549 matches
-
și fiica au deschis-o pe masa de bucătărie a fost considerată cea mai bună în epoca publicării ei, în timp ce azi poate folosi doar la cercetarea cunoștințelor ieșite din uz sau care, pe vremea aceea, abia își articulau primele și șovăielnicele silabe. Așezate în șir, una după alta, enciclopediile de azi, de ieri și de răsalaltăieri reprezintă imagini succesive ale unor lumi paralizate, gesturi întrerupte în mișcarea lor, cuvinte în căutarea ultimei sau penultimei semnificații. Enciclopediile sunt ca niște ciclorame imuabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
destinelor, nici măcar un cutremur nu-i va putea bara drumul. Dând din coadă, Găsit intră primul, imediat apăru Isaura Madruga. Ah, eclamă ea, surprinsă. Lui Cipriano Algor nu i-a fost ușor să se scoale, scaunul scund și picioarele deodată șovăielnice erau vinovate pentru figura jalnică pe care știa c-o face. El spuse, Bună ziua. Ea spuse, Bună ziua, bună dimineața, nu știu bine cât e ceasul. El spuse, A trecut de prânz. Ea spuse, Credeam că e mai devreme. El spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
previzibilul comentariu al tatălui asupra distracțiilor care li se potrivesc cel mai bine bătrânilor, Sunt ascunse de vopsea, spuse Marçal. Mergeau de-a lungul fațadei unde se afla intrarea rezervată personalului de siguranță. Cipriano Algor mergea doi pași în urmă, șovăielnic, de parcă l-ar fi tras tras un fir invizibil. Am emoții, rosti încet Marta ca să n-o audă tatăl, O să vezi că, după ce ajungem aici, totul va deveni simplu, trebuie doar să ne obișnuim, răspunse Marçal, și el cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și plângerile În fața lui. Doar acolo străjile și cămărașii fac cerc Împrejurul lui Nizam, Îi chestionează pe vizitatori, Îi Îndepărtează pe neaveniți. Omar s-a oprit În pragul ușii. Scrutează Încăperea, pereții dezgoliți, grosimea celor trei covoare. Cu un gest șovăielnic, salută asistența, o mulțime pestriță, dar liniștită, care-l Înconjoară pe vizir, aflat pentru moment Într-o discuție cu un ofițer turc. Cu colțul ochiului, Nizam l-a descoperit pe noul-venit; Îi surâde prietenos și Îi face semn să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
furiile sale care Începeau deodată și tot deodată se sfârșeau, izbucuirile de mânie sau de risipă, Dumnezeu să-i țină sufletul, Îl pomenesc În fiecare rugăciune. Puterea se află astăzi În mâinile nepotului său Ahmed, un tânăr necopt de necitit, șovăielnic, imprevizibil, nu știu niciodată cum să-l iau. În mai multe rânduri, m-am plâns lui În legătură cu uneltirile ereticilor, i-am Înfățișat primejdiile, nu mă asculta decât cu o ureche neatentă, plictisită. Văzând că nu se hotăra să ia treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
visători liniștiți în căutarea unui coșmar. Deși avea un fel de conștiință, Nostromo nu visa. Nu ăsta era rolul său, nici n-avea nevoie de efectele conservante ale congelatoarelor. Dacă ar visa, astfel de meditații contemplative ar fi scurte și șovăielnice. Funcționa, analiza și avea grijă ca oamenii care hibernau în cuvele lor să fie feriți de moarte, acea moarte care pândea îndărătul somnului înghețat, ca un imens rechin cenușiu urmărind o corabie pe mare. Evidența veghei neîncetate, mecanică și electronică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a Africii. Important este amănuntul că, în 1823, epidemia depășise hotarul dintre Asia și Europa, instalîndu-se la Astrahan, unde avea să se stingă, datorită mai cu seamă iernii aspre din 1823-1824, căci măsurile adoptate de autoritățile sanitare rusești fuseseră destul de șovăielnice 20. A doua pandemie, dar prima care-i interesează în mod deosebit pe români, s-a declanșat în 1829. Holera, importată recent din India, a apărut mai întîi la Orenburg, în sud-estul Rusiei europene. În toamna anului următor, ea și-
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
scăzut din pricina a patru luni de inactivitate, iulie-octombre, când singurul lor inamic au fost bolile întîlnite în Moldova și Țara Românească. Însuși comandantul lor, generalul cneaz Mihail Dmitrievici Gorceakov, adjunctul mareșalului Pașkevci, aflat la Varșovia, era un om indecis și șovăielnic, incapabil de a lua singur o decizie militară majoră, drept care aștepta mereu instrucțiuni de la superiori. "Gazeta de Moldavia", din 12/24octombrie 1853, a reprodus, sub titlul Ighiena, un extras din circulara Comitetului Sanitar din Marea Britanie "atingătoare de măsurile profilactice ce
