578 matches
-
care acoperea masa. Pe masă se afla cadavrul unei femei goale, tăiată în jumătate de la brâu - o fată plinuță, coafată și machiată astfel încât să semene cu Elizabeth Short. Fritzie îl apucă pe Issler de ceafă și-i spuse cu un șuierat: — Pentru a-ți satisface plăcerea de a tăia, ți-o prezint pe necunoscuta cu numărul patruzeci și trei. Cu toții o s-o tăiați, iar cel care o tranșează cel mai bine va fi declarat câștigător! Issler închise ochii și își mușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Părea o simplă bârfă, dar asocierea celor trei nume i se înfipse în creier ca un cuțit. Se gândi: „Niciodată Callistus nu mi-a adus vreo veste care să mă facă fericit“. Spaima i se strecură în suflet, cu un șuierat din ce în ce mai puternic. Apoi își spuse că erau niște bănuieli absurde. Șuieratul se potoli, însă nu de tot. Ținu gândurile acelea pentru sine, murmură că voia să se odihnească. Medicul deschise larg ușa și îi porunci lui Callistus să iasă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înfipse în creier ca un cuțit. Se gândi: „Niciodată Callistus nu mi-a adus vreo veste care să mă facă fericit“. Spaima i se strecură în suflet, cu un șuierat din ce în ce mai puternic. Apoi își spuse că erau niște bănuieli absurde. Șuieratul se potoli, însă nu de tot. Ținu gândurile acelea pentru sine, murmură că voia să se odihnească. Medicul deschise larg ușa și îi porunci lui Callistus să iasă. Cu ochii întredeschiși, încă slăbit, Împăratul îl privi pe Callistus cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În insulte, ca o tânără amantă ce-și ceartă iubitul care o uită Închisă În iatac pentru cine știe cine; dacă i-aș fi spus dimineața când treceam spre Universitate „Așteaptă-mă, iubito!“, ea desigur mi-ar fi răspuns prompt cu un șuierat voluptuos, cu acea moliciune a pronunției dată de corpul erotic: „Te aștept, iubitule!“. Toată ziua va sta acolo nemișcată, la postul ei, pândindu-mă să mă Întorc și recunoscându-mă imediat, chiar dacă eram Într-un grup numeros de colegi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și căutând locuri în care martorii s-ar putea ascunde, luându-și astfel toate precauțiile necesare. Și, în timp ce se privea la televizor, cărțile din mâinile sale continuau să se amestece și să se ordoneze cu viteza luminii și cu un șuierat de șarpe. Regii, damele, jokerii și toate celelalte cărți alunecară pe suprafața mesei și, sfidând parcă gravitația, săriră înapoi în mâinile sale, făcându-se ulterior nevăzute. Urmărind aceste mișcări spontane, oamenii probabil ar scutura din cap contrariați, nevenindu-le să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îi crește pulsul. Încuietoarea de la ușa camerei sale putea fi închisă numai de cineva aflat înăuntru. Nu și din exterior. Era încuiat acum. Simți din nou o respirație pe piele. De data aceasta, era fierbinte. Foarte aproape. Auzi și un șuierat foarte vag. - Unde ești? șopti Rhyme. Gâfâi de spaimă, căci o mână apăru în fața lui, cu două degete deformate și lipite între ele. În mână era o lamă, cu unul din tăișuri îndreptat spre ochii lui Rhyme. - Dacă strigi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
numele lui Weir? Și pistolul pe care l-a cumpărat? Rhyme îl măsură cu privirea pe ucigaș. - Cum e cu vocea? îl întrebă pe un ton sardonic. Plămânii sunt mai bine? - Știi bine că sunt în regulă, se enervă Loesser. Șuieratul și hârâitul dispăruseră. Plămânii nu suferiseră niciun fel de leziune. Era doar un alt tertip folosit pentru a-i face să creadă că el e Weir. Rhyme făcu un semn cu capul spre dormitor. - Am văzut niște schițe pentru afișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
e rușine că stai cu spatele atât de aproape de ei și, fără nici un motiv, o iei la fugă În timp ce ei strigă să te oprești, tu fugi, fugi mâncând pământul, ca un cal nebun, mușcat de viespe, sfâșii toamna cu un șuierat sinistru ca o furtună. Toamna, În care Plenara C.C. al P.C.U.S. Îl desărcinează pe Nikita Sergheevici Hrușciov din toate funcțiile și Îl alege pe Leonid Ilici Brejnev În funcția de prim secretar al C.C. al P.C.U.S., este toamna În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nimic, dar privirea îi cade în jos, pe mine, poate pe mâinile mele. Cade în spate pe tot ceea ce a fost și nu va mai fi, pe tot ce am pierdut. Suspină și ea în felul ei, încet, cu un șuierat al nasului. — E frumoasă? — Da. — Ce nume i-ați pus? — Angela. — Ești fericit? Prind un capăt al fularului, apoi pe celălat și le țin în mână cu gingășie, apoi, brusc, strâng capetele, strâng nodul până îl rup puțin. Cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
