2,363 matches
-
New Haven, pe data de 14 aprilie 1995, p. 24. Figes stabilește, de asemenea, o legătură Între aceste păreri și manifestele socialiste ce datează cel puțin din anii 1890 și În care se spunea că progresul economic va aduce sfârșitul țărănimii (p. 28). R.W. Davies, The Socialist Offensive: The Collectivisation of Soviet Agriculture, 1929-1930, Macmillan, Londra, 1980, p. 51. Conquest, Harvest of Sorrow, p. 43. De asemenea, falimentul Întreprinderilor urbane, care, În mod normal, ar fi furnizat bunuri de consum
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
University Press, Princeton, 1992, tabelul 7, p. 34. Fitzgerald, Stalin’s Peasants, p. 105. Ibid., pp. 105-106. Bănuim că nu se ținea cont nici de structura solurilor, nici de culturile tradiționale. După cum explicau bolșevicii, „colhozurile sunt singurul mijloc prin care țărănimea poate scăpa de sărăcie și Întuneric” (Davies, The Socialist Offensive, p. 282). Poate că cele mai inspirate imagini vizuale - cu privire la capacitatea de transformare culturală pe care o au electricitatea, mașinile și colectivizarea - sunt oferite de filmul lui Serghei Eisenstein, The
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ale cărui intervenții acoperă o variată paletă problematică (Intelectualii, Între militarism și balcanism, Drepturile femeii, Democrația și partidele politice, Omul de știință și politica, Intelectualii și politica Ardealului, Criza Universității, Adevăruri pentru România Mare. Scrisori din mijlocul țăranilor, Intelectualii și țărănimea, Religia și politica la sate, Românism-europeism, De la Kant la Nietzsche, Cultura europeană, Universitatea și politica. Numărul 202/1927 publică, sub aceeași semnătură, Apelul la organizare către intelectualii dinăuntrul și afara partidelor). Alte articole și studii demne de interes semnează Virgil
IDEEA EUROPEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287501_a_288830]
-
Aaron, Ioan Barac, Ioan Molnar Piuariu, Damaschin Bojincă, Radu Tempea, în Transilvania; Gh. Lazăr, I. Heliade-Rădulescu, Gh. Asachi, Eufrosin Poteca ș.a., în Țările Române - au fost sprijinite, la sud de Carpați, de boieri - frații Golescu, Iancu Văcărescu ș.a. Proveniți din țărănime, unii din mica nobilime rurală, iluminiștii ardeleni năzuiau la ridicarea neamului exclusiv prin cultură, fără un program de transformări sociale adânci. Ei concep schimbarea în bine a soartei țărănimii și a păturilor de mijloc pe căi pașnice, legale. De aceea
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
de Carpați, de boieri - frații Golescu, Iancu Văcărescu ș.a. Proveniți din țărănime, unii din mica nobilime rurală, iluminiștii ardeleni năzuiau la ridicarea neamului exclusiv prin cultură, fără un program de transformări sociale adânci. Ei concep schimbarea în bine a soartei țărănimii și a păturilor de mijloc pe căi pașnice, legale. De aceea au dezaprobat răscoala lui Horea. Mai presus de problema socială, cărturarii ardeleni situau însă cauza națională. Ideea emancipării naționale prin „luminare”, prin întemeiere de școli, prin cultivarea limbii, prin
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
iată condiția care permite unui scriitor să fie selectat de cât mai multe epoci. Specificul național implică subiectul, concepția și reprezentarea specifică. Argumentele, discutabile, sunt impregnate de poporanism: „Numai acei scriitori vor reprezenta spiritul românesc care sau fac parte din țărănime și nu au rupt legăturile morale cu ea, sau care, dacă nu fac parte din țărănime, și-au plecat urechea la popor, s-au botezat la izvorul curat și românesc al sufletului popular sau fac parte dintr-o clasă superioară
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
implică subiectul, concepția și reprezentarea specifică. Argumentele, discutabile, sunt impregnate de poporanism: „Numai acei scriitori vor reprezenta spiritul românesc care sau fac parte din țărănime și nu au rupt legăturile morale cu ea, sau care, dacă nu fac parte din țărănime, și-au plecat urechea la popor, s-au botezat la izvorul curat și românesc al sufletului popular sau fac parte dintr-o clasă superioară, dar care, din cauze istorice, trăind cu poporul, departe de influențele nefaste, străine, și-au păstrat
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
au botezat la izvorul curat și românesc al sufletului popular sau fac parte dintr-o clasă superioară, dar care, din cauze istorice, trăind cu poporul, departe de influențele nefaste, străine, și-au păstrat sufletul românesc.” Accentul cade discret pe viața țărănimii, specificitatea fiind pusă în legătură cu realitățile rurale. Natura, istoria, societatea și concepția de viață a poporului român sunt elemente ale specificului. Nu e omis fondul folcloric, „opera literară în care se oglindesc cele două mii de ani de viață obiectivă și subiectivă
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
