1,933 matches
-
Din câte spunea el, se pare că refuzul ei nu avea nimic de-a face cu teama de a nu fi chinuită din nou de trei persoane, și nici nu era din cauză că ar fi fost complexată de viața neînsemnată și ștearsă pe care o ducea. După aceea, el a mai Întânit-o o singură dată pe Mie, când s-a dus special pentru ea la Nagano, deși nu avea nici o altă treabă acolo. — Ție nu am nimic să-ți ascund, așa că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Mental, m-am pus în gardă, pregătit pentru prima lovitură. — Ca detectivul care în mod ingenios a soluționat celebrul caz al lui Gormann Strangulatorul, va binevoi dumnealui să ne împărtășească acum gândurile sale în acest caz? mă luă el. Zâmbetul șters persistă dincolo de ceea ce ar fi putut părea confortabil, ca și cum și-ar fi încordat strâns sfincterul. Sau cel puțin așa presupuneam eu, că era strâns. Deși, ca aghiotant al unui fost om din SA, contele Wolf von Helldorf, care avea reputația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
seri se întorc, zice-se, de demult." M. I. Caragiale (Craii de Curtea Veche, pag. 36) Râu încuiat în cerul omogen, Arhaic Unt, din lăudată seară, Scurs florilor, slujind în Betleem, Când gărzile surpate înviară. Să port - sub raze deget șters înting - Un liniștit, un rar și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Albușului în hialin: Sărutul plin. Om uitător, ireversibil, Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil? Precum atunci, și azi - întocma: Mărunte lumi păstrează dogma. Să vezi, la bolți, pe Sfântul Duh Veghind vii ape fără stuh, Acest ou-simbol ți-l aduc, Om șters, uituc. Nu oul roșu. Om fără saț și om nerod, Un ou cu plod Îți vreau, plocon, acum de Paște; Îl urcă-n soare și cunoaște! * Și mai ales te înfioară De acel galben icusar, Ceasornic fără minutar, Ce singur
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul verde ce-mi tremurați și-acum... Biet turc legat de biete cleștare...) Dintre toate, El candelul mi-alese, apoi, adus a drum, Porni mânat de seară și înghițit de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Din tulumbe-vine sparte; Sună gros a nas de iepe Limba-i ia cui le pricepe. Sună lung a cornuri ude Dă prin osul cui aude Osul de la lingurea Unde-ncearcă boala rea. Și alt vis, mai stins, te fură Pată ștearsă, pată sură Ca o față fără sânge Tristă, inima de-ți strânge. - Noaptea stinsă-i fața ei Și pe ea, luceferei, Cafenii sânt negii trei, Trei sori morți din altă lume, Cu păr, raze de cărbune, Hăt în fund la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de adus în completarea tabloului cenușiu al unei vieți de studios, mai fericit ca Riemann dar tot așa de sărac în evenimente exterioare. Să așezăm totuși, aici, amintirea noastră dintr-o călătorie de acum 22 de ani, despre un bonom: șters și abstract ca o cifră, ușor de confundat cu oricare din filistinii micului târg universitar; putând fi văzut în fiecare dimineață pe strada principală, întorcîndu-se pe bicicletă din piață, cu coșnița prinsă de mâner, un ceas mai pe urmă, reântâlnit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pierdut în orizontul fad Pe punte-s eu privind în zări Din vele anii mi se scad. Pe așternut de clipe martelate Aștept însingurate viduri Abis de file albe dezolate De stoluri aruncate peste ziduri. Și e pustiu în amfiteatrul șters O tragedie antică suspina La urmă doar un singur vers, Se-asterne-ncet a bronzului patina O! Tempora! Referință Bibliografica: O! Tempora! / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 939, Anul III, 27 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai
O! TEMPORA! de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364289_a_365618]
-
specializați în păstorit? Și dacă vom rămâne fără țară, Și dacă vom rămâne fără tot, Când ei vor spune: cine ia afară Pământul ei? - să nu uitați că pot Pământul să îl lase unde-I locul - Dar voi, cu creier șters, si apatrizi, Să vă cătați în patru zări, norocul - Nu ca popor, ci simpli indivizi Atunci, cum de pe-acum se simte-n vine, Va fi: ne-cărti, ne-hrană, ne-spital,, Ne-slujbe, și jandarmii cei de bine, Mondiali, vă
DE CE? de JIANU LIVIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361391_a_362720]
-
