1,021 matches
-
am strâns tare brațul ca să-l fac să tacă: nu trebuia să dea de înțeles că ar cunoaște limba avarilor. Haganul a întrebat cine știa grecește, drept care am făcut un pas înainte. Mi-a poruncit: - Tălmăcește ceea ce am să spun! Țarcul era în mijlocul taberei; Bayan a ordonat să fie demontate corturile din jurul nostru și, îndepărtându-și soldații, s-a creat un vast loc liber între țarcul unde ne aflam noi și cortul său. I-a fost adus tronul regal și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grecește, drept care am făcut un pas înainte. Mi-a poruncit: - Tălmăcește ceea ce am să spun! Țarcul era în mijlocul taberei; Bayan a ordonat să fie demontate corturile din jurul nostru și, îndepărtându-și soldații, s-a creat un vast loc liber între țarcul unde ne aflam noi și cortul său. I-a fost adus tronul regal și s-a așezat. După care a zis: - Eu, Bayan, fiul lui Bayan, sunt un rege drept și înțelept. Voi și poporul vostru, în vremea când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trecut prin cap o bănuială, amintindu-mi de ce-mi spusese Aronne la Ravenna: discipolii lui Andras, ca semn de recunoaștere, aveau o pecete pe corp. Am întrebat unde era cadavrul ajutorului de paharnic. Mi-au arătat o curticică lângă țarcul porcilor. Am ordonat să fie adus înăuntru, să fie depus pe o masă și despuiat de tunica murdară de sânge și de fecale. L-am întors pe toate părțile, dar n-am găsit nimic ieșit din comun. Când am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am explicat lui Rotari situația, răspunsul lui fiind cel al unui tip somnoros: - Descurcă-te, Stiliano, nu mă plictisi cu bisericile tale! Ți-o fac cadou ție, ca pradă de război. Am dat ordin ca preoții să fie scoși din țarcul unde fuseseră închiși. Le-am spus că, dacă voiau să fie liberi, trebuiau să-i convingă pe cei care se baricadaseră în biserică să deschidă porțile. Îi înțelegeam că n-aveau încredere în mine, așa că a trebuit să-i conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în pulberea drumului și, tot încercând să se târască spre alt corp, se simțea din ce în ce mai pierdut, până când ceva l-a tras în fundul pământului. Atunci a fost prima oară când și-a dat seama că se afla într-un fel de țarc, dincolo de care nu putea să mai facă nimic, nu putea să umble ori să trăiască: era sorbit în pântecele pământului, într-un loc al somnului profund. Când și-a venit în fire, era din nou la Comoșteni, în același loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sufletul. Până la sfârșitul lui aprilie, Zogru n-a mai putut să-i atragă atenția. A plecat chiar a doua zi să filmeze. Locul acțiunii se afla în Baza de agrement, nu departe de debarcader. Era un mormânt protejat cu un țarc făcut din cordoane de cauciuc. Groapa era curățată și măturată. Arăta ca o albie nu prea adâncă. Nu fusese pietruită și era evident pentru oricine că nu făcea parte dintr-un fost cimitir. Giulia a tras câteva cadre cu mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
liniște. Omul are o revelație și își ridică ochii spre cer. Își ia avânt și insistența lui este răsplătită: zidul explodează, eroul ia foc și arde ca o torță. Prin poarta deschisă nu mai are cine să iasă: în fostul țarc nu mai este nimeni. În această stare de spirit i-a prins ora patru, când Andrei Ionescu a sunat de două ori, scurt, la poarta Giuliei, din strada Gelu Căpitanul. 36. Până aici s-a derulat ziua de marți, 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lângă un sat numit Succoth, zicea el, un loc care fusese bun cu el atunci când făcuse drumul invers, spre nord. Frații mei au cercetat pământul și au aranjat un loc sigur pentru noi. În câteva zile, deja se puteau vedea țarcuri și grajduri pentru animale și un cuptor de pământ de toată frumusețea, suficient de mare să poți face în el și pâine și turte. Am rămas acolo doi ani. Drumul de la casa lui Laban îmi dăduse gustul schimbărilor și rutina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Scept, dacă Îl alungi din sat? - Cu ce să fie Philo deasupra mea? izbucni Scept, făcând bale la gură. Cu ce? Cu teama și cu lenea doar... Că uitați-vă și la porcii ăia mistreți pe care Îi ținem În țarcuri... Erau animale falnice, care puneau pe fugă un vânător netrebnic, iar acum? Nu mai sunt În stare nici să se ridice de jos, de cât seu au pe ele! Se târăsc prin țarcuri cu botul deschis, așteptând să le dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăia mistreți pe care Îi ținem În țarcuri... Erau animale falnice, care puneau pe fugă un vânător netrebnic, iar acum? Nu mai sunt În stare nici să se ridice de jos, de cât seu au pe ele! Se târăsc prin țarcuri cu botul deschis, așteptând să le dăm să Îmbuce. Asta o să facă vorbele, Philo, și tu, Minos! O să ne Împorcească pe toți! Minos se Încruntă și făcu un semn scurt. Femeile și tinerii se repeziră să scoată berbecul din groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
