8,709 matches
-
părea chiar sugestiv, cu acel ochi deschis în spiritele navigatorilor; e vorba, vai, de "comunismul vis"! Dar, înfine, "țărmul gândit" a fost atins, iar acum "începe vasta debarcare". Finalul nu e mai puțin dezolant, cu cei ce-au ajuns la țărmul comunist ("tremură zori de-asupră-i, roșu fald"), care se bucură văzând alte flote, adică țări unde regimul roșu e pe cale să se instaleze: "Cum ies din zări și năzuiesc spre noi / Corăbii noi, corăbii noi, corăbii noi"... Deși armonios, cu o
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
luarea în seamă de care m-am bucurat din partea unei critici mai departe văzătoare decât mine însumi. Ea a reținut din "scâncetele lirice" ale debutului meu promisiunea de viitor. Iar confirmarea a venit parțial cu a doua culegere, Desprinderea de țărm (EPL, 1964), apoi cu severa plachetă Clepsidra - nebunește restrânsă la 19 poeme (la îndemnul lui Mircea Ciobanu). Se poate pune întrebarea: ce fac eu în aceste pagini, vreau să renunț la mine însumi? Nici gând. Încerc să-mi justific imboldul
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
asemeni lui Diogene cu butoiul său, și-i cară permanet cu o încăpățînarea damnaților sisifici. Cețurile nordului desfăcute în crîmpeie fragile deasupra unei mări plate, imobile, imemoriale, ochiuri de apă limpede și iarba unduind acvatic ca o mîngîiere la marginea țărmului pietros, silueta călugărului proiectată pe fundalul marin ca în tabloul romanticului Caspar David Friedrich, Călugăr lîngă mare, constituie decorul de poezie al nordului. , Finis Terrae, marginea lumii are aici un fel de blîndețe lacustră netulburată decît de furtunile interioare, de
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
muzicii moderne europene, accentuiază distanțarea față de melodia clasică de jazz de la care s-a pornit. Distanțare sporită de creșterea tensiunii muzicale prin revenirea la polifonia sonoră și intensificarea progresivă a ritmului. Totul ajuns la paroxism, de unde Körössy întoarce nava spre țărm, impunând din nou bateristului pulsația uniformă, intens swingată. Agitația free se menține prin survolarea rapidă a întregii claviaturi, și după re-expunerea temei, prin coda la fel de cluster-izată. În mod dorit, dar surprinzător de ingenios, ultimul acord este cel concluziv, din melodia
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Cartea nunții, Jim, al lui G. Călinescu. De la nobila dignitate a Parcului Bonaparte, a Bulevardului Dacia, a rondului Lahovary, la capătul de linie a tramvaiului 16, oprind într-un pitoresc cartier străjuit de o cruce de piatră, de la vilele de pe țărmurile lacului Herăstrău la căscioarele feroviarilor din Giulești, stările sociale se delimitau, s-o spunem, tăios. Și întocmai cum un strat nou de grosime se adaugă în fiecare an arborilor, și, orașul se îngroșa. O bună și veche prietenă din exil
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
așeze și să lase suc. Unul mai curînd de cucută decît de roze. Cu toate astea, privind Balcicul în lumina, puțin a ploaie, a primei luni de vară, cu trandafirii lui încă nevizitați, decît cînd și cînd, cu liniște la țărm, dreptate are Macedonski. Faldurile rozei, căzînd imperial, impresionînd strivitor, a căror mișcare o prind bine meditațiile lui Pillat, contează mai puțin decît parfumul. A cărui direcție, spre risipă și spre iluzie, e, de-a pururea, în sus.
