783 matches
-
și Marin Stan fură dovediți și recunoscură că s-au lăcomit fiecare la prădăciune, deși sunt oameni cu stare, veni rândul lui Ignat Cercel. Ieri, când s-au potolit împușcăturile, ca să se ia bine cu armata, Ignat a spânzurat un ștergar alb într-un băț și l-a pus în poarta bătăturii, să-l vadă boierii când vor trece. Maiorul într-adevăr l-a observat și s-a înfuriat: "Ce-i asta, hoțule?" "Pace, dom'le maior!" a răspuns Ignat umil
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se numesc veșminte. ― Isuse, murmură Lambert, cu gura încleiată, ștergându-și cu scârbă fluidul lipicios de pe umeri și șolduri. Mi-e frig! Făcu un pas în afara cufărului care o prezervase și bâjbâi spre un compartiment alăturat. Acolo dădu peste un ștergar și începu să-și șteargă zeama transparentă care i se scurgea pe picioare. ― La naiba! De ce Mama nu încălzește înainte de a ne scoate din hibernare? bombănea, ștergându-și picioarele. Încercă să-și amintească unde-și pusese hainele. ― Știi bine de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Dar ce aveți? Întreabă Andi. Ospătărița nu se obosește să mai răspundă. Dă din umeri și ne Întoarce spatele. — Ce dracu’ facem? Coborîm În crama altui restaurant. Am mai fost o singură dată În acest local. O văgăună rustică cu ștergare țărănești și farfurii de lut pe pereți. Măcar o bere putem să bem, ospătarul Îmbrăcat În costum popular ne zice că e ultimul butoi. În subsolul ăsta ca o criptă nu e doar frig, toate sînt jilave, și la fel
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cârciumă care se cheamă „La trei șoareci orbi“. Apartamentul Dianei era plasat în apropiere de aceasta, pe o stradă liniștită, cu imobile de două etaje și terase. Se afla deasupra unei prăvălioare de pânzeturi irlandeze, în care un bătrânel despăturea ștergare mari, albe, pentru uzul rarilor mușterii. Perimetrul în care se învârtea acum George era presărat nu numai cu îmbrăcămintea Dianei, cu „corsetele“ ei și cu alte articole vestimentare pe care le călca în picioare, ci și cu alte bunuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de lacrimă între pleoape priveau spre gârla în flăcări... În cele din urmă și-a adunat gândurile și puterile, a luat-o pe Maranda în brațe, a urcat treptele și, intrând în casă, a așezat-o pe laiță. Cu un ștergar înmuiat în apă i-a șters fruntea vorbind fără șir... „Aista-i un blăstăm, că alta nu-i. Cu ce am greșit noi în fața Ta Doamne, de ne bați atât de crud? Dacă noi ți-am greșit, ai milă măcar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a mai adus cinci poli." 19. El i-a zis și lui: Primește și tu cîrmuirea a cinci cetăți." 20. A venit un altul, și i-a zis: "Doamne, iată-ți polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ștergar; 21. căci m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru; iei ce n-ai pus și seceri ce n-ai semănat." 22. Stăpînul i-a zis: "Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Știai că sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
merg la izvor sau?... În cele din urmă, a învins dorul de bălăceală, mai ales că m-am trezit asudat peste măsură... Când m-am întors de la izvor, ulcica cu lapte aburea încă și feliile de pâine proaspătă așteptau sub ștergar. Abia atunci mi-am adus aminte că m-a trezit Sevastița și că ea mi-a adus gustarea... Am mâncat fără poftă. “Dacă o vei ține tot așa, ai să ajungi să vorbești singur, vecine” - m-a întâmpinat gândul de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vreme, ca prin vis, dangătul izbăvitor a ajuns până la mine. Cu desaga în spate, am pornit către vârful dealului, cu pas apăsat... Am intrat în chilie cu inima temurândă, dar în afară de bucatele așezate, ca de fiecare dată, pe masă, sub ștergarul înflorat, nimic altceva. “Să știi că gândul de veghe - mehenghiul - a avut dreptate...” - am gândit eu resemnat. Am mâncat și, după o scurtă hodină pe margine de crivat, am urcat în cerdacul bătrânului. De departe, mi s-a părut că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sau că s-o fi întmplat ceva?”... Priveam în jur cu teamă parcă. Ajuns la chilie, am intrat în cameră ca împins de un arc. Toate lucrurile se aflau la locul lor. Mâncarea mă aștepta pe masă, acoperită cu un ștergar nou-nouț. Atunci scos din ac... Am cercetat fiecare cotlon, cu gând că voi găsi vreun rând scris de mâna Zânei. Nimic, însă. “Asta ar vrea să însemne că e liniște? Bine ar fi” - mi-am zis. Am mâncat pe îndelete