capul în jos. Omul stătea în fața mea. Cu câteva clipe înainte se aplecase spre mine și mă îmbrățișase: „Curaj...“, apoi se îndreptase și auzisem pocnetul genunchilor lui pe pajiștea aceea cu iarbă înaltă, pe care vântul intra foșnind cu un șuierat muzical. Îi povestisem totul, despre Elsa, despre tine, care abia te născuseși, despre Italia. Și plânsesem pentru ea mereu, ori de câte ori încercasem să-i repet numele. Nu reușeam să-l pronunț, sughițam în mijlocul silabelor, eructam berea care continua să-mi vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
popor. Ce bine ar fi dacă v-ați da un pic osteneala să ascultați ce vorbesc Între ei. Necazul e că nu vă auziți decât pe voi, pe voi și iar pe voi. Din nou Îi scăpă din piept acel șuierat prelung, slab, de parcă era uimit de naivitatea fiului său. —Ba tocmai că În ultimul timp arabii spun lucruri destul de diferite, tată. —Spun. Ce grozav! N-au decât să spună cât poftesc. E foarte ușor să vorbești. Pur și simplu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ea, și el râde: Azoy. Intervin și-i zic: Poate asculți totuși din când În când ce-ți spun copiii tăi, dar și la asta Îmi răspunde: Azoy. Sau obiceiul de-a scoate printre dinții de jos un fel de șuierat ironic, care de fapt poate că nu e șuierat și nici ironic nu e, ci doar o respirație printre buzele deschise. Oricât Îi repet că șuieratul ăsta mă scoate din minți, nu e În stare să se dezbare de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
răspunde: Azoy. Sau obiceiul de-a scoate printre dinții de jos un fel de șuierat ironic, care de fapt poate că nu e șuierat și nici ironic nu e, ci doar o respirație printre buzele deschise. Oricât Îi repet că șuieratul ăsta mă scoate din minți, nu e În stare să se dezbare de el și probabil nici nu observă că a făcut asta din nou. Dar până la urmă, astea sunt lucruri mici, cu care se poate trăi. Sunt pe lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lumea asta soți bețivi, leneși, adulteri, cruzi, perverși, dezechilibrați psihic, și apoi - poate că și eu am căpătat unele obiceiuri care lui nu-i plac, iar el le suportă și tace. Nu merită să faci prea mare tevatură pentru un șuierat sau un ciocănit, aparent incontrolabile. Așa trec anii. Închidem balconul, facem o excursie În Europa, cumpărăm o mașină mică, schimbăm prima mobilă. Îi aranjăm pe părinții lui și pe ai mei În case de bătrâni particulare. Creștem un câine-lup. Yeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
el cu o amantă? Exact cum nu mi-ar fi putut trece prin minte că ar fi, spre exemplu, spion sirian. Era pur și simplu imposibil. Știam totul despre el. Mă rog, așa credeam. Și Îl acceptam așa cum era, cu șuieratul lui ironic, despre care sunt acum ferm convinsă că nu era un șuierat și nici nu era ironic. Pe de altă parte - mi-e jenă să-ți spun asta, dar simt că vreau să-ți povestesc absolut totul - cu opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
minte că ar fi, spre exemplu, spion sirian. Era pur și simplu imposibil. Știam totul despre el. Mă rog, așa credeam. Și Îl acceptam așa cum era, cu șuieratul lui ironic, despre care sunt acum ferm convinsă că nu era un șuierat și nici nu era ironic. Pe de altă parte - mi-e jenă să-ți spun asta, dar simt că vreau să-ți povestesc absolut totul - cu opt ani În urmă, vara, m-am dus să stau trei săptămâni la verișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Morse, și că aștepta un răspuns de la mine. Uneori mă privea, peste lentilele ochelarilor de citit, cu bărbia lăsată În piept, cu o expresie ușor surprinsă, de parcă eram nouă pentru el sau de parcă mă schimbasem foarte mult, și scăpa un șuierat Înfundat. Dacă nu l-aș fi cunoscut de atâția ani, aș fi crezut că joacă rolul unul golan care fluieră după femei. Astăzi mi se pare că nu am Înțeles deloc privirea aceea. Apoi fiica noastră a plecat În armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
