539 matches
-
Ca să nu mai amintesc de educația pe care ați avut-o la bază, nu ca mine care am fost toată viața un autodidact care a nimerit numai din întîmplare în grupul ăsta. — N-are nici o importanță, zice domnul Președinte fără șovăială, cel mai mare rol al situațiilor de genul acesta este de a aduna împreună oameni care au aspirații comune. Nimeni n o să te pună la zid pentru asta, sînt convins că-ți vei alege perfect drumul și că-ți vei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
stoicism lucrările prichindeilor și cercetând cu atenție desenele copiilor, bucuroasă să mă vadă, dar cu un substrat caustic, de parcă menținerea unor aparențe de „totul e-n regulă“ i-ar fi alungat tristețea provocată de absența lui Lee și disprețul pentru șovăiala mea. Încercam să fac o breșă în acest zid, spunându-i că o doresc, dar că n-o să fac nici o mișcare până n-o să știu sigur ce-i cu Lee. Ea îmi răspundea cu o mistificatoare psihologie pretențioasă despre absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
țâțișoara dreaptă. Rănile făcute de frânghie încep să i se infecteze. Frânghia i-a pătruns în glezne și tăieturile îi mustesc de puroi... Am pus caietul jos, știind că sunt în stare s-o fac, știind că dacă mă apucă șovăiala, câteva pagini în plus mă vor face să mă răzgândesc. M-am ridicat. Borcanele cu organe mi-au atras atenția: lucruri moarte, frumos înșirate, atât de ordonate, atât de perfecte. Mă întrebam dacă Georgie mai ucisese vreodată până atunci, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Propriu-zis, nu știu ce anume m-a reținut. Poarta era deschisă. Sau, poate, tocmai asta? Am fost învățat să suspectez bunăvoința fără opreliști. Totdeauna am preferat să mă lovesc de obstacole, de piedici. Asta mă ambiționa, mă făcea să trec peste orice șovăială. În schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fiecare dată pe gânduri și n-am avut încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc o interdicție mai rece decât o ușă care se clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sclavi eliberați pe post de muncitori, care Însă se dovedi a fi un eșec comercial fără drept de apel. Nici unul dintre frați nu se distinse ulterior În afaceri, iar Wilky murise tânăr, acrit și urmărit de dezamăgiri. După ani de șovăieli, William părea, În fine, să Își croiască o carieră academică de succes la Harvard, dar cu mici șanse de a se Îmbogăți, chiar dacă, În cele din urmă, avea să termine de scris Principiile psihologiei, la care muncise timp de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bucuria sinceră pe care o trăiau fiecare pentru reușita celuilalt. Henry plănuise un dineu la De Vere Gardens pentru William, familia Compton, dra Robins, prietena lor comună dna Hugh Bell și soțul ei, Balestier, și familia Du Maurier. După ceva șovăieli, decisese să nu o invite pe Fenimore, pentru că ar fi dezvăluit mult prea evident apropierea dintre ei și ar fi Însemnat să o invite și pe plicticoasa ei soră, aflată În vizită; dar reuși să Îi vorbească Între patru ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Du Maurier pentru o ducesă), se Îngrijea ca În camere să fie o ordine desăvârșită și Îi pregătea baia dimineața. Mâncarea era potrivit de bună și, din partea unui hotel englezesc, nu te puteai aștepta la mai mult. După săptămâni de șovăială, ideea de a se stabili aici pe perioada verii fusese una bună, venită În ultimul moment. Se hotărâse să nu se ducă În Italia, căci nu avea nici o dorință să stârnească amintirea dureroasă a lui Fenimore sau să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spuneți că pe insulă nu mai sunt alte ființe umane? — O, spuse Virgil Jones. Nu, nu pot spune asta cu mâna pe inimă. — Nu, încuviință Dolores, nu cu mâna pe inimă. Vultur-în-Zbor avu impresia clară că amândoivorbeau cu o anume șovăială. Atunci unde sunt? insistă. — Ah, spuse Virgil. Foarte departe, zise Dolores. Pe Vultur-în-Zbor îl durea capul. îi era rău. Cu greu găsea forța necesară ca să stoarcă informații de la cuplul cu buzele cusute. — Vă rog, zise el, spuneți-mi unde. Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de mînă, cu apa curgîndu-i șiroaie din haina de mătase. Părea albit și micșorat, parcă ieșit dintr-o baie de formaldehidă, dar În privirea cu care Îl fixa pe Bobby Crawford pe deasupra piscinei Însîngerate nu se citea nici urmă de șovăială. După ce și-a recăpătat puterile cît să stea pe picioarele lui, l-am ajutat să se scoale de jos. Încă amețit, se holbă la tînăra vag conștientă și-i alungă cu gesturi repezite pe turiștii, acum tăcuți, care se Îngrămădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ai să m-asculți pe mine, te fac om, ai auzit? -Ce-i? - Să m-ajuți când ți-oi spune eu... Gheorghe trase cu urechea la ceilalți. 163 - Ce, ți s-a urât cu binele? Si pe urmă, după o scurtă șovăială, îi întinse mîna: Bine, dacă vrei tu, o să împărțim amândoi ridichea și covrigul... Si de atunci, înțeleși au rămas, frați de cruce, peste prietenia celorlalți. Se întețise ramazanul. Nu mai era chip să se miște nici unul. Morți au șezut, nemîncati
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
francezii care, precum dl de Custine, au ținut să scrie romane de dragoste cu orice preț s-au Îngrijit mai Întîi, și pe bună dreptate, să-și Înzestreze personajele cu o avere destul de mare pentru a-și putea satisface fără șovăială orice fantezie; apoi, i-au scutit de orice profesie. Ființele acestea nu au altă condiție decît cultivarea ideii de frumos În propria lor persoană, satisfacerea patimilor, simțirea și gîndirea. Au astfel, cînd vor și Într-o foarte mare măsură, timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ca să nu mai vorbim de oamenii pe care-i știam așa cum sunt în afara scenei. În schimb, deveniseră personajele pe care le jucau. Nu-ți ia decât câteva minute ca să te adaptezi, mai ales când jocul e atât de sigur, fără șovăială. Mă gândisem că s-ar putea să fie ciudat să-l văd pe Hugo pe scenă, după ce ne petrecusem o mare parte din noaptea trecută explorând împreună variantele de combinații prepoziționale din gama lui John Donne, dar mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și anume că bărbatul nu trebuia să se mai apropie nici de una, nici de cealaltă din femeile sale, pentru a nu face rău fătului și a nu provoca nașteri premature. Chiar și învăluit în precauții și întrerupt de îndelungi șovăieli, mesajul era îndeajuns de obraznic pentru ca taică-meu să ia foc într-o clipită precum un vreasc prea uscat, și să se lanseze în invective ce abia se puteau înțelege, în care se repetau sacadat, precum izbiturile de pisălog în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dungi și o mână care se agita. Mama mă prevenise că nu trebuia să intru niciodată într-o casă necunoscută și că, la vârsta mea, trebuia să încep să mă feresc atât de bărbați, cât și de anumite femei. Totuși, șovăiala mea n-a ținut prea mult. La vreo treizeci de pași mai încolo, de aceeași parte a drumului, cea care mă chemase veni să-mi deschidă o poartă grea de lemn, grăbindu-se să strige ca să mă liniștească: „Te cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că nu mai aveam nici măcar dreptul s-o numim rumiyya. Dar nici un sunet nu ieșea din gâtlejul meu. Nu-mi rămânea decât să mă întorc și să ies, într-o tăcere de cimitir. Salma îl urmă fără o clipă de șovăială, deși era gata să leșine. Era, dintre toți, cea mai lovită, mai mult chiar decât Warda. Concubina fusese, firește, umilită. Dar avea măcar consolarea de a ști că de acum Mohamed nu mai putea s-o părăsească niciodată fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amândoi, solemn, într-o dimineață, la moscheea din cartier. Învățătorul, un tânăr șeic purtând turban și având o barbă aproape blondă, mă puse să recit Fatiha, prima surată din Carte. Am făcut-o fără să dau greș, fără urmă de șovăială. Se arătă mulțumit: — Rostirea lui e bună, memoria e precisă; nu va fi nevoie de mai mult de patru-cinci ani ca să învețe Coranul pe de rost.. Eram destul de mândru, căci știam că mulți elevi își petreceau șase sau chiar șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