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
scris în închisoarea de la Aiud, unde "e greu să rămâi Om". Într-un Tablou de sezon, din 1950, întemnițatul de pe malul lacului Tașaul are o viziune de coșmar: "aici, e-o glumă viața și sufletul, o boare,/ și, undeva pe țărm, se scladă, nevăzută, Teroarea". Un Cântec șoptit la ureche, în 1955, emană deznădejdea totală, identificând demonii dominatori și distructivi ai neamului și ai libertății: Prostia, Nemernicia, Minciuna, "Frica păroasă". Când sloganul epocii era credința hiperbolic politizată că "lumina vine de la
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
de pe statuia de la Constanța, subiect al celor “două momente evocative” imaginate în ultimii ani, în Ovidiu la Tomis. Pe același orizont, compozitorul relaționează antichitatea cu un subiect contemporan asociat cuvintelor lui Ovidiu, “Celor a căror viață s-a spulberat pe țărmuri străine”, astfel evocând pierderea marelui său muzician și prieten Ionel Perlea. Călătorind prin marginații, observăm că prima apropiere explicită de lumea orientului este lumească și aparține anilor tinereții: Variațiunile pe o temă de Anton Pann. Drumul a condus mai departe
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
din acele blestemate chestiuni insolubile, nimeni nu-i răspunde. Când el tace, înfrânt, acceptându-și soarta, eternitatea devine extrem de locvace. Distribuția dramei este deci și ea importantă. Apar dialoguri cu copii, mici robinete de nevinovăție și înțelepciune (Șotron, Feofan. Pe țărmul mării), precum și înscenări cu personaje deja familiare la Nichita Danilov. Unul este bătrânul pictor de biserici Feofan, de ani 94 și care-și dă ultima suflare spre finalul volumului (Agonie). Un rol complementar îl joacă bătrâna măicuță Fevronia, în a
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
Radu Paraschivescu în Portugalia, pietrele încinse de soare și plesnite de vânt spun povești. Poveștile alunecă din vârful orașelor spre apa care linge țărmuri și acoperă secrete. Atlanticul freamătă nerăbdător sau, dimpotrivă, pândește letargic - amorez sub vraja unei prințese năzuroase. Douro, Tejo și Mondego despică Portugalia ca trei lame albastre, oferindu-se corăbiilor în care sunt lăsate la agitat butoaiele cu vin de Porto
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
un soi de farsă în patru tablouri, unde ironia și absurdul nu creează tensiuni insuportabile, ci doar un halou al așteptării unei întâmplări esențiale pe care doar briza, adiind misterioasă, o prevestește. Sirena, născută din spumele mării, poposește pe acest țărm al derizoriului și îl alege ca iubit pe cel mai puțin potrivit cu natura ei, pe insul cel mai prozaic din câți pot fi închipuiți, pe cel mai fidel adulator al unei singure lumi posibile: cea reală. Și tocmai unuia ca
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
Nesărutați, ochii gornaciului au trecut, s-au topit peste văi în urma lor liniștea se piaptănă-n odăi și păsările de pe rochii se pregătesc de ducă. Vom mai duce la adăpat culorile o singură dată înainte de cade ploaia înainte de dezlegăm de țărmul de aramă casa și o împingem în larg să navigheze cu obloanele lăsate înainte de-și pune lucrurile ciorapi de lână și își începe-n cămară surghiunul în somn adânc, cu capul dat pe spate, între curtenii cu pălării de
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
doi știu să citească semnele indubitale: o pată pulsează pe fruntea femeilor ce au în pântec un făt înzestrat cu preștiința vieții ce-l așteaptă și își respinge existența viitoare (acesta fiind "stigmatul Casandrei"), cârdul de balene se îndreaptă spre țărm într-un elan sinucigaș. Iar cei doi, indiferent ce avertismente lansează, cât adevăr se află în previziunile făcute, n-au nici o șansă să fie crezuți. Fiecare din ei suportă până la capăt, aidoma Casandrei, urmările darului cu care au fost înzestrați
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
de la platformele de foraj marin, pentru timpul efectiv lucrat, este cea prevăzută la mîner subteran categoria a 6-a baza, respectiv la sondor categoria a 7-a baza, majorata cu 1,10 la exerciții și lucrări la suprafață, respectiv pe țărm, 1,35 la exerciții și supraveghere în subteran, respectiv pe platforma, 2,70 la operații de salvare și 3,50 la operații de salvare cu aparate de salvare. Retribuțiile astfel rezultate se majorează cu 1,2 pentru șef de echipă
LEGE nr. 57 din 29 octombrie 1974 (*republicată*) privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106403_a_107732]
-
Căloiu Oana În 1936, Adolf Hitler plănuia să construiască un resort pentru propaganda nazistă. Planul turistic al germanului urma să producă, de-a lungul țărmului Mării Baltice, cel mai mare hotel construit vreodată. Deși au trecut 70 de ani de la finalizarea construcției, niciun turist nu s-a cazat vreodată acolo. Complexul turistic al lui Hitler se întinde pe mai bine de patru kilometri și are 10
"Colosul" turistic dorit de Hitler nu a avut nici măcar un turist. Vezi de ce by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80173_a_81498]
-
