1,603 matches
-
să se susțină doar pe membrele din spate pentru perioade scurte de timp. Cu toate că nu există înregistrări care să conțină și sunetele produse de lup, cei care l-au văzut în natură și în captivitate au observat că mârâia și șuiera când era agitat, adesea urmat de un căscat de amenințare. În timpul vânătorii emitea, în repetate rânduri, o serie de lătrături asemănătoare unei tuse guturale (descrise ca „iip-yap”, „cai-iip” sau „hop-hop-hop”), probabil pentru a comunica cu ceilalți membri ai haitei. Producea
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
contra slujitorilor lui Seth"). Peisajele naturale impresionează prin simplitatea desenului, paleta coloristică și stilizare, amintind de stampele japoneze. Sunetele contribuie și ele la crearea atmosferei proprii fiecărui loc. În păduri ciripesc păsărelele, în lanul de grâu țipuresc greierii, pe munte șuieră vântul, iar prin băltoace orăcăie broaștele. Jack este un erou modest și politicos, naiv și curat la suflet, viteaz, ingenios și disciplinat în luptă, loial și milostiv cu semenii. El este capabil să îndure mari suferințe fizice și să-și
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
noptierei, și ți-am adunat într-o silabă surâsul părului, cu care-mi nechezi, la vecernii, sărutul. NECHEZUL IERNII Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, Nechezul iernii șuiera prin mine, în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul. pe gânduri lunecau schiori, în păr zăpada își torcea fuiorul, Azi, sub mâna ta, cădelnițând fiori. sprijinit în bastonul toamnei cu mersul tăcut, îmi pun pălăria plictisită de atâtea riduri
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
Văile adânci ale Muntelui Hiei erau întunecate sub cerul de un roșu viu. Ce învălmășeală! râse un soldat din armata Oda. — Se întâmplă în fiecare noapte, adăugă altul. Înseamnă că nu prind nici un moment de somn. Vântul rece al iernii șuiera printre ramurile copacilor, iar oamenii băteau din palme. În timp ce-și mâncau cina de orez uscat, priveau conflagrațiile nocturne. Acele focuri erau plănuite de Hideyoshi, se zvonea, și aprinse de servitori ai vechiului clan Hachisuka. Noaptea, călugării erau răvășiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Așteptă până când emisarul termină. — Te rog să-i spui Seniorului Nobunaga că nu mă voi lăsa păcălit de asemenea cuvinte iscusite. Ceea ce-l interesează de fapt este sora lui, nu eu. Aceasta e o opinie cinică. — Zi-i cum poftești, șuieră Nagamasa, dar întoarce-te și spune-i că nici nu mă gândesc să mă salvez folosindu-mă de legăturile lui cu soția mea. Și ai face bine să-i spui lui Nobunaga că e cazul să se convingă de fatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mult, se acoperi din nou cu pătura, își îngropă fața în pernă și încercă să adoarmă la loc. Era ceață sau ploaie? Zgomotul valurilor de pe lac, sau vântul suflând peste Muntele Hiei? Toată noaptea, vântul de la unte nu încetă să șuiere pe sub streșinile casei. Deși nu reușea să intre, lumânarea de lângă perna lui Mitsuhide pâlpâia ca și cum ar fi fost zgâlțâită de un spirit rău. Mitsuhide se întoarse pe partea cealaltă. Cu toate că era anotimpul nopților scurte, avea impresia că dimineața nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ale soldaților dușmani. Păzește stindardul comandantului, Shobei, îi spuse Shosuke fratelui său mai mic, în timp ce-și punea garda facială. Se dădea drept Katsuie și nu voia ca dușmanul să-l recunoască. Cinci sau șase gloanțe de muschetă îi șuierară pe lângă cap. Luându-le ca pe un semnal, cei treizeci de oameni îl invocară pe Hachiman, zeul războiului, și se repeziră în calea inamicilor. Împărțindu-se în trei unități, îi atacară pe dușmanii care se apropiau. Oamenii ce urcau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu? Iacă nu vi-l împrumut, chiar dacă-i porunca stăpânului. — De ce? Fiindcă vă retrageți, pe când eu sunt unul din cei ce încă mai atacă. Refuzând scurt, omul se repezi înainte. Pe spinarea lui, un singur smoc de iarbă de bambus șuiera în vânt. Fir-ar să fie! înjură Hidetsugu, privindu-l cum se îndepărta. I se păruse că, în ochii acelui om, prețuise mai puțin decât un fir de bambus la margine de drum. Privind în urmă, Hidetsugu văzu un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Unele înlănțuiri sintagmatice amintesc de verva lui George Magheru, ca în Și-apoi, uite-așa, din volumul Soarele meu, inima mea (1986): „Mai prin nori de mai curând / mai încet de mai aproape, / cum arena nu-l încape / trece timpul șuierând. // Jos în magazinul cu /armăsari ciupind nevroze, / ies copilele din poze / și argintul se făcu // cel puțin cât steaua, lin / deznodându-se din cercuri / și-acea vineri era miercuri, / iarba aceea caolin, // Te opui și dă din bot / din femeie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
