595 matches
-
o să te repecte pentru asta! Și așa a fost. Oamenii mă priveau de parcă aș fi fost vânătorul care doborâse cel mai mare mamut văzut vreodată iar eu, ce să fac, am Început să mă Învârt dintr-o parte În alta, țanțoș, de parcă numai pe Bodolona o poftisem de când ajunsesem În satul lor. Of, of. Mi-a părut bine. Eu picasem În picioare, iar Bodolona era fericită. Nu știam acest cuvânt, dar Îl simțeam. Oricum, În ziua aceea, i-am Împărtășit Vindecătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca Enkim. Numai că peste stâncă zăcea un copac prăvălit, găunos și uscat. - Zi-i lui Tatăl cum știi tu, mă Îndemnă Enkim. Zi-i ca atunci, În apa cea mare! Hai, Krog! Of, of, Tată! N-am să fiu țanțoș și n-o să spun tocmai acum că nu mă Încred În tine. Hai, Tată, ajută-l pe toiagul tău, dă-i putere lui Krog, bâta ta, fă-l să ducă la capăt călătoria, și dă-i și tovarăși buni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încă de când ai luat-o spre vedenia apei, prostule! De-atunci am văzut că duci copil cu tine. Prost! Se apropie de mine și-mi săltă bărbia În sus, de parcă dorea să mă dea la troc. Mai rău decât prost. Țanțoș! Ca un cocoș. Dar soarele ți-a cam fript penele, Încheie ea și se duse să vadă de Unu. Bietul de el abia mai scâncea. Am dat să mă duc și eu la el dar, când l-am văzut, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mare, frumos și cu ochii blânzi - din cel pe care neamurile de aici, din câmpie, Îl crescuseră ca pe-un prunc de-al lor. Îi spuneau cal și-l țineau pe lângă case, bucurându-se de frumusețea lui. Putea să fie țanțoș sau drăgăstos, putea să-ți manânce din palmă, sau putea să se Înfurie și să se dea la alți cai, ba chiar și la oameni. Era fie mândru precum o stâncă uriașă, fie un răpciugos de animal care cădea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de cecuri franțuzești. Până atunci, niciodată nu avusese un cont și la o bancă din Paris. Ani Întregi fusese doar un turist sau un admirator de rând al civilizației franceze - dar Încețoșat de un nor bugetar - dorind să fie un țanțoș avangardist, handicapat Însă de buzunarele goale. Există o fantomatică paralelă a acestei situații și de partea noastră a Atlanticului. Ca evreu ești totodată și american, dar În același timp nu ești. Imaginați‑vă Însă că‑ți vâri mâna În buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un neghiob care trăncănește verzi și uscate. S-a desfăcut la șireturi ca să-și destindă picioarele și s-a apucat să citească un număr vechi de-o lună al ziarului Sunday Tribune din Chicago. Trei chipeși ofițeri SS au trecut țanțoși pe aleea care ne despărțea. După ce s-au îndepărtat, omul a pus deoparte ziarul și mi s-a adresat în engleza nazală vorbită la Chicago. — Frumoși bărbați! exclamă el. — Cam așa, am zis eu. — Înțelegeți engleza? întrebă el. — Da, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aș fi avut prilejul să fac niște roluri colosale. Aș fi păcălit o lume întreagă cu strălucita mea interpretare în rolul de Nazist, pe dinăuntru și pe dinafară. Și am reușit să-i prostesc pe toți. Am început să pășesc țanțoș de parcă aș fi fost omul nr. 1 al lui Hitler și nimeni n-a mai văzut omul cinstit pe care l-am ascuns atât de adânc în mine. Pot dovedi că am fost spion american? Gâtul meu nefrânt, alb ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nu prea le aveai cu babardeala și monta. Credea lumea că ai rămas de dilie, de când cu... Mantinela nu-i răspunse. Privi doar lung spre Goncea, ușor întrebătoare, nedumerită, ca și cum nu l-ar mai fi văzut până atunci. Își foi țanțoșă șorțul. Chicoti mândră. - Da, bre, mi-am găsit. Și e băiat de treabă, așezat, la meseria lui. De la comperativa de la cizmăria de pă Străduinții, de la Poștă. Miai îi zice. Miai Gentimir, bre! Barosan, că pune pingele la toată ștăbimea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să treacă și pe Republicii. Pe tot drumul spre Casa de Cultură, grupuri de simpatizanți se formau spontan, urmându-l pe Afinoghiu, scandând diverse lozinci, între care cea mai des repetată era: „Jos comuniștii, sus Băcănel!“ În fruntea coloanei pășea țanțoș un ins deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă vesel pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, îndemnându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
