, cu toată aplecarea ei spre visătoare gesturi nostalgice, femeia de afaceri îndrăgită de clienți și de reprezentanții comerciali era o natură veselă și uneori sarcastică, îi plăcea chiar să facă și câte o glumiță, pe care o numea „șotie“:se distra demonstrându-i unuia sau altuia dintre musafiri, de pildă unei prietene din perioada de ucenicie comună la Kaisers Kaffee, absența fiului pierdut în paginile tipărite, înlocuind felia de pâine cu gem din care mai mușcam uneori în timpul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
când Academia de Artă din Düsseldorf era închisă din lipsă de cărbuni, mi-a indicat singura direcție bună. De la nunta cu Anna - ea în costum roșu-rubin, eu în Stresemann - există o fotografie. Ne zâmbim, ca și când ne-ar fi reușit o șotie deosebit de comică. Ea are douăzeci și unu de ani, eu merg pe douăzeci și șase. Uneori punem preț pe faptul că nu trebuie să fim tocmai adulți. Verighetele le purtăm pe stânga, aurul le face prețioase. Totuși, deoarece pe Anna credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unei nopți zbuciumate.Trenurile lor păreau să nu mai vină. Gândurile li s-au așezat alăturea, pe șine, și păreau că se pierd în dansul nebunesc al timpului... Se priveau furiș și nu se mai recunoșteau, de parcă cineva pus pe șotii le schimbase fețele. Nici nu știau că la cele două capete de linii îi așteptau crucile încă mirosinde a vopsea proaspătă.Cruci care le aparțineau și care se asemănau de parcă au fost cioplite din trunchiuri gemene... Și totuși mâinile lor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sfîrșit, totul decurgea ca într-un film turnat special pentru a face lumea să rîdă. Din acest punct de vedere s-ar putea ca un rol determinant să-l fi avut nea Petrică Ciuraru, pus numai pe glume și pe șotii și care în timpul unui scurt popas a imitat pe fiecare în parte și la vorbe și la gesturi, încît se tăvăleau cu toții de rîs. Cînd ajunseră la Piatra Domniței însă, mai bine zis lîngă bulboana cu păstrăvi de la poalele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pensionarii de rând, în timp ce doamna îl toca mărunțel: Asta ți se cuvine! Atâta meriți! Craiule! Și nu mă mai aburi cu minciunile și cu laudele tale că-ți mai zic vreo două de-ai să mă pomenești! Că numai de șotii și de vicleșuguri ai fost preocupat în toți acești ani și, desigur, pentru toate în curând vei da cu subsemnatul!.. și chiar că nu se știe până unde s-ar putea ajunge cu justiția, Cipișor dragă! Ulaa-ulaa Romică și Rozalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Alex, și tanti Aglaia, o mătușă îndepărtată a Inei, nelipsită de la orice festin. Dacă de la o masă putea lipsi sarea și piperul, tanti Aglaia nu. Prezența ei putea înlocui toate condimentele, fiind o fire veselă, dispusă mereu să spună o șotie care să învioreze atmosfera. Gurmandă recordmenă, își ducea cu dezinvoltură cele 120 de kilograme. Prima vizită o făcu și de această dată, la bucătărie. Glumind, îi reproșă Inei: - Ce faceți dragă, de ce vă tot moșmondiți atâta și nu puneți pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai trăiește cumva Todiriță Chitic, prietenul lui cel mai bun din copilărie, din adolescență și din vremea când au intrat în rândul flăcăilor satului. De el îl leagă cele mai multe amintiri, pentru că au făcut împreună cele mai multe năzdrăvănii copilărești, apoi glume și șotii până când au plecat în armată. Fiind duminică, toate verișoarele au venit să-l vadă. Și Todiriță a fost găsit acasă și când a auzit cine îl cheamă, a scos un chiot de bucurie ca atunci când era flăcău. El, după ce s-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cei mai rămâne ca să mănânce și nevastă-sa. Au râs zdravăn cu toții. Oul fiert de mine i s-a dat surorii să-l mănânce. Noi, cei trei, am mâncat mămăligă cu chișleag. La școală mă țineam de tot felul de șotii, de glume. Învățătorul și apoi profesorii, când depășeam limita, mă sancționau cu bățul la palmă sau mă puneau în genunchi pe grăunțe de păpușoi. Îi mai spuneau și tatei, iar el nu mă prea ierta. N-am să vă povestesc
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
proverbul „nu poți prinde doi iepuri dintr-o dată”, așa nu ne-a putut prinde nici el, dar nici nu a aflat cine i-a făcut trebușoara asta, fiindcă în sat erau mulți flăcăi care se țineau de tot felul de șotii. Dar noi am stat cu frică un timp ca să nu afle că noi i-o făcuserăm. Nu-i așa, Todiriță? Acesta a început să râdă zgomotos la amintirea acestei nebunii făcută de ei. După ce gazda îi mai toarnă vin în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