partidului devenea tot mai limitată și, de îndată ce liderii lor au început să se preocupe de subiecte largi, ei s-au rupt în mod inevitabil de ceea ce însemna ad-litteram rădăcinile mișcării și, ca urmare, o largă prăpastie s-a deschis între țărănime și purtătorii ei de cuvânt 6. După opinia lui Henry L. Roberts, cea mai importantă rațiune pentru care majoritatea partidelor țărănești au suferit, în decursul anilor, prefaceri ideologice profunde a fost aceea că o mișcare pur țărănească s-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pradă ușoară tacticilor vechilor clase conducătoare, fiind atacați și exploatați de moșieri, de coroană, de armată, de juriști și chiar de socialiștii urbani 8. Anii primului război mondial s-au manifestat ca o perioadă distinctă pe linia educației politice a țărănimii, care a înregistrat, calitativ, o etapă nouă. Lipsa de alimente și de materii prime i-au arătat țăranului că munca sa era încă vitală statului modern; călătoriile forțate din timpul ostilităților l-au făcut capabil să vadă orașe sau comunități
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
viața politică a României, 1918-1926, București, 1975, p. 15. bună măsură din opiniile populiste exprimate de boierul basarabean Constantin Stere, care fusese asociat cu narodnicismul rusesc. Narodnicii erau, de fapt, socialiști antimarxiști, care păstrau convingerea profundă, adeseori mistică, în virtuțile țărănimii, ca o clasă ale cărei instituții comunale puteau furniza mijloacele necesare evitării dezvoltării capitaliste a societății de tipul celei care se generalizase în vestul Europei 16. Vederile lui Stere reflectau ideile narodnicismului rus din acea perioadă. Dar, spre deosebire de Partidul Social
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
naționalizarea marilor întreprinderi, precum erau cele din ramura petrolului. Împotriva marxiștilor, care exprimau opinia că o bună societate românească putea să se dezvolte abia după ce revoluția proletară ar fi avut succes în vestul Europei, Constantin Stere venea cu argumentul că țărănimea avea capacitatea de a produce lideri politici și de a transforma România într-un fel de Danemarcă balcanică 17. Partidul Național-Țărănesc a venit la guvernare la 10 octombrie 1928, deținând puterea executivă - cu o întrerupere cuprinsă între 18 aprilie 1931
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al politicii acestui partid. Este adevărat că activitatea primului guvern, condus de Iuliu Maniu, a debutat printr-o serie de măsuri democrate, în special în domeniul administrației și în cel fiscal 18, dar partidul, care se declara susținător al intereselor țărănimii, a acordat foarte puțină atenție tocmai politicii agrare și agricole, măsurile adoptate în această direcție urmărind doar sprijinirea familiilor mai prospere și neglijându-le pe cele ale țăranilor care posedau loturi minuscule și pe cele ale sătenilor lipsiți de pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în economia României, pentru a slăbi puternicele legături ale Partidului Național Liberal cu industria, în contrast cu liberalii, care încercau să o dezvolte cu ajutorul capitalului autohton 21. În același timp, Partidul Național-Țărănesc s-a dovedit inadecvat chiar și ca reprezentant politic al țărănimii. Programul și înfăptuirea lui au ilustrat puternic transformarea acestei grupări dintr-un partid țărănesc într-unul al clasei mijlocii, în care dăinuiau vestigii privitoare la țărani 22. Din analiza evoluției programelor și a politicii promovată - observa istoricul american Henry L.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în compoziție, nici în activitățile lor. Nu s-ar putea spune că partidului i-a lipsit un program agrar sau că el ar fi fost indiferent față de țărani; cu siguranță că partidul se privea ca un purtător de cuvânt al țărănimii. Dar, în evoluția sa, de la primele începuturi până la venirea la putere, o schimbare semnificativă a avut loc. Probabil că era mai mult o schimbare în modul de evidențiere. Inițial, sublinierea a fost făcută asupra țăranilor și a măsurilor ce trebuiau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în considerație deloc 23. Țărăniștilor - continua istoricul american - nu li se poate imputa faptul de a fi adoptat un veșmânt cumva eclectic în ideologia lor. Dar este îndoielnic dacă o asemenea combinație ar fi fost capabilă să ajute de fapt țărănimea. În primul rând, - observa Roberts - una dintre cele mai profunde rele ale societății românești a fost abisul dintre țăran și clasele guvernante și urbane. Deși România nu a fost o societate de castă închisă, având chiar o constantă, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de originile lor țărănești. În aceste condiții, absorbția de către Partidul Țărănesc a principiilor nețărăniste, prin abandonarea originalului țărănism al anilor 1920-1922, radical, dar lipsit de orizont, pentru un mai promițător grup de idei, a fost începutul adevăratei sale alienări de țărănime 24. Oricum, în pofida eșecurilor suferite chiar de la începutul guvernării, Partidul Național-Țărănesc a continuat să se bucure, totuși, de o oarecare simpatie în rândurile lumii rurale. Însărcinatul cu afaceri ad-interim al Statelor Unite ale Americii la București, Charles A. Bay, remarca într-o notă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