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ajuns la chilie, lampa mă aștepta cu lumina plină. Am intrat cu grabă. Din fundul odăii, s-a desprins o umbră. ― Sărut mâna, conașule. Ți-o fi foame. Iaca am adus bucatili caldi - a rostit Sevastița, ridicând un colț al ștergarului înflorat... ― Mulțumesc, Sevastițo, pentru bunătate și grijă. Spune-mi, ce face Zâna? ― Îi tristî, conașule. Știi șî matali di ci. ― Spune-i că mi-i tare dor de ea. ― Am sî-i spun, conașule. Am sî-i spun. Poftî bunî. ― Să fiți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mi-a răspuns călugărul, cu zâmbet obosit. Afară se cernea deja duhul înserării. Am ieșit în cărarea ce duce spre chilia mea. Geamul părea doar aburit de o lumină slabă. Am intrat. Ca în fiecare seară, mâncarea mă aștepta sub ștergarul înflorat și alături, ulcica cu vin rubiniu. În rest, nici un alt semn că cineva ar fi trecut pe acolo. Cu toate că vremea începuse să se răcorească, am pornit spre credinciosul meu prieten - izvorul. Și de această dată,m-a primit cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pornit spre chilioara mea. Lumina slabă a lămpii abia aburea geamul. Era semnul că cineva a trecut pe acolo. Dar cine? Odată intrat, m-am repezit să fac lumina lămpii mai mare. Totul în jur era ca în totdeauna. Sub ștergar mă aștepta o strachină învârfonată cu plăcinte poale-n brâu încă calde. Alături, nelipsita ulcică cu vin rubiniu, ca și cel din oala “uitată” pe colțul mesei. Resemnat, am pus mâna pe prosopul de baie frumos împăturit la capătul crivatului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
adormea mai împăcată, căci orice îndoială reprezenta pentru ea, probabil, un păcat. Iarna, își instala războiul de țesut în casă și pregătea pânză de cânepă ori de bumbac, pentru nevoile noastre, fețe de masă împodobite cu desene imaginate de ea, ștergare înflorate sau covoare ce trebuiau duse, pe urmă, la piuă. Își ținea mărunțișul pentru biserică, singurii ei bani, între "valurile" de pânză din lavița veche, aflată în tindă, și, mai târziu, la sfârșitul vacanțelor, o vedeam cum pândea să iasă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
meu, însă, i-a schimbat acoperișul cu unul, mai nobil, de țiglă. Era o casă scundă, cu ferestre mici, ca să nu se piardă, iarna, căldura și să nu năvălească, vara, soarele prea agresiv. În odaia principală, mama așezase deasupra icoanelor ștergare înflorate, înnodate în jurul unor buchețele de busuioc, și farfurii de lut ars, smălțuite. Pe masă, aflată în unghiul format de cele două lavițe, pictate de meșteri locali, în care erau ținute valuri de pânză și alte lucruri de valoare, se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
te omor“. Din fericire, tocmai atunci intră Celso, anunțîndu-i că un tînăr pe nume Palomino venise pentru injecții. Vilma se uită cu atenție să vadă dacă nu cumva Julius Își murdărise hainele și-l șterse la gură cu un mic ștergar parfumat. Știa că acum era sănătos și că vărsase din altă pricină decît boala, așa că era mai bine să nu afle nimeni și În nici un caz medicii și practicantul care venise pentru injecții. Palomino se ridică În picioare cînd Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
creadă că Tu M-ai trimis." 43. După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: "Lazăre, vino afară!" 44. Și mortul a ieșit cu mîinile și picioarele legate cu fîșii de pînză, și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: "Dezlegați-l, și lăsați-l să meargă." 45. Mulți din Iudeii, care veniseră la Maria, cînd au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46. Dar unii din ei s-au dus la Farisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