le mai găsim. Uită-te la noi și-ai să Înțelegi, râse el. Erau slabi și mâncau gângănii de toate felurile. Aveau capre și țapi pe care-i târau după ei și pe care-i puneau să doarmă noaptea În țarcuri. Mai creșteau niște animale mari, cocoșate, cu gât lung și limbă băloasă. Animalele astea se adăpau rar, erau mai Înalte decât un om, iar ei le numeau cămile. Nu știau dacă ei se luaseră după cămile și beau foarte rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
alta. Piscuri drepte și abisuri adânci, zăpezi veșnice și văi roditoare, lacuri liniștite și torente năvalnice, terenuri deșertice și blânde pășuni mănoase... Și pe ici, pe colo, în locurile cele mai nebănuite, acoperișurile roșii ale unor cătune izolate, câmpuri desțelenite, țarcuri în care alpaca și lamele au luat locul oilor și al caprelor. Anzii apăreau între selvă și mare ca un zid de netrecut prin care timide cărărui ale indigenilor se cățărau legând o vale de altă vale și un sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
printre cele mai arătoase din fermă. Deschise larg ușa, legă animalele una de alta, făcu același lucru și cu vițelușii, și, cu o bucurie imensă În suflet, porni către casă. Reveni spre amiază. Animalele se terminaseră de tot. Adăposturile și țarcurile erau goale. Hămesiții de libertate și de distrugere au trecut la pasul următor: dărâmarea și Împărțirea construcțiilor. Au luat-o ușurel: cu acoperișurile, au trecut la ziduri, au coborât la padocuri, și, În cele din urmă, au dislocat, din pământ
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
oamenii, ținându-se cu mâinile de burți, de râs, dar el nu se impacienta de fel. Ba, char, se bucura. Și, după ce tractorul cu remorca au fost trase unde era indicat, iar vaca, dată jos, și dusă alături de celelalte, din țarcul lor de zi, din partea de sus a curții ceapeului s-a auzit o mare gălăgie. Și veneau, oamenii, și se tot adunau, ca la ceva ieșit din comun. Și, chiar, era, cu adevăratelea, ceva ieșit din comun. Conducerea ceapeului hotărâse
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
gîndească. Odată pornit totul, de ce să renunțe? Oricum, lumea se schimbase incredibil, asta presupunea și o altă morală; sau nici una, cum tot mai mult se dovedea. Drepturile omului, biruitoare, Înlăturau ultimele obligații, Însă totul avea să se petreacă Într-un țarc enorm, socializarea - un cuvînt tot mai repetat, repetat, repetat, o isterie - cu prindea, Încet, lumea. Biserica punea și ea umărul, mînuind cu folos invenția diavolului, calculatorul; pe facebook, aduna sub cruce mulțimi, popoare, toată suflarea era a lui Dumnezeu, de ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avusese mai Întîi tatăl. Drumul spre Escorial trecea prin locuri pîrjolite de soare; vile vechi sau moderne, curți pline cu vegetație neașteptat de verde; unde era doar cîmp, un lut arid, arămiu, se zăreau, din loc În loc, ierburi uscate și țarcuri cu vite. Taximetristul vorbea destul de bine engleză, un amerindian, se vedea imediat. Thomas ar fi vrut să Întrebe cîte ceva despre orășelul cochet În care intraseră, dar gîndul i se Întorsese iar spre Juan. Ce făcea, oare, acum? CÎștigase meciul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Ouatu să nu le fi îmborțoșat ei cu steaua și cu puterile lor. Pungașul știa și prețul: douăzeci de lei de bucată. Banul și harul. Tocmai dincolo de locul lor, peste baltă, sub malul mâncat își ținea omul ginerii, într-un țarc de lemn, plin de balegă și de dudău veșted. La lumina soarelui, văzuseră coamele lucioase și le auziseră nechezatul mândru și răsunător. Cale . de o jumătate de ceas de la ascunzișul lor, să mergi peste trestii, prin niște tufișuri de nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca briciul. Au plecat câte unul. În urmă rămăseseră Gheorghe cu ucenicul. Noaptea veni repede, umedă și senină. Își împărțiră locurile. Paraschiv ținea tira la un dâmb, în drumul căruțelor, lângă rampă. Sub ei se vedea lumina bordeiului și în țarcul întunecat se mișcau umbre mari. Armăsarii sforăiau înfiorați. Pungașii auziră copitele potcovite bocănind și nechezatul unuia mai neastâmpărat. Apoi se lăsă liniște. Așteptară așa, vreme de un ceas, culcați pe burtă, ronțăind fire uscate de buruiană. Cerul se limpezea peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întărîtat al armăsarilor. Moș Leu lumina cărarea îngustă cu un felinar. - Tu ești, Suleo? - Eu, unchiașule. - Ai adus prințesele? - Le-am adus. Le-o fi și lor. Iepele băteau din picioare și se opinteau pe drumul alunecos. - Băgați-le-n țarc, pe aici, se mai auzi vocea celui de la groapă. Le sloboziră. Ciotul lunii se făcuse galben. Malurile căpătară umbre mărețe. Paraschiv se ridică în mână. Armăsarii turbaseră. Alergau în loc și se izbeau de lemnul gardului. Căruțașii îmboldeau iepele spre poarta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de se cutremură groapa. Ocoliră în goană iepele cu coamele zbârlite și le loviră cu copitele. Urmă o învălmășeală, și ucenicul văzu încordarea trupurilor roșcate și negre, nădușite. Caii se mușcau și-și loveau gâturile puternice. Căruțașii alergau pe marginea țarcului, strigînd: - Așa, Lolica, așa! - Garoafa, na la tata, na, nu-ți fie frică... Na... - Lasă-l, boala dracului, că-ți face bine... Moș Leu își îndemna armăsarii trăgând cu furie dintr-o lulea, în care ardea un miez roșu de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acesta bătu aerul cu picioarele dinainte. Degeaba încercă să-l potolească. - Lasă-l! strigă bătrânul neliniștit. Ia altul... Pungașul se încăpățînă. Îl lovi cu cotul sub greabăn și-l dezlegă. Cârlanul se smuci într-o parte și scăpă. Drept spre țarc o apucă, unde simțise armăsarii nechezând și aruncând din copite. Oacă u sări înainte să-l țină, dar era prea târziu. Căruțașii ieșiră repede afară pocnind din bicele lor lungi. Până să se dumirească, Paraschiv mai dezlegase un mîrloi de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mâncate bine. Târgul se simțea de departe după larma glasurilor și după mirosul de vită. În margini, stăteau căruțele și carele dejugate. Drumurile erau stricate și pline de praf. Mulțimea pestriță de târgoveți se înghesuia spre mijloc, unde, într-un țarc împrejmuit cu șipci albe, dădeau ocol caii și vitele, să le vadă cumpărătorii. Larma tocmelii se auzea de departe. Pungașii și-au făcut loc cu coatele. Era treabă, nu jucărie. Vânzarea iepelor ca vânzarea, dar puteau ei să lase bunătate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mișcîndu-și gâturile pline și încordate. Paraschiv era numai ochi. Văzu cum vânzătorii plimbă caii în ocolul plin de bălegar și de paie, în pas mândru, privând în jur la cumpărători. Gheorghe, nepăsător, vorbea cu parlagiii și măcelarii. Aceștia ședeau împrejurul țarcului pe scaune de lemn cu trei picioare, înjurau toți în același timp, se tocmeau tare, câte doi-trei, se băteau aproape pentru o vită în timp ce ăilalți râdeau nepăsători și plecau deoparte, târând după ei boii supuși, cu ochii mari și blânzi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli că umflaseră câteva portofeie. Tăinuitorul sosise cu hîțele de pricopseală și se oprise într-o parte, lângă țarcul de vite, așteptîndu-și rândul. Mai era vreme. Florea trăgea dintr-o țigară. Îl cuprinsese lenea. Privi prin umbrarul de frunze uscate prin care cădea soarele, la cerul învăluit într-o lumină de toamnă și parcă nu s-ar mai fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
n-oi vrea să zici că-i de cișit? - Două sute! aruncă negustorul. - Trei sute... - Nici un leu mai mult! Cirezarul se ținea dîrz: v - Că nu -loi vrea de pomană!? -Atît! -Trei sute! -Am plecat. Stăpânul se ridică de la masă îndreptîndu-se către țarcul unde Cocîrță vindea iepele. Pe negustori îi lăsară în plata Domnului. Tăinuitorul mai rămăsese cu mânzul și cu două mârțoage. Tocmai era în preț cu un mușteriu și muierea dădea din clanță. - Așa căișori nu mai găsești dumneata, domnule, ehe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]