acestei Matilde și de a o trezi pe cea anterioară la dragostea pe care o avusese pentru mine. În cealaltă fracțiune mintea mi se întunecă, mă aplecai peste masă și o apucai de fălci și îi desfăcui gura: "Cum îndrăznești? șuierai. Cum îndrăznești? spusei iarăși și îi dădui drumul înspăimîntat, căci simțeam în mine o astfel de ură și de violență încît instinctul îmi șopti că o puteam omorî în clipa aceea dacă nu mă stăpâneam. Primejdia în care se află
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și nefericit al mici gândiri pașnice, mă apropiai de ea și îi pusei mâna pe umăr, vrând să-i spun că asta e o prostie și să renunțe la ea. Ea sări în lături ca mușcată de șarpe și îmi șuieră cu o ură sălbatică: "Să nu te atingi de mine", și cu o astfel de voce încît pe lângă ură distinsei amenințarea. Ne privirăm în ochi câteva clipe, intens, două priviri fără iluzie și fără împăcare. Nu mă apucasem să-i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o așa-zisă dorință a mea obscură de a ucide, trebuie să spun că în fiecare seară trăiam clipe de groază când eram smuls din așternut și trimis între cele patru scânduri, în acel sicriu în picioare printre crăpăturile căruia șuiera adesea vîntul: dacă mă prinde că am un pulover pe dedesubt și mi-l ia? dacă cineva m-a turnat? s-a zis cu mine! Cât despre ultimele lui cuvinte, atât de umane, bineînțeles că știam că în acele clipe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înainte de doi bărbați! Te-ai înșelat amarnic!" "Bine, zic, m-am înșelat, se mai întîmplă, îmi pare rău, sânt chiar mâhnit, și ce mă-ta ai vrea să fac? Ai aerul că ar trebui să fac ceva!" "Să te spânzuri, șuieră ea cu o intensă ură (și un alt sentiment îi țâșni, orbind-o, pe sub acest șuierat), ți-am spus, zise, să nu mă mai înjuri. Îți crap capul", și într-o clipă fu în picioare, se apropie de birou, puse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Matilda. S-ar putea să murim toți patru, adică toți protagoniștii... Cosașul îndrăcit al lui Van Gogh, gândii mai departe cu ochii pe lumina soarelui care îmi inunda patul, nu avea ezitări înaintînd în lanul de grâu și făcând să șuiere spicele sub lama bine ascuțilă a instrumentului său implacabil... Da, viziunea pictorului nu era rodul înfierbîntatei lui imaginații... Ce e umanitatea dacă nu un astfel de lan, strălucind în lumina fierbinte a soarelui în culori halucinante, sub un cer de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trădare n-o mai interesase pe mama, nu mai era demult bărbatul ei și de aceea îi spălase rufele cu aceeași necesitate cu care curăța cotețul păsărilor și al porcului. Oare el nu știa că ea știa? "Și boul muncește, șuieră mama, și pentru asta țăranul are grijă de el, îl țesală, îi rânește grajdul de băligi de sub el și îi dă să mănînce." Băligi de sub el, îi dă să mănînce! Asta suna pentru tata murdăria de sub el, și-i dăduse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Cucu și "poftiți!", mi-a zis, cu aerul cel mai natural din lume - așa, ca între oameni "civilizați", adăugă cu o nuanță sarcastică în glas, observând în sfârșit că în patul meu era o femeie... Am crezut că ne aștepți, șuieră de astă dată furioasă, dar mereu stăpânită de aceeași euforie exaltată, deși te înțeleg, adăugă cu înțelegere, dar trebuia să ne spui..." " Ce să spun, strigai, nu m-a anunțat nimeni că ai să vii!" Nu ți-a spus gazda
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sperie și țipă, vecinii spărgînd ușa la timp. Profitînd de proximitatea căii ferate, personajele din Take, Ianke și Cadîr de V.I. Popa cochetează intens cu ideea suicidului feroviar. Totul se termină însă cu bine, printr-un matrimoniu previzibil, și trenul șuieră vesel în final. Mona din Steaua fără nume se așază decisă pe calea ferată, șeful gării o convinge că mersul trenurilor ar face-o să aștepte prea multe ore deznodămîntul. Dar la Camil Petrescu nu mai e de glumă! Ladima