libidinosul șef al distribuției, un individ mizerabil și bătrân, cu pantaloni jegoși, de material reiat, care-l juca pe Quince atât de bine încât îi făcuse pe toți să se tăvălească pe jos de râs la lectura piesei. O luă țanțoș către ea, duhnind a șosete murdare cale de-o poștă, parfum care putea fi apreciat mai bine datorită sandalelor pe care acesta le purta. Fluierând ștrengărește, îi șopti foarte familiar la ureche: — Ce fetiță rea - fumatul nu-ți face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
carapacea aparent distrasă de vremi. Gingășia observației se împletește cu asprimea carapacei. Vă rog, țestoase umane, priviți în jururi și vedeți florile de tei, frumusețile românești, miresmele florilor de tei și ale cuvintelor lîmbii eterne! Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara. Pată de culoare pe albul de pretutindeni, cioara e mândră de existența ei. Tablou real, tablou stenic. Călătorului dezolat în pustietatea albă i se ivește brusc mândria existenței umile. Și reciproca e valabilă. Se lasă ceața - doar turla bisericii
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Strada patinoar - sub streșini vântul cântă-n orga țurțurilor De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Țurțuri sub streșini - mușcând din mărul roșu zâmbesc unui gând Țipătul ciorii - printre ramuri lunecâd cascada de nea Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara Urme de vrăbii filigran pe zăpadă - drumurile noastre Trosnesc arinii zborul lebedelor sculptat în ghețuri Ajun de Crăciun - din streșini potop și sub brad... primii ghiocei După sărbători se spulberă chiciura tulburând tăcerea Încă un an sfârșit în bradul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Meritul a fost al lui Kano. El a dat foc mașinilor. Eu n-am făcut nimic. — Ba ai făcut. Eu știu că ai făcut, zâmbi el. Două fete, cele mai frumoase din trib, trecură legănându-și fundurile goale, ținându-și țanțoș sânii descoperiți și râzând cu un aer de complicitate. Își umplură ulcioarele cu apă, lăsându-și fesele negre și tari foarte la vedere, și se întoarseră fără grabă, continuând să șușotească. Când trecură, îi aruncară o lungă privire străinului. — Yubani-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
scurt Mel și s-a așezat la loc. În continuare, era rândul Amandei. Care a sărit în picioare în ciuda burții. Pe buze i se întinsese un rânjet rigid, marcat cu ruj roșu. —Numele meu e Amanda Fine, a declarat ea țanțoș. Deși e mai probabil să fi auzit de mine, datorită profesiei mele, în calitate de Amanda Hardwick. A urmat o pauză în care Amanda a așteptat manifestarea unui semn de recunoaștere. Ești tipa de la The Bill? s-a hazardat, într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o firmă de avocatură, dacă bărbații din restul paginii erau un exemplu de luat în considerare. Grayling Hotchkiss. Bradford Todd. Strâmbându-se, Alice s-a ridicat ca să se întoarcă la birou. Mai târziu, în cursul după-amiezii, o blondă a intrat țanțoșă în biroul lui Alice. Capul părea să-i iasă direct dintr-un decolteu adânc și alb, iar gura vopsită cu ruj roșu purta o expresie bosumflată și defensivă. — Vrei niște cafea? i-a oferit Alice. Nu e nimic rău, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ridicase și întindea un pahar de apă bătrânului, care-l luă docil și sorbi din el. - Iar voi, se îndreptă Aglae către cei doi, plecați acum. Osă văd eu ce fac cu ăsta. Olimpia ieși suspinând, iar Stănică o urmă țanțoș, după ce dăduse ceremonios bună seara. Simion, calmat cu aceeași repeziciune cu care se înfuriase, cu aerul chiar de a nu ști ce s-a întîmplat, privea mâhnit la ghergheful lui și la ghemele de lână risipite pe jos și se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
infecțioasă intimă, soția dumitale a făcut avorturi? Moș Costache se-ngălbeni, iar Pascalopol interveni: - Domnule doctor, eu cred că la o consultație de amuzament nu e nevoie de întrebări nepotrivite, când sunt de față și domnișoare. -De ce, de ce? sări țanțoș Stănică, domnul doctor trebuie să știe tot! Doctorul nechemat așeză pe bolnavul fără voie pe un scaun, îi ciocni genunchii, așezați unul peste altul, spre a le controla reflexele, încercă cu un ac de gămălie sensibilitatea epidermei, privi pe Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