închiriase un spațiu la hammam, baia turcească din cartier, pentru a-și exercita acolo meseria. Deodată, o idee îi lumină privirea. — Nu ți-ar plăcea să-mi dai o mână de ajutor când nu ești la școală? Am încuviințat fără șovăială. — Am să-ți plătesc un dirham pe săptămână. M-am grăbit să spun că am un prieten și că aș vrea tare mult să vină cu mine. Hamza n-a văzut în asta nici un neajuns. Avea să capete și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mi se păru rezonabilă, așa că am hotărât să i-o comunic lui Mariam pe tonul cel mai plin de încredere cu putință, spre a-i reda speranța. Harun m-a întrebat dacă putea veni cu mine; am răspuns „da“ fără șovăială, în pofida surprizei. Mariam spuse că era fericită să mă revadă sănătos după o călătorie atât de lungă, dar mi se păru încă și mai îndepărtată decât la ultima noastră întâlnire, și palidă ca un cadavru. Am privit-o atent. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă măsoare, trecând de la boneta din postav verde la barba ajustată cu grijă, apoi la haina brodată, cu mâneci largi și pline de măreție; sprâncenele lui albe păreau o balanță care cântărea avantajele și dezavantajele; apoi, depășindu-și, se pare, șovăielile, mi-a făcut o ofertă la care nu mă așteptam: — Cerul mi te trimite, nobile prieten, căci tocmai am primit din Italia și din Spania două însemnate comenzi de burnuzuri negre, una de o mie de bucăți, cealaltă de opt sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în stare să meargă până la căpătul urii și mai știam și că alesese să locuiască în partea aceea din Rif. Așa încât nu-mi era prea lesne să-i susțin nevinovăția. Eram totuși dator să-l apăr, căci cea mai mică șovăială din partea mea l-ar fi înfundat. — Majestatea Sa posedă în prea mare măsură simțul justiției pentru a accepta să condamne un om fără ca el să-și poată pleda cauza. Mai cu seamă dacă este vorba despre un membru respectat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cel-de-Sus! Iar după ce interlocutorii mei încuviințară la rândul lor cu o zicală, am continuat: — Am putea să ne bucurăm de găzduirea voastră până ce vom putea s-o pornim iarăși la drum? Cunoșteam obiceiurile ciudate ale acestor nomazi. Ar ucide fără șovăială un drept-credincios ca să pună mâna pe o pungă cu bani sau pe un cal, dar e de ajuns să faci apel la mărinimia lor ca să se transforme în gazde atente și pline de râvnă. Un proverb spune că ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de pirat în colțul gurii: — Bineînțeles, nici eu, nici însoțitorii mei nu vom cuteza să-i spunem lui Barbă Roșie că ai refuzat. Aveam tot atâta libertate de mișcare ca o păsăruică urmărită de șoim. Neputând dezvălui adevărata cauză a șovăielilor mele fără să trădez taina lui Nur, nu izbuteam să găsesc argumente. Când ar trebui să mă îmbarc? — Chiar în noaptea asta. Flota ne așteaptă în La Goulette. Am făcut un ocol ca să te luăm. Ca și cum aș fi dat glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mea să fie oficială, auzită de toată suita cardinalului, cât și de stareță. Aceasta și-a luat un ton mieros: „Dă-te la o parte, fetițo, o deranjezi pe Eminența Sa, iar surorile tale așteaptă“. A fost o clipă de șovăială. Aveam să mă pomenesc oare aruncată pe veci în temnița răzbunării? Aveam să fiu oare în stare să mă agăț de mâinile salvatorului meu? Eram cu sufletul la gură, ochii mei implorau. Apoi a căzut sentința: „Așteaptă-mă aici! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era preferabil pentru mine să-mi asum un risc imediat, dar de scurtă durată, decât să mă eternizez în închisoarea asta aflată sub asediu și care, în orice clipă, putea fi invadată și trecută prin foc și sabie. Singura mea șovăială era legată de Maddalena și de Giuseppe. Nu-mi era lesne să-i duc de bunăvoie în mijlocul hoardelor de asasini și de jefuitori. Pe de altă parte, lăsându-i la Sant’Angelo, cu sau fără mine, nu le asiguram nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la moarte, fără aur, fără podoabe, fără alt avut decât resemnarea mea în fața voii Celui-de-Sus. Când i-am explicat, în câteva cuvinte scurte, despre ce era vorba, Maddalena s-a ridicat în picioare. Încet, după obiceiul ei, dar fără nici o șovăială, de parcă ar fi știut dintotdeauna că o voi chema după mine în pribegie. L-a luat de mână pe Giuseppe și a pornit în urma mea spre a ne duce la papă, care ne-a binecuvântat, ne-a lăudat curajul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]