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
-și cumpere niște ciocolată pe drumul spre casă. Ce fată bună ești, Jemima. Foarte bine. Azi este ziua primului regim care chiar va da rezultate. Am să încerc cu adevărat de data asta. Fără ciocolată! Urc sus și când deschid șovăielnic ușa, le aud deja pe Sophie și Lisa hlizindu-se în dormitorul lui Sophie. Lisa e întinsă pe spate în pat, și ține perna strâns în brațe. ― Sunt îndrăgostită, oftează ea când intru. Mai taci, îmi zic în sinea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe corpul meu. ― Tu ești singura mea prietenă, îmi spune el, întorcându-se și îngropându-și fața în umărul meu. Te iubesc, Jemima, mormăie el în bluza mea, iar eu îngheț. Și lumea stă în loc. ― Ce-ai spus? întreb eu șovăielnic, convinsă fiind că am auzit greșit. Atunci Ben se uită fix la mine pentru câteva secunde, și mă sărută cam cum l-a sărutat Sophie pe el - Sophie care între timp a plecat de la petrecere. E un sărut pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
înlocuiască pe Ben cât stă el aproape o săptămână în America. Mai mult, costă bani să trimiți o întreagă echipă de filmare în cealaltă parte a lumii. O să se facă de râs dacă Alexia Aldridge se răzgândește, sau se arată șovăielnică, sau decide să nu dezvăluie nimic despre film. Iar Alexia Aldridge e tânără, disponibilă, și extraordinar de frumoasă. Dar nu, își spune Diana atunci, poate că vrea ea să fie intervievată de Ben, dar nu s-ar deranja niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu prea mă simt bine, luminița de la capătul tunelului începe să se micșoreze, așa că iau decupajul, după care trebuie să mă așez foarte repede. Ce este? spune Lauren, așezându-se lângă mine, așa că încep să citesc cu voce tare, dar șovăielnic, pentru că nu-mi vine să cred. ― „Ben Williams este rezervat în subiectul dragostei“, citesc eu. „S-a ars, după cum spune chiar el și nu vrea să spună cine este. Dar milioane de femei vor fi distruse să audă că minunatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și dealurile patriei noastre râdeau în soare pline de roadă, trezoreria statului era plină și chiar cu excedent de miliarde de dolari. Ni se părea atunci că în sfârșit bunul Dumnezeu și-a aruncat un ochi, fie chiar și puțin șovăielnic, asupra poporului acesta oropsit de veacuri și a hotărât că trebuie ajutat să iasă la liman. Ne bucuram atunci, ca niște copii ai cerului, niște copii care nu au aflat încă limitele binelui și răului, niște copii curați la suflet
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
erau straturi de umilință pe care prăjitura aceea le adusese la mal) și neputință și să așteptăm (nu era nimănui prea clar ce). A venit destul de repede nu un administrator, nu un prorector, nu un tovarăș de la ASCR, ci, intrând șovăielnic, într-o misiune pentru care nu era pregătit, decanul nostru de an: Liviu Petrescu. Nu mai știu ce ne-a spus, știu doar că ne-a vorbit cu voce caldă, fără urmă din marca ironiei sale, că era mai speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
degrabă "suportabilă".) Și așa-zisa unanimitate a gândurilor de care vorbeam mai sus e tot o exagerare, însă prea mică, aproape neglijabilă. Pentru că mereu înregistrez opoziții lăuntrice, mereu . ascult glasuri care mă cheamă înapoi la viață. Dar sânt atât de șovăielnice și firave că nici n-ar trebui să le pomenesc. Așa am auzit-o pe mama (obsesia ei încă persistă), pe soția mea, Cecilia, și pe alți emisari ai ființei mele aflate în primejdie. Tuturor leram deschis poarta auzului, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
el". Trăiam aceste scene imaginare cu atâta forță, încît m-am pomenit plângând în hohote. Ca și odinioară, în odăița scundă de la mansardă, când o cucerisem întîia dată tot cu ajutorul lacrimilor, am simțit și acum pașii ei care se apropiau șovăielnici, o mână care îmi mângâia părul. Apoi șoaptele ei îmi sunară în urechi, încet, ca o adiere! ― Taci... nu trebuie! Deși mina era gingașă iar șoaptele sfioase, în clipele acelea de crispare mi se părură monstruoase, sfidătoare, adevărate unelte de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de surpriză.) M-am precipitat spre ea, îngînîndu-i numele de alint: ― Aimée, draga mea! Apoi am întrebat-o convențional: ― Cum te mai simți? Înainte de a-mi răspunde, zări florile și uluirea luă pe fața ei locul spaimei. Întinse o mână șovăielnică spre buchet de parcă s-ar fi îndoit că am să i-l ofer. I-am luat-o înainte: ― Ți-am adus astea! Iartă-mă, n-am găsit altele mai frumoase. Nu mi-a mulțumit. Înțelegeam cât de greu îi venea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