într-o parte și, pentru prima oară, semeț precum Moise, apoi Filip, așezat pe trepte și scriind, rezemându-și capul în cotul celălalt deasupra colii de hârtie, precum un elev al Școlii din Atena. Pantelimon, explicând lecția de anatomie, Efrem, țanțoș, cu mâinile în șolduri și bereta într-o parte, Papi, pe rând nudă și îmbrăcată, întinsă pe sofa, maestrul privind și privindu-se în atelierul său și, în sfârșit, Ionuț, deschizând ușa și poftind-o înăuntru. Făcu doi-trei pași, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
În zorii romanului de la noi, Dinu Păturică e trimis în slujbă printr-o scrisoare de maximă și stupefiantă umilință a tatălui său către stăpân. Odată intrat în casă, tânărul Dinu se pune pe machiaverlâcuri. Recomandația lui Păturică e la antipodul țanțoșei și ironicei scrisori de demisie a lui Lefter Popescu. Dacă primul izbutește, cel puțin temporar, al doilea va eșua definitiv. Sunt oameni care scriu rar scrisori, dar și maniaci. Printre ei, Ladima, motivat psihologic de amorul pentru Emilia, este „cam
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
rele. Ca să nu mai spun de județ unde-i ceva mai grav. Exemple, pe scurt: Cutare a ajuns primar. Până atunci băiat de treabă cu disponibilități de comunicare, prietenos. într-o lunădouă i s-au umflat... "plămânii" și pășește mai țanțoș, nu mai răspunde la salut, nici la telefon, secretarele îi dau"pe teren" (sau, "la inundații"!!!) în timp ce ei întorc fripturile... Realizează că timp de vreo 3 ani nu prea mai are nimeni ce le face (decât presa !) și-și plătesc
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
cu cât trecea vremea, îi era tot mai tare. 124. Julius Zimberlan a devenit un om fericit Julius Zimberlan avea o mașină veche, dar care-și făcea onorabil datoria. (Datoria de mașină.) Da, dar vecinul Remus B. Papadopol se plimba țanțoș cu un Maseratti Sport ultimul răcnet. Și Remus nu era cu nimic mai deștept, mai harnic sau mai talentat decât Julius! Ceea ce l-a făcut pe Julius să sufere. Julius Zimberlan locuia în casa bătrânească, unde au locuit și părinții
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
un text dintr-o lecție al cărei titlu nu mi-l mai amintesc. La lumina chioară a lămpii, pe un capăt de laiță și stând în genunchi m-am apucat de scris. Când am ajuns la propoziția Moșul era mai țanțoș ca un cocoș, am scris cuvintele mai și țanțoș legate între ele. Dându-mi seama de greșeala făcută am exclamat: vai, am legat pe mai cu țanțoș! Sora mai mare, Hareta, care se afla lângă mine cu o foarfecă în
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
mi-l mai amintesc. La lumina chioară a lămpii, pe un capăt de laiță și stând în genunchi m-am apucat de scris. Când am ajuns la propoziția Moșul era mai țanțoș ca un cocoș, am scris cuvintele mai și țanțoș legate între ele. Dându-mi seama de greșeala făcută am exclamat: vai, am legat pe mai cu țanțoș! Sora mai mare, Hareta, care se afla lângă mine cu o foarfecă în mână a intervenit prompt: lasă că le dezleg eu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
m-am apucat de scris. Când am ajuns la propoziția Moșul era mai țanțoș ca un cocoș, am scris cuvintele mai și țanțoș legate între ele. Dându-mi seama de greșeala făcută am exclamat: vai, am legat pe mai cu țanțoș! Sora mai mare, Hareta, care se afla lângă mine cu o foarfecă în mână a intervenit prompt: lasă că le dezleg eu, cu foarfeca! Toți cei de față au râs, iar acest episod, cu nota sa hazlie a intrat în
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cu cât trecea vremea, îi era tot mai tare. 124. Julius Zimberlan a devenit un om fericit Julius Zimberlan avea o mașină veche, dar care-și făcea onorabil datoria. (Datoria de mașină.) Da, dar vecinul Remus B. Papadopol se plimba țanțoș cu un maserati sport ultimul răcnet. Și Remus nu era cu nimic mai deștept, mai harnic sau mai talentat decât Julius! Ceea ce l-a făcut pe Julius să sufere. Julius Zimberlan locuia în casa bătrânească, unde au locuit și părinții
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]