indieni, nu observase că bătrânul se plângea de lipsă de aer proaspăt. Și doar tatăl său nu vorbise niciodată despre probleme de sănătate, În afară de glumele pe seama durerilor sale de spate. Acum Fima Își aminti de gâfâiala sa, de tuse, de șuieratul care Îi urca din gât sau din adâncul pieptului. Se pare că la despărțire bătrânul Încercase să-i explice ceva ce nu voise să audă. Își spuse: Ai preferat să te cerți cu el din cauza lui Herzl și a Indiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care vrem să mergem. E o controversă legitimă. Dar trebuie aplicată o singură regulă de fier: Oriunde hotărâm să mergem - trebuie să folosim Întotdeauna numai și numai hărți reale și universale. Nu o hartă mesianică. Brusc bătrânul scăpă un mic șuierat, ca și cum ar fi fost uluit de Înțelepciunea lui Fima sau de propria sa prostie. Tuși, gemu, probabil vru să strecoare câteva cuvinte, dar Fima se lăsa dus de val, arzând tot de exaltare spirituală: De ce naiba li se spală tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
găleata puțului. Prea departe ca să-i pot desluși chipul, mă înclinai rezemându-mă cu coatele de zidul scund al curții. Ulița pietruită grosolan era pustie în calmul alb ca varul. Septembrică fu lumea în amiaza aceea. Amidé tresărise, la primul șuierat și rămase în ascultare, neclintită. La a doua chemare, dânsa întoarse capul către poartă. Mă zărise. Îi făcui semn să se apropie și veni. Era o tătăroaică de vreo șaptesprezece ani, cu ochii cafenii ca migdala. Căpșorul cu fața mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
duc curând. Alice.“ Ulterior, Henry făcu uz de harul său scriitoricesc pentru a umple aceste cuvinte puține și grele de Înțeles cu concretețea densă a evenimentului. „Spre sfârșit, timp de aproape o oră, răsuflarea i-a devenit un fel de șuierat constant și Înăbușit În plămân“ - Îi scrise el lui William. „Pulsul tresărea și se stingea, Înceta și apoi pornea iar puțin, pentru ca pe urmă, cu activitatea perceptibilă a inimii, a Încetat să se mai simtă, Înainte de a i se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
face spumă, se bărbierește. Și atunci, din senin - sau poate că amuțirea păsărilor a fost un avertisment destul de asurzitor? -, vine peste noi orga lui Stalin. Ne rămâne prea puțin timp ca să înțelegem de ce i se zice așa. Să fie urletul, șuieratul și vuietul ei? Din două-trei baterii de aruncătoare, bucata de pădure e acoperită progresiv. Nu ocolește nimic, e temeinică, face una cu pământul toți copacii tineri ce promiseseră adăpost. De acolo nu exista scăpare; sau poate, totuși, în ceea ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și zâmbi. Coborârea va dura treisprezece minute; muzica o va face ceva mai ușoară. Dacă nu vă place Mozart, putem alege altceva. — Mozart e excelent, spuse Norman. — Mozart e minunat, zise Ted, e sublim. — Foarte bine, domnilor. Se auzi un șuierat În interiorul submarinului și apoi zgomotul de fond al stației radio. Pilotul vorbi cu glas scăzut Într-un microfon. Un scafandru apăru În cadrul hubloului și le făcu semn cu mâna. Pilotul Îi răspunse la salut. Un plescăit, un huruit profund și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
scafandru stând pe punte, cu apa ajungându-i până la talie. Apoi apa acoperi hubloul. Bule de aer ieșiră din aparatul de respirație al scafandrului. Acum suntem sub apă, anunță pilotul. Ajustară valvele de deasupra capului și auziră surprinzător de puternic șuieratul aerului și apoi bolboroseala apei. Prin hublou pătrundea o minunată lumină albastră. — Încântător, exclamă Ted. — Acum părăsim sania, anunță pilotul. Motoarele uruiră și submarinul avansă, scafandrul dispărând din câmpul vizual. Nu se mai vedea nimic prin hublou, În afară de apa albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
chestiile alea. Va trebui să le purtați tot timpul pe care-l veți petrece aici. Asta, firește, dacă vreți să vă faceți Înțeleși. Vă mai este frig? — Da, spuse Ted. — Ei bine, acum sunteți presurizați aproape complet. Urmă un alt șuierat și o ușă laterală se deschise. În prag stătea Barnes, ținând peste braț două jachete ușoare. — Bine ați venit În DH-8, spuse el. DH-8 — Pe voi vă mai așteptam. Mai avem timp cît să facem un tur rapid, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]