că nu-ți amintești să fi citit toate articolele ei. — Am citit cândva un text drăguț despre cineva. Cine să fi fost? își încreți Șam fruntea încercând să-și aducă aminte. — Maica Tereza? își dădu Adrian cu părerea, pus pe șotii. Nici vorbă! Cu Maica Tereza s-a purtat execrabil, răspunse Șam. Vrei să spui că Maica Tereza chiar i-a dat un interviu? îl întreba Adrian, nevenindu-i să-și creadă urechilor. — A, nu, dar a făcut-o praf în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
într-o situație asemănătoare: insuficient pe întîiul, insuficient pe al doilea, și vreo două trei notări cu "rău" pe al treilea! Aceste note proaste se datorau în bună parte neștiinței noastre, însă dușmănia cea mare a profesorului ne-o atrăseseră șotiile nenumărate pe care i le făcuserăm în decurs de un an de zile, spre marea satisfacție a clasei și spre ușurarea sufletului nostru. Ah, dar cu toate acestea, ce plin de amărăciune priveam Cișmigiul pe ferestrele laboratorului, în aceste zile
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
notele, nici prin cap nu-i trecea Chimistului! Dacă mă-ntreba ceva și-i răspundeam frumos, nu-mi punea notă, dacă, însă, nu știam, imediat îmi mai înmulțea seria cu un "rău"! Ce era de făcut? Îmi pierise gustul de șotii și năzdrăvănii. Mai aveam două săptămâni până la sfârșitul anului, și repetenția îmi bătea la ușa. Mă apucai serios de carte și-nvățai într-o zi și o noapte ce nu-nvățasem în două luni de școală; acum știam chimia organică
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ca mine ― doar tatăl lui Hercule se cheamă că am fost, nu?! ― îmi trebuia o duzină de pumni de zeițe... și acelea de categoria grea! CAPITOLUL X GLUME... GLUME... GLUME... Cel mai mare farmec al vieții noastre școlărești îl constituiau șotiile și poznele pe care le făceam. Singurii profesori la care n-a îndrăznit nimeni să facă nici o șotie niciodată au fost: Barosanul și Atila. Încolo n-a existat dascăl să ne predea în cursul superior și care să fi fost
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de zeițe... și acelea de categoria grea! CAPITOLUL X GLUME... GLUME... GLUME... Cel mai mare farmec al vieții noastre școlărești îl constituiau șotiile și poznele pe care le făceam. Singurii profesori la care n-a îndrăznit nimeni să facă nici o șotie niciodată au fost: Barosanul și Atila. Încolo n-a existat dascăl să ne predea în cursul superior și care să fi fost scutit de vreo poznă. Multe și felurite au fost glumele și micile noastre năzbâtii, dar cele mai multe le făceam
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
scârțâia îngrozitor. Oricât de încet și de atent ai fi mers, nu se putea să nu se audă. Și acum, în liniștea impresionantă a nopții, orice zgomot, oricât de mic, căpăta o rezonanță neașteptată! Băieții nu s-au lăsat de șotii nici de astă dată, și s-au apucat să schimbe pantofii pasagerilor, puși în fața ușii, spre a fi lustruiți a doua zi de dimineață. Chiar și pe-ai suplinitorului! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ― Scoală-te, mă... n-auzi, că e șase! ― Aăăăăăoh!... Cât mă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ieșită din comun, ale cărei reverberații făceau să trepideze nu numai geamurile, ci și candelabrul și icoanele, stingând dintr-o răsuflare toate lumânările din jur. În ciuda Înfățișării sale sobre, tatăl Mașei era un om cu inima deschisă, pus mereu pe șotii, care, printre altele, avea obiceiul s-o năcăjească mereu pe mama ei, făcându-i tot felul de șicane. Astfel, câteodată, sculându-se pe la miezul nopții ca să bea apă, strecura sub perna consoartei sale câte un topor mânjit cu sânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sunteți mai Înaltă decât mine cu un cap... Și când te gândești că adineauri ați reușit să intrați Într-o găurică În care un șoarece abia Încape...“ Șobolănița părea să se amuze, ca să zic așa, din tot sufletul, la aceste șotii ale brigadierului de salahori. Coronița de păun crescută În creștetul ei cenușiu se mișca Într-o parte și În alta, tresăltând parcă de râs. În sfârșit, ajungând la un pas de brigadier, vedenia Își băgă lăbuța stângă În marsupiu, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
micul lor cosmos, o revoltă a elementelor. Parodia face parte din pactul narațiunii și unul dintre episoadele memorabile pe care Pif le imaginează este cel în care Pif și Hercule, alături de companionii lor, cei doi savanți scrântiți și puși pe șotii, au ambiția de a porni, temerar, către un centru al Pământului ce amintește de decorul vernian. Nimic mai simpatic decât această coborâre în care exploratorii se întâlnesc cu un popor multicolor, oprimat de un demagog infernal. Ca în orice poveste
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]