nume Cer ce plânge al lor dor. Și suflă cu putere vântul În ochii tăi înlăcrimați Și-o salcie sărută creștetul Celor mai demult plecați. Mai stai puțin și vrei să pleci, Îți pare cripta prea murdară; E-o poză ștearsă dar îi vorbești Și-ai vrea ca mama să apară. Spui deja că pleci deși te doare Și promiți că ai să revii, Îți tremură vocea și picioarele Și să li te-alături ți-ai dori. Așa tăcut e locul
LOC DE PACE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361551_a_362880]
-
sau de la Jean...” Față se aliază cu aurolacii uitași și de biserică și de societate! „- Uite partea voastră - le-ntinse Rodica niște bani, pregătindu-se să le dea păpucii. Mai din spate, Vania ridică un deget. Era un individ, slab, șters, cu ochii scurși, parcă dormea în picioare. - Hai, Vania, da din tine, ca viața-i scurtă --- îl îndemna Rodica D.D.T. - Cineva a pus preț pe capul dumitale, cucoana - rosti Vania, cu o voce alunecoasa că uleiul. Rodica se uită mai
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
rigorile legilor, tradițiilor și mândriei ne hotărăsc în ultimă instanță soarta? N-am dreptul s-o iert, nu pot s-o iert, nu vreau s-o iert! spuneau pașii lui grei și apăsați care, înfundându-se în nisip, lăsau urme șterse grăbit de apa transparentă, ajunsă la țărm din depărtări. Își întoarse o clipă privirea îndărăt. Respiră adânc mirosul sărat. Azi suntem și mâine... cine știe cum și unde vom ajunge... Rămase cu ochii spre linia orizontului. Timpul își pierduse însemnătatea. Ce e
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
e. Și plăcerea suferinței Prin frustrări ce greu se-ndură, Tot un țipăt al dorinței Și-o orgasmică tortură. Cufundarea-n meditații Și în karmice transceze, Tot organice senzații Făcând carnea să vibreze. Și retragerea sub voalul Aparent de pofte șterse, Tot un chin plăcut pe valul Abstinențelor perverse. În altar îngenunchiate Senzuale și lascive, Tot desfrâu și voluptate Dornice și milostive... Numai tu, iubito,-n taină, Lubrică și indecentă, Fără sfiiciuni și haină Mi te dărui penitentă. Numai tu, diavol
NUMAI TU, DIAVOL DE ÎNGER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363870_a_365199]
-
zi de zi, tot mai mult, lacomă, mintea le cere. Viciul se instalează pe sensibil teren Ce corespunde c-un eveniment din al vieții plen. Când suntem tineri, viciile constituie întregul UNIVERS Celelalte lucruri au sens inutil, vechi, anost și șters. Greșeală de gândire, poate unii ar spune Alții ar crede că e indiferență față de viață , de lume Dar conștiința ce ne dictează? C-avem o singură viață și trebuie s-alegem cum s-o trăim, (fiecare cum și-o visează
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
de Don Quijote. Așa am învățat să zbor mai jos, laolaltă cu vulturii, cu zmeiele, cu fluturii, și să mă odihnesc din când în când pe câte-un crin curat, frumos, pe câte-un rând, pe câte-un gând pieziș sau șters, pe câte-un vers. Iar când privesc crepuscular la lună îmi amintesc cu potolit elan Bacovia cum mi-a ajuns prieten și cum Olimpu-mi deveni dușman. Și tot de-atunci port demn, senin, pe fruntea-mi lată, pe destin, o
FLORIN T. ROMAN de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362502_a_363831]
-
tinerețe, ce azi le ai și mâine nu-s Căci bărtrânețile-s aproape și de om se țin Spus-a poetul cântând din lira sa: Fugit... Irreparabile... Tempus! Și dacă marmura eternă, e albă și e rece Pe funerare lespezi stau șterse nume ce s-au dus Sau poate... statui privind îngândurate, sub care vremea trece... Și doar atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Vezuvii sunt anii ce-acoperă pompeice dureri, făr’de hotare Cenușă spulberată peste toate, ce peste tot s-a pus
FUGIT, IRREPARABILE TEMPUS! (VERGILIU) (TIMPUL SE SCURGE FĂRĂ ÎNTOARCERE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361066_a_362395]
-
grăbiți ce se întorc dintr-o data / amestec de fier în zori. / Claritatea sângelui. În crepuscul / s-au alipit chipuri tăcute. / În toate umbrelele durerii răsunau / îndurările ploii. // ***// ERA un cimitir / lângă mare. Devastate, / pietrele dăinuiau / în aerul cald. / Dăinuiau, tăcute, / șterse. Au naufragiat / în lumină. Le-ai văzut / rezistând, încă, asemenea astrelor. / Soarele / Ștersese numele / risipite, sub cer, / în lumina flăcării”. Un poet foarte interesant. Un altul, Elkin Restrepo, - precizează traducătorul - “poet, prozator și desenator, s-a născut la Medellín, Columbia