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
îngerașul le luminează gropile din cărți / și le zice: ŤCu voi am cutare și cutare plan.ť/ În acest fel ei se înșiră pe scăunele în apă, / de-a lungul pîrîului, / își șterg ochii cu batistele negre. Sus, în ceruri, / șuieră funiile." (Dă-ne nouă puterea să plîngem) Intervenția puterilor divine în real este aproape întotdeauna înspăimîntătoare. Viziunea următoare pare desprinsă din cartea profetului Iezechiel însă sensul ei final nu mai e unul mîntuitor: " El ne-a arătat unghia roză ieșind
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
atestările dicționarelor, apar combinații de cuvinte precum: "țipă a ploaie" ("Șezătoarea"); "Și latr-a pustiu/ Și url-a morțiu" ("Mănăstirea Argeșului", varianta Alecsandri); "urlînd a moarte" (Alecsandri); "fluieră a pagubă" (Ispirescu); "tăciunele... face a vînt și vreme rea"; "calci a popă" (Creangă); "șuieră a primejdie" (Slavici) etc. Direcția abstractă pe care o indică semnele (invitînd la speculații aproape tot atît cît noicianul întru, dar în zona prefilozofică a superstiției!) se regăsește în construcții cu verbul a trage: trage a somn, a sărăcie (DA
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
de pe scara vagonului: "Prasceai, prasceai.." Ea era singura care își lua rămas bun de la rușii care plecau. Era pe 21 noiembrie, o zi cu vreme pișăcioasă, după părerea lui Ion chelnerul. Cînd s-a înnoptat Costel ciocănarul de vagoane a șuierat după Florica, la ușa din spate a restaurantului. Bucătăreasa, care nu era niciodată în stare să reziste semnalelor lui Costel, prăjea cartofi într-o tigaie uriașă, pentru rușii înfometați care veniseră, și cînta pentru ea, în sfîrîitul uleiului din tigaie
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
din acest conferențiar mobilizator Între două vîrste să iasă o creatură nouă și proaspătă, strălucind de spuma inocenței și a ironiei transcendente. Nu există precedente. Diavolul apucă o frunză ce-i este la Îndemînă și și-o Îndeasă Între buze. Șuieră În ea „I Did It My Way“. Un pictor ambulant ridică ochii să vadă cine cîntă. Frunza Îi cade În cap. Crossroads. Răscruci. Wakefield va găsi răscrucea și va apuca pe un drum nou. Dacă ar fi angajat un șaman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aplauze la finalul prelegerii sale și la ieșire l-au așteptat cîțiva tipi fioroși. Cu ce-am greșit, Îi șoptise femeii care Îi Înmînase cecul și Îl condusese iute spre ieșire. — Există două Asociații ale Aspersoarelor de Incendiu, i-a șuierat ea, Împingîndu-l spre ușă. Cea de față reprezintă magazinele nesindicalizate! Maggie rîde furtunos, apoi Îl privește cu simpatie amuzată, ecoul rîsului ei Încă umplînd camera. — Apropo, ce caută convenția pompelor de sîni În orașul Companiei? Toți șmecherii ăștia de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mîncarea, domnule Wakefield? Ochii injectați de sînge ai lui Slobodan mătură bucărătăria. Unde se duce? Cecul meu ar trebui să fie pe-aici. Doamna Petrovici intră din nou În bucătărie cu mîinile În șold. — Cu cecul tău plătesc hangaralele casei! șuieră ea. Inamicii stau acum față În față. Susan se bagă Între ei. Tati, ar trebui să pleci. Domnul Petrovici spune ceva urît În sîrbește și pornește către ușă. — Domnule Wakefield, să Îi spui șefului tău că noi nu ne temem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și folosesc și termenul ăsta tot în cel mai relaxat sens al lui), iar una dintre celelalte chelnerițe să-mi facă semn cu cotul (proiectând jumătate din sosul clocotit de friptură în poala nefericită a vreunui client) și să-mi șuiere ceva de genul: Tipul ăla pe care-l servești nu e cum-îlcheamă din trupa aia? La care eu replicam, poate: —Care tip? Ăla cu rochia de piele? (Amintiți-vă că asta se întâmpla în anii ’80). — Nu, șuiera ea, ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-mi șuiere ceva de genul: Tipul ăla pe care-l servești nu e cum-îlcheamă din trupa aia? La care eu replicam, poate: —Care tip? Ăla cu rochia de piele? (Amintiți-vă că asta se întâmpla în anii ’80). — Nu, șuiera ea, ăla blond, cu rasta, ăla care e dat cu ruj Chanel. Nu e cântărețul ăla? —Ăăăă, el e? mă bâlbâiam eu, simțindu-mă demodată și proastă fiindcă nu știam cine era persoana respectivă. Oricum, îmi plăcea la nebunie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]