1,282 matches
-
-al oștirilor Cerești; Alt Dumnezeu n-avem afar' de el, tu, tată-al viermilor și al țarinei, 40 Și el căzut-a în Adînc, Demone aspru-al apelor, Și peste totul Los rămîne Dumnezeu, becisnicule tată-al viermilor și al țarinei. Știu că eram Urthona, păstrător al porților cerului, Însă acum sînt Los atotputernicul, și-Urthona mi-e doar umbră". Statu la îndoială Tharmas în negura solemnă; Ochii săi tulburi 45 În roșii lacrimi se scăldau; își nalta valurile deasupra capului lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stînci ce se nălțau cu chinurile lor. 115 Se duse-apoi printre castéle și cetăți clădite din oțel arzînd. Apoi zărit-a chipurile tigrilor și Leilor 161, oameni decăzuți. Și multi în șerpi și-n viermi, întinși enorm de lungi Peste țarina mohorîtă și întinate cărărui, îi ațin calea Afară trasă dintr-un adînc în altul, țesuta de dihanii cu șolzi 120 Și mari spinări sau înzeuate-n coji de fier, sau de arama, Ori de aur; un chin scînteietor ce strălucește
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o stîncă nu mi-ar fi zidit, Pesemne-aș fi murit în sumbră pustiire printre vătămătorii viermi. Cum să fug, cum să fug într-al lui Los sălaș? Picioarele mi s-au întors spre înapoi și pașii-mi lunecă-n țarina, Si turnu-mi e cuprins în jur de nori; zadarnic brațele-mi trudesc. 90 Au nu iubește Dumnezeul apelor în Elementele nimicitoare 225 Pe cei care urăsc, dînd ură că răsplată Sufletului Iubitor? Și oare eu nu trebuie să mă supun
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Urizen adu-l cu tine, si iuțile săgeți ale luminii-adú-le. Cum mai răcneau caii de aur ai lui Urizen 234, legați la al Iubirii car, Siliți să lase Taurului plugul, si sa respire vînturile pustiirii, Să calce în copite țarinile, cu fala nechezînd; aceasta nu-i o harfa gíngașă, Acesta nu-i pîrîu susurător, nici Umbră-a unui Mirt, 205 Ci răni și sînge și țipete-nfricoșătoare și goarne de război, Si inimi care luminii-au fost deschise de marea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
voiești să ții și să conduci? vrei viforul 299 să-ți fie-al Mădularelor acoperămînt, ori vrei urgia verii să-ți fie cort în care să rămîi? 490 Voiești să nalți lăcaș dăinuitor în Cimitirul care-ncet se prăbușește în țarina 300? Ori o coloană și-un palat al Veșniciei în fălcile înfometatului mormînt? Plăcere căuta-vei din rană putreda, ori de Nevastă o să-ți iei Străvechea Lepră? pentru că Regele și Preotul să chefuiască încă pe decăderea ta Și groapă joc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căci Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra. Atuncea prins-au Plugul fiii lui Urizen; îl scuturară De rugina vremilor; toate podoabele-i de aur și argint și fildeș Iar străluciră peste nemărginitul cîmp unde toate noroadele Se-ntunecară că Țarina în despărțitele cîmpii părăginite în care buruiana 295 Triúmfă în ruina-i; ei luat-au hamurile De pe zidurile-albastre ale cerului, răsunînd clinchete de stele, împodobite Cu minunată artă, pe care îngerii o cercetează 317, lucrarea Demonilor Cînd Cerul și cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vin spumegător Imense peste ceruri cu pîine și mîncări alese 335 Apoi urmează grapa cea de aur în mijlocul focurilor Minții 322. La răpitoare melodii de flaute și harfe și glas dulce Sămînță este pusă-n brazda, în timp ce flăcări încălzesc neagră țarina și fac Ca să purceadă strînsul recoltei omenești. Spre miazăzi întîi săriră Miriadele, si in tăcere-nfricoșate privesc afară din morminte. 340 Apoi Urizen se-așază jos pentru odihnă, si toti fiii săi trudiți Pe paturi se-odihnesc; beau, cîntă, văd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sufletul care lăsat în părăsire rătăcește?" Ea înceta, si raze-n juru-i străluciră că slavă dimineții, Si se nalta afar' din rîu și își încinse de-aur cingătoarea. 505 Și-acum picioarele-i pășesc pe sînul cel de iarbă al țarinei Printre-ale sale turme, și ochii și-i întoarse spre-ncîntătoarea-i casă Și-n pragul ușii sub copaci văzu jucîndu-se doi prunci. Se-apropié de casa-i și turmele-i urmară pașii. Și de genunchii ei în jur copiii se-agățară, ea îi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe cei slabi Să-i calce în picioare. Luváh și Vala dormiră pe podea, prea osteniți. Urthona fiii și-i chema în juru-i: Tharmas își chema 790 Numeroșii fii; ei luat-au vinul, înlăturară Drojdiile, Si Lúvah fost-a pe țarina pus ca-ngrășămînt de către Fiii lui Tharmas și ai lui Urthona. Ei întocmiră ceruri din lemnul 337 cel mai nobil, din aur și argint și fildeș, Din sticlă și din pietre scumpe. Ei încărcară toate harabalele cerului Și luat-au de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