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CÂND ERAM... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 942 din 30 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Când eram tânăr și zdravăn Mă-mbătam dintr-un pahar, Dintr-un zâmbet șters și reavăn... Azi când beau - beau mult mai rar - Nici nu te mai văd, măcar... Poate, doar, fiindcă, poate Văzul, totuși, mi-a scăzut: Văd doar șolduri de nepoate, Sâni de țânce ce-au crescut, Buzele-mi în buze, toate
CÂND ERAM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364220_a_365549]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SEMNELE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1077 din 12 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Semnele pe care le descifrez săpate în piatra destinului sunt aproape șterse, ceea ce vor să spună pare rupt din alt univers. Simboluri ciudate îmi răscolesc memoria mai adânc decât pot să știu, ca viermele face tunel în mărul discordiei. Inima și sufletul din mine se mută, se rotesc punctele cardinale și zilele
SEMNELE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363248_a_364577]
-
AMOR SIBERIAN Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului Prin Siberii înghețate Vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate Înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare Ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă Pogorâtă dintre ghețuri, Un bărbat cu barba deasă Se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, Plânge lăcrimând amarnic, El bufonul, el învinsul - Cu destin fatal slugarnic. Părăsit de lumea toată Și uitat de-a lui iubită, Bântuie din poartă
AMOR SIBERIAN de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368035_a_369364]
-
lume ascunsă, neștiută de nimeni din lumea mea. Simt cum mă topesc într-un soi de reflexie interioară transformată în mânie ... se revoltă ca la începutul civilizației și încet, totul se pierde în obișnuințe. Capotez descărcat de iluzii pictate și șterse definitiv. Trenul prinde viteză din ce în ce mai mult. Avansez spre compartiment nesigur, bălăbănindu-mă de pereți, lovind cu umerii, să mă echilibrez, ușile celorlalte compartimente și barele din dreptul ferestrelor. Tremurând de încordare pătrund înăuntru. Trântit pe banchetă, extenuat și întristat mă
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
cu Domnul Isus. ȘI TOT TRECUTUL TĂU E SPĂLAT. El nu mai este amintit. El este dus, el este șters, tu ai devenit o ființă nouă, tu începi o viață nouă cu Dumnezeu, vina ta este absolvita, vina ta este ștearsă, este ispășita. Păcatul tău s-a dus și tu esti că un copil nou-născut, tu de acum începi să trăiești cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu. PENTRU FIECARE FEMEIE ESTE ACEST NOU ÎNCEPUT, PENTRU FIECARE FEMEIE CARE A PĂCĂTUIT. Doamna G.M.
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
S-a uitat cu niște ochi la mine de parcă abia în clipa aceea și-a dat seama de grozăvia pretenției sale. Ca să nu mai zic că tot el a fost cauza acelor răzmerițe. L-am auzit rostind cu o voce ștearsă: „Doamne, iartă-mă, ce-am făcut?” Era atâta umilință în glasul acela... M-au impresionat ochii lui, erau de un albastru cum n-am văzut niciodată, parcă era tot cerul copilăriei mele în care zburau păsările paradisului! Georgia, în tot
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
sau cinetice (la nivelul topicii - cuvintele fiind „mobilizate”, făcute să se „miște” de pe locul obișnuit), poetul aduce în prim-planul atenției piese de vocabular care sunt ținute, de vorbirea curentă, în situații și poziții bine stabilite și devenite, de aceea, șterse, incolore, de expresivitate modestă. Urmarea este o lirică adresată, cu prioritate, intelectului. Poetul, profund meditativ, nu este cufundat în sine, ci își calculează bine, cu luciditate, expresia - de unde rezultă o poezie (a cărei calitate cu totul elegiacă este discutabilă) limpede
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
destul de burdușită la prima vedere. Am uitat să iau o sticlă cu apă. Îmi pare rău... - Ei, lasă fată, că nu mor eu până acolo. Bem apă când ajungem... Dulciurile nu astâmpără setea, Florico! a refuzat bătrâna doamnă cu voce ștearsă, abia auzită în vecinătatea imediată. O serie de denivelări succesive ale șoselei au făcut ca trupurile așezate pe scaune să tremure mai intens și mâinile agățate de curelușe ori răzimate de spetezele scaunelor să se încordeze vizibil. Toate șocurile, pe
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]