soarta îți vei ști și tu: dar azi Trăiește-n ochii-mpătimirii, calzi. LXIV Când am văzut statuile-n ruină Murind încet, cetățile semețe Cum lutului nimicitor se-nchină, și bronzul scrijelit de bătrânețe; Când am văzut oceanul cum inundă Regatul țărmului învins, și lasă Un alt pământ, în urmă, să-l pătrundă Învingător, din furia retrasă; Când am văzut că lumea e mișcare Sau scurt popas în drumul către moarte, Am înțeles că vine-un Timp în care Iubirea îmi va
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
termen de comparație. Atenție! Nu se poate înota, decât când oceanul este foarte calm. Plajă Pfeiffer Dealurile din jurul plajei Pfeiffer din Big Sur, California, sunt formate din granat. Treptat, rocă de pe dealuri s-a erodat, iar nisipul a ajuns pe țărm formând o plajă cu nuanțe roz și violet. Plajă Sandcut O plajă incredibilă din două privințe. În primul rând, plaja Sandcut se mândrește cu o priveliște unică în lume: cascade care cad de-a lungul unor stânci, direct de plajă
Cele mai ciudate plaje din lume - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/69056_a_70381]
-
de subiect") să navigheze pentru mine; îmi doream să eșuez pe stînca unei teme care suna ademenitor (Ce Sirene? Ce Lorelei? Vechile frumuseți ale Eladei? Apriga nemțoaică din era noastră?); pe scurt, dacă tot nu mă mai pîndeau împintenații de pe țărmurile calde ale Caraibelor și nici canibalii Africii, am rugat pe navigatori să aflăm ce face Bill Gates într-o zi oarecare din viața lui. Navigînd pe noul ocean, mă gîndeam, aș putea afla ce face, într-o zi obișnuită, cel
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
nativ dobîndește valențe romantice. Deturnat de pe calea vocației inaugurate cu fast, ultragiat, silit a intra într-o "subterană" la figurat, dar și la propriu, aidoma unui rîu ce se întrerupe printr-o porțiune subterestră a curgerii sale, autorul Desprinderii de țărm își accentuează solitudinea, acea îndepărtare de semeni, uneori insidioasă, specifică aglomerației din metropolele moderne, atît de postromantice: "La Paris, mai mult poate ca în alte locuri, poți trăi aproape-departe de oameni ce-ți sunt dragi și pe care îi prețuiești
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
nu e scutit de păcatele mele dintotdeauna. Un ne-suferit retorism compromite poemul Pierdere; ca și pe un altul, Tablou naiv - rău construit, pe deasupra; ca și pe o vociferantă Gelozie: "Voi, lașilor, vânduților, năpaste / Din neștiut, de ce se abătură / Pe țărmul meu atâta spor de oaste / Atâta jaf și mincinoasă ură?" În plus, am îngreunat și această culegere cu un ciclu de recuperări din anii 1956-1963, întitulat "Caiet": nici una din cele șase piese de tinerețe nu merita transcrierea, totul se mărginea
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
născut s-o coboare. Sintagma din Neguțătorul de săbii: Atunci fugi în alt popor" va fi continuat, oare, să mă urmărească din exteriorul stării mele conștiente? La modul negativ, ei pare să-i dea răspuns eul din poemul Desprinderea de țărm: Niciodată nu vei porni cu adevărat de aici, din hotarul etern, legănat și șters și iar viu, unde mareele cern pietre de hotar. Poți fi un catarg solitar în mijlocul mării, cu orizontul rotindu-se încet pe nisip, iar umbra e
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
Vârtejul, unde situația ființei umane în univers pare la limita îndurării - eul fiind un condamnat, implacabil căutat de universale forțe de ordine. Iar evadarea din final este, poate, ajungerea pe nava ce-l va duce spre pedeapsă: (...) Tu stai la țărmul ierbii, fără apărare, și cerul te scrutează, și-ai fugi acoperiș de acoperiș îngrămădind asupră-ți, tot mai adânc pierind în peșteri. Rămâi pierdut, știind că vei fi luat și din prăpăstii de beton, din cazemate de munți stratificați: ca să
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
fugi acoperiș de acoperiș îngrămădind asupră-ți, tot mai adânc pierind în peșteri. Rămâi pierdut, știind că vei fi luat și din prăpăstii de beton, din cazemate de munți stratificați: ca să fii prins, un continent întreg s-ar disloca! Obsesia țărmului nu e nicăieri mai intensă decât în Plajă (devenită Clipă de nisip) - chiar dacă, aici, eul liric nu mai este hăituit, jucând doar rolul de spectator al unui peisaj halucinant care, negreșit, îl înglobează, dar de sus și de departe, ca
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
modelează fața lumii. Plaja e amintirea unui alb pustiu, ori prevestirea lui. De sus, cu soarele, priveam cum oamenii erau purtați amețitor pe banda lată de nisipuri, fără istovire, în generații-fulgere, pe când de o parte și de alta, marea și țărmul așteptau în nemișcare. Mișcarea generală este inversă față de cea din Vârtejul, unde fuga în act sau ca intenție predomină; în Clipă de nisip, stăpânitoare e privirea din "afară", față cu rotirea nisipului cu oameni nenumărați pe plajă, martorul liric aflându
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
cea din Vârtejul, unde fuga în act sau ca intenție predomină; în Clipă de nisip, stăpânitoare e privirea din "afară", față cu rotirea nisipului cu oameni nenumărați pe plajă, martorul liric aflându-se la adăpost pe una din talgerele balanței (țărmul), cum la fel s-ar fi simțit pe celălalt talger în nemișcare (marea). Într-un alt poem, Relief (devenit mai târziu Arca), apa și țărmul devin stâlpii exclusivi ai realului uman: Nu există decât apa și țărmul. Ele se-ntind
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]