său. Căci Flaherty puțea a alcool. Puțea marțea după-amiaza la ora trei. Puțea de parcă tot trupul îi fusese înmuiat într-un amestec de sherry pentru gătit și Rémy Martin. Flaherty era un împuțit, beat mort. Beat pulbere. Făcuse o tentativă șovăielnică să o convingă pe Carol că are nevoie de o palpare toracică, dar efortul fusese abia schițat. Când părăsise cabinetul, cu rețeta de linctus simplex strânsă între degete, recepționera vetustă, îmbrobodită în alb ca o măicuță, dar cu fața ofilită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
zău. Dorothea, sau cine o fi fost, făcu la revedere cu mâna și o porni mitraliindu-și tocurile spre ușă, încheindu-și nasturii cămășii. O clipă o văzurăm dându-se înapoi, înainte de a o porni pe hol. Nub Forkner intră șovăielnic și se opri oftând pentru a-și recâștiga echilibrul... Eu nu prea aveam habar de filmografia lui Nub. Ca să fiu sincer, am reușit să văd până la capăt două filme de-ale lui, moțăind și râgâind - dar la o altitudine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
convins că îți spui, pot să încerc și eu? Puțin, poate. Crezi oare că ai face față la un program complet? După o jumătate de oră, sau cam așa ceva, Butch murmură: — John, pot să-ți spun ceva? — Da, am răspuns șovăielnic, în timp ce mă îndreptam să o pot zări dincolo de burta mea. Uite-o, vorbind cu gura proptită-n microfon. Sunt de acord cu Lorne Guyland, John. Avem nevoie de scene clare, explicite. Cred că din punct de vedere vizual, contrastul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că nu-l puteam suporta. Era singurul lucru cert: așa ceva nu putea fi suportat. Cu o răsucire sonoră a gâtului, mi-am vârât gura fumegândă în umflătura dezgolită a gâtlejului său. Eram liber. Dansam pe aer. Cu o singură răsucire șovăielnică, m-am întors și l-am izbit în plină față cu dosul pumnului. I-am tras șase, opt, zece lovituri cu ambele mâini în cap, în umeri, jos, jos, ca un cui de cort în pământ și, în timp ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
petrecea timpul, răspunse că-i studia pe marii juriști ai Republicii și, nemulțumit, adugă usturător că Roma avea nevoie de așa ceva. Lui Gajus însă, descoperirea tragicei istorii a familiei sale, începută fragmentar în castrum și completată mai apoi cu mărturisirile șovăielnice ale multor glasuri diferite, îi insuflase o furioasă energie a supraviețuirii și o implacabilă, deși confuză, dorință de răzbunare pentru viitor. Dacă cineva pomenea de familia lui Calpurnius Piso, părea că nu aude. „Îmi scapă“, gândea preceptorul Zaleucos. „Mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de zgomotul avioanelor, m-am ridicat într-un cot. Vânătăile de pe piept făceau respirația dureroasă. Catherine își coborî ochii spre mine cu o privire îngrijorată, evident preocupată de faptul că aș putea muri. Îmi puse țigara între buze. Am inhalat șovăielnic fumul cu gust de mușcată. Filtrul cald, pătat cu ruj roz, purta în el gustul unic al corpului lui Catherine, o savoare pe care-o uitasem în odoarea saturată de fenol a spitalului. Se întinse după țigară, însă eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu mers regulat, trecură printre menhiri fără să se oprească și se făcură nevăzute una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de lespedea plată tăiată În granit. O a șaptea siluetă sosi la rîndul ei. O siluetă cu mers straniu, șovăielnic și sacadat. În loc să se Îndrepte spre dolmen, ca celelalte, se duse să se posteze lîngă un tumulus celtic Înălțat În apropiere, și nu se mai clinti din loc. Liniștea se Înstăpîni iarăși. Tulburată doar de zgomotul talazurilor care se spărgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Loïc. De altfel, cafeneaua din port era În partea opusă. Și de ce și-ar fi dat fratele ei atîta bătaie de cap ca să-și ascundă Întoarcerea tardivă? Chiar dacă ar fi tras la măsea din cale-afară - iar silueta nu avea mersul șovăielnic tipic celor băuți - nu-l aștepta acasă nici o soție cu reproșul pe buze. TÎnăra femeie făcu cîțiva pași pe terasă, Încercînd să urmărească cu privirea silueta care se apropia de clădire, strecurîndu-se pe lîngă ziduri. Abia cînd ajunse În preajma unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]