18 (I, 193) Noon însemna inițial "oră nouă", cf. engl. non, lat. nona (hora), care semnifică ora trei după-amiază (nouă ore după răsăritul soarelui). 19 (I, 200) Scris cu majuscula goat semnifică semnul zodiacal al Capricornului. 20 (I, 200) Sau "țarina, huma"; există însă și sensul de "matrice", "tipar" (cf. lat. modulus = măsură), indicînd probabil rolul formator al "lutului" că receptacul al ideilor divine. 21 (I, 222) Este sensul creației față de Dumnezeu: Dumnezeu voiește să se arate Celuilalt, Prietenului, voiește să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sensul figurat de "zenit", i.e. "cel mai înalt punct". [Cf. The Shorter Oxford English Dictionary on Historical Principles, 1970 (1933) și Brockhaus ABC der Astronomie, 1960]. 94 (ÎI, 279) Humble înseamnă și "umil"; cf. lat. humilis = de jos; humus = pămînt, țarina, huma. 95 (ÎI, 283) Scalen: Gr. skalēnos = inegal, neregulat. Despre un triunghi, care are trei laturi inegale (cuvînt atestat în engleză din 1642: "scalene"). În pitagorism, scalenul era conceput că "jumătate" din triunghiul echilateral, deci că hemi-trigon sau semi-triunghi. Divizarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
plug are "podoabe" de aur, argint și fildeș: "Atuncea prins-au Plugul fiii lui Urizen; îl scuturară / De rugina vremilor; toate podoabele-i de aur și argint și fildeș / Iar străluciră peste nemărginitul cîmp unde toate noroadele / Se-ntunecară că Țarina în despărțitele cîmpii părăginite [...]". Astfel, semnificația să este una compozita: este un instrument al războiului (este de fier) "intelectual" (este ținut de mînă puternică a lui Urizen, cf. Vala, ÎI, 119; și are podoabe de aur), dar și al războiului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen, dar care nu ar trebui să fie al său, deoarece este opusul mielului. 299 (VIII, 488) viforul: Adică mînia, care îngheață totul (vezi imaginile anterioare ale lui Urizen în zapezi). 300 (VIII, 490) Cimitirul care-ncet se prăbușește în țarina: Vers care amintește de tradiția "poeziei cimitirelor", precum Cugetări nocturne de Edward Young, dar și de imaginile catamorfice, ale ruinelor, din gravurile lui Piranesi. 301 (VIII, 503) toate-oștirile din cer mișcîndu-se în trupu-i: Blake afirmă organicismul spiritual romantic; spiritul și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce tulbură minți și inimi la curtea Franței, Rusiei și Angliei. Deghizat Într-o superbă domnișoară, Charles Geneviève Louise Auguste Andrée Thimothée de Beaumont, tânărul și delicatul diplomat francez Împovărat cu șase prenume (trei masculine, trei feminine), o cucerește pe țarina Elisabeta. La Sankt Petersburg el devine Lia de Beaumont. Întors cu succes la Paris, Îmbracă uniforma de căpitan de dragoni, luptă cu bravură pe front și cucerește chiar Crucea Sfântului Ludovic. Iar la Londra intră În saloane când bărbat, când
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lună, șira spinării, mâinile și picioarele au devenit cele patru laturi ale lumii și cei cinci munți vestiți, sângele lui s-a prefăcut În fluvii, tendoanele și venele i s-au preschimbat În drumuri, din carnea lui s-au alcătuit țarinile, părul și mustățile s-au preschimbat În stelele de pe bolta cerească, iar din piele și din perii de pe trup s-au făcut ierburile, florile și copacii, din dinți, din oase și din măduva oaselor au ieșit la iveală metalele strălucitoare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oracol că va trebui să piară fie de mâna nobililor fii ai lui Eol, fie de uneltirile lor necruțătoare”. Fusese prevenit „să se ferească Înainte de toate de cel cu un singur picior Încălțat”, care va trece „din ascunzișul abrupt”, pe „țarinile deschise la vedere” și asta „fie că ar fi străin, fie că ar fi din cetate”. Iason vine Într-adevăr din ținutul Îndepărtat unde a fost crescut, În mijlocul naturii sălbatice, de către centaurul Chiron Împreună cu fiicele sale; străin așadar și primit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
existenței buna-cuviință, acel comportament ritual care oferă fiecărui eveniment o explicație prin prisma etosului comunitar. În tentativa de a defini principiile fundamentale pe care se sprijină concepția populară asupra lumii, autorul se oprește îndeosebi asupra termenilor cu valoare metalingvistică: sămânță, țarină, vatră, nuntire, țesătură, rost. SCRIERI: Ethosul folcloric, sistem deschis, Timișoara, 1980; Folclor și etnologie. Conexiuni, Timișoara, 1987; Existența ca întemeiere, Timișoara, 1989. Repere bibliografice: Mihai Coman, Vasile Tudor Crețu, „Existența ca întemeiere”, REF, 1989, 4; Ivan Evseev, Vasile Tudor Crețu