să-L vîndă, 3. Isus, fiindcă știa că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mîini, că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu Se duce, 4. S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar și S-a încins cu el. 5. Apoi a turnat apă într-un lighean, și a început să spele picioarele ucenicilor, și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6. A venit deci la Simon Petru. Și Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar și S-a încins cu el. 5. Apoi a turnat apă într-un lighean, și a început să spele picioarele ucenicilor, și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6. A venit deci la Simon Petru. Și Petru I-a zis: "Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?" 7. Drept răspuns, Isus i-a zis: "Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
plecat, și s-a uitat înlăuntru, a văzut fîșiile de pînză jos, dar n-a intrat. 6. Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormînt, și a văzut fîșiile de pînză jos. 7. Iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fîșiile de pînză, ci făcut sul și pus într-un alt loc singur. 8. Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintîi la mormînt, a intrat și el; și a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
cu ochii închiși. Adusese o cheie mare și explică, foarte îngăduitoare cu neștiința străinului, care e drumul și cum ar putea să facă să nu înghețe la noapte. Îi puse în brațe o pătură tocită și-i dădu, învelită în ștergar, o bucată mare de pâine de la părintele. O candelă s-o folosească pe post de lampă. Nu-i spuse că părintele o îndemnase cu glas moale să nu se lase amăgită de toți netrebnicii orașului, asta nu-l interesa pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
când spun asta. Poate îmi voi pierde cu adevărat mințile, tot mințind adevărul. Am fost adus într-o cameră cu două paturi, m-am spălat cu apa turnată de un camerist în ligheanul de porțelan, m-am șters pe un ștergar alb și aspru, am coborât la masă, nu știu ce am mâncat, eram sleit de puteri. Revenit sus, am avut surpriza să dau peste acest om străin, cu care am înțeles că trebuie să împart camera. M-am culcat în patul de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
elegante, cu vizitii îmbrăcați în catifea, cu căciuli de catifea și niște murgi vânjoși. În tren a aflat de la un alt sas că nemții trag, în București, la Wilhelm, un local-hotel în apropiere de bulevardul Elisabeta. Otto terminase ștersul, agățase ștergarul pe suportul de lângă chiuvetă și se îmbrăcase pe jumătate, cu niște izmene lungi și-o cămașă de corp din flanelă. A ajuns după-amiază în Capitala României, pe înserat, la Wilhelm, a trecut pe-o stradă lungă, dar cam îngustă, Galea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care se făcuse în lipsa ei, să se ocupe de bucătărie, de plantele din ghivece și pregătirea lămpilor și a sfeșnicelor, de scoaterea și verificarea veselei pentru zile mari, de camera de oaspeți, să aibă tot ce se cuvine, să verifice ștergarele din cabinetele de toaletă de lângă dormitoare, să fie toate noi, ligheanele frecate și bureții și vasele de porțelan pregătite, să nu uite să trimită după acordor, pentru pian, fiindcă o rugase Iulia, să rânduiască lucrurile din cămară, să dea jos
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
uită și se uită... mută... un cuvânt nu spune, Doară râde c-ochi-n lacrimi, speriată de-o minune, Ș-apoi îi sucește părul n-a ei degete subțire Și-și ascunde fața roșă pe-al lui piept duios de mire. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, 700Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale - Și bărbia ei ridică, s-uită-n ochii plini de apă Și pe sînu-i o desmeardă și din gură-i se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mamă. El o mâna. - Cum să mă duc eu cu mâna goală? - Mamă, ia vezi merele și perele cele n-o putrezit? Du-i-le acelea. - Bine zici, dragul mamei. Se ia baba și se-mbracă cu peștiman, pune - un ștergar frumos în cap, ia-n basma acelea și se pornește. Ajunge la poarta-mpăratului. Împăratul ședea-n cerdacul cel nalt. Vede - mpăratul că se lupta ceia cu însa, n-o lăsa să intre. Împăratul cela era milostiv, nu ca ista
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]