obștești și particulare. Proprietatea țărănească va fi completată și cu pășuni comunale, păduri obștești, proprietăți obștești și ferme model. În același timp, se vor procura mijloacele și inventarul agricol necesar ridicării producțiunii. Se va urmări sporirea puterii de cumpărare a țărănimii“49. Pe lângă măsurile menționate, partidul mai promitea, la capitolul intitulat Industrie, comerț, credit, încurajarea industriei țărănești, a celei casnice, sprijinirea cooperației, în care să fie încadrate toate exploatările agricole ale țăranilor, organizarea creditului țărănesc și a finanțării recoltei 50. Programul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de Miniștri de unul din liderii partidului, Ion Hudiță, care a deținut în cel de-al doilea guvern al generalului Constantin Sănătescu și în cabinetul condus de generalul Nicolae Rădescu portofoliul agriculturii și domeniilor: „Nu cumva cu neîncrederea obișnuită a țărănimii noastre în conducători să se spună la un moment dat pe front că în timp ce oamenii de acolo își varsă sângele pentru țară, ceilalți de acasă își apără interesele și pun mâna pe pământ“54. Definirea poziției P.N.Ț. față de reforma
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
peremptorie în acest sens. La cererea lor de a se efectua împroprietărirea în momentul când soldații s-ar fi întors de pe front, comuniștii i-au acuzat că, prin temporizarea reformei, subminau susținerea efortului de război, slăbind puterea de luptă a țărănimii contra hitlerismului 55. Ei aduceau ca argumente împotriva amânării scrisorile a numeroși soldați de pe front 56. Or, faptele au arătat că național-țărăniștii aveau dreptate, întrucât tocmai corespondența ostașilor cu familiile de acasă din perioada aplicării lucrărilor de împroprietărire, supusă organelor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
f. 230; „Tribuna poporului“, 30.XI.1944. • A.N.I.C., fond Uniunea Centrală a Sindicatelor Agricole din România, dosar 195/1944, f. 227. • Ibidem, f. 226; „România liberă“, 18.XII.1944. • Vezi Din lupta P.C.R. pentru închegarea alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare în lupta pentru reforma agrară din 1944-1945, vol. III, București, 1960, p. 136. inițiativa generalului Rădescu de a înființa Comisia pentru studiul reformei agrare, socotind-o ca o probă că guvernul se preocupa de problema agrară 68. Ulterior, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lor celorlalte formațiuni politice rămâneau minime, au respins de plano ideea oricărui compromis cu ele, iar cerbicia lor poate fi demonstrată atât prin felul în care au susținut problema în comisie, cât și prin îndemnurile ce le aduceau prin presă țărănimii de a ocupa ilegal pământurile moșierești 69. Interesele divergente ale partidelor și organizațiilor reprezentate în comisie au apărut în cursul celei de-a doua ședințe, din 19 decembrie 1944. Delegatul național-țărănist, prof. Gh. Zane, a apreciat că partidul care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prof. Gh. Zane, a apreciat că partidul care îl nominalizase dorea „să lucreze în mod activ la realizarea unei rapide și cuprinzătoare legi agrare, al cărui scop imediat să fie trecerea pământului din mâna marii proprietăți rurale în cea a țărănimii fără pământ sau cu pământ puțin“70. La rândul său, președintele comisiei, Ion Hudiță, recunoscând necesitatea reformei agrare, reafirma punctul de vedere potrivit căruia ea trebuia înfăptuită efectiv după încheierea războiului 71. Reacția reprezentantului comunist din comisie, Vasile Luca, față de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de Constantin Garoflid lui Ion Antonescu, care nega existența unei probleme agrare în România, recunoscându-se doar cea agricolă 79. Din această atitudine rezultă că marea proprietate se considera singurul factor hotărâtor în agricultura românească. Ea a răspândit versiunea că țărănimea nu muncește rațional, că își pierde pământurile, că este impregnată de superstiții și incapabilă de progres. „Atitudinea de ieri - conchide autorul - este și atitudinea de azi, căci nu vedem ce i-ar fi putut modifica interesele. În discuțiile de astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rolul obștilor sătești în acțiunea de exploatare a pământurilor expropriate până la distribuirea lor în proprietatea definitivă a țăranilor, însă Expunerea de motive demonstrează, prin capitolul intitulat Principiul cooperatist, principiul fundamental în organizarea muncii agricole, dorința național-țărăniștilor de a asocia întreaga țărănime în cooperative: „Pentru dezvoltarea forțelor productive ale muncii țărănești, precum și pentru valorificarea produselor acestei munci, Partidul Național-Țărănesc consideră că este absolut necesar ca principiul fundamental în organizarea muncii agricole să fie principiul cooperatist. Începând de la cel mai mic cătun și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]