CREŢU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286489_a_287818]
-
de granit, că s-a produs un incident incredibil. Un individ care nu aparținea nici suitei imperiale, nici notabililor francezi s-a proțăpit în fața perechii imperiale, l-a tutuit pe Țar și, cu iscusință foarte mondenă, i-a sărutat mâna țarinei! Înmărmuriți de atâta dezinvoltură, ne-am ținut respirația... Puțin câte puțin scena s-a precizat. Cuvintele intrusului, învingând depărtarea trecutului și lacunele francezei noastre, și-au regăsit claritatea. Febril, le captam ecoul: Très illustre Empereur, fils d’Alexandre Trois! La
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și omniprezentă, ce ajungea prin esența ei sonoră în fiecare cotlon al universului pe care tocmai îl exploram. Limba aceasta care modela oamenii, sculpta obiectele, șiroia în versuri, răcnea pe străzile invadate de mulțime, o făcea să zâmbească pe tânăra țarină venită de la capătul lumiii... Dar, mai ales, palpita în noi, în inimile noastre, asemenea unei grefe miraculoase, deja plină de frunze și de flori, purtând în ea rodul unei întregi civilizații. Da, grefa aceasta era franceza. Și grație acestei ramuri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ușor pe care îl așteptam în fiecare seară. Am ridicat capacul acela mare, m-am aplecat asupra hârtiilor vechi ca un pirat - asupra comorii dintr-un sipet... La suprafață, am recunoscut câteva fotografii, i-am revăzut pe Țar și pe Țarină în fața Panteonului, apoi pe malul Senei. Nu, ceea ce căutam eu se afla mai la fund, în mulțimea compactă, înnegrită a caracterelor tipografice. Dădeam la o parte, ca un arheolog, strat după strat. Nicolae și Alexandra au apărut în locuri care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acelor ceremonii în onoarea perechii imperiale, da, în cortegiul de pe Champs-Élysées și în fața mormântului lui Napoleon și la Operă, el nu încetase să viseze la ea, la iubita lui, la Marguerite Steinheil. I se adresa Țarului, rostea discursuri, îi răspundea Țarinei, schimba o privire cu soția lui. Dar ea, în fiecare clipă, era acolo. Ploaia șiroia pe acoperișul năpădit de mușchi al vechii izbe care ne adăpostea pe treptele ei. Am uitat unde eram. Orașul pe care îl vizitam altădată în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
valuri. IV. MATERIAL REZIDUAL 1 2254 Munți cu părul de zăpadă și cu fața sură și cu corpu-n haină verde și uscatele lor picioare de piatră în râu 2 2258 S[c]lavul ce-și caută speranțele cu ochii în țarina neagră - căci țarina e speranța lui, piatra durerei lui vorbește. 3 2258 Regele a zis sclavului sfaramă Carpații - și-i voi sfărăma -, seacă Dunărea - și-o voi seca. 4 2254 Ce este adevărul? Stafia nebunului, vrăjitorului, omorâtorului ieri în lumina
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
REZIDUAL 1 2254 Munți cu părul de zăpadă și cu fața sură și cu corpu-n haină verde și uscatele lor picioare de piatră în râu 2 2258 S[c]lavul ce-și caută speranțele cu ochii în țarina neagră - căci țarina e speranța lui, piatra durerei lui vorbește. 3 2258 Regele a zis sclavului sfaramă Carpații - și-i voi sfărăma -, seacă Dunărea - și-o voi seca. 4 2254 Ce este adevărul? Stafia nebunului, vrăjitorului, omorâtorului ieri în lumina zburîndului azi. Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ani, „portretul” solomonarilor - așa cum reiese acesta din credințele și legendele populare - nu este foarte diferit. Ei trăiesc în afara colectivităților, „în apropierea iezerelor” (8, p. 146), „în pustie” (109, p. 173), „în munți prin peșteri, în păduri, în colibe sau prin țarine” (8, p. 143). Când totuși solomonarii coboară în sat, ei „nu dorm nicicând în casă, de-ar și crepa lemnul de frig” (8, p. 143 ; 18, pp. 165-166). Ei au înfățișare de „oameni sălbatici, cu păr sburlit” (8, p. 142
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Doar odată distrusă „iarba rea”, „omenia” poate să ia locul „dușmăniei” (Hora unirii, 1856). Vorba populară, citată și de Creangă : „Vrajba dintre noi să piară, și neghina din ogoare” (Amintiri din copilărie, 1881). Conform Evangheliilor, în „Pilda cu neghina din țarină”, neghina este „planta Diavolului” : „Dușmanul care seamănă neghina este Diavolul” (Matei, XIII, 39). Planta parazită trebuie plivită și distrusă : „Pliviți întâi neghina și legați-o în snop ca s’o ardem, iar grâul îl strângeți în jitnița mea” (Matei, XIII
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]