2,322 matches
-
pacificarea Greciei”, ci și în aceea că moșierii ruși nu pot să treacă liber prin porturile Mării Negre producția lor marfă și că deja pierduseră trei milioane de ruble. Acest din urmă considerent avea o foarte mare greutate în calculele diplomației țariste. Într-adevăr, ca urmare a confiscărilor, restricțiilor de tot felul, a taxelor otomane, exporturile rusești de cereale prin porturile Mării Negre au suferit o evidentă regresiune. Așadar, estimarea țarului este aproximativ corectă. Să precizăm însă că lovitura primită de comerțul rusesc
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
numai de două vase odată. Rusia luându-și obligația să nu aibă mai mult de patru vase pe canal. Aceasta însemna o nouă reglementare a regimului strâmtorilor, care, evident, nu putea fi operată fără acordul celorlalte mari puteri. Dealtfel, diplomația țaristă s-a rezumat la confirmarea tratatelor precedente ruso-turce. Important este, pentru noi, actul separat al convenției de la Akerman pentru Principatele Române, act care prefigura reformele puse în aplicare după tratatul de la Adrianopol. Paralel, diplomația rusă nu-și slăbise preocupările în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
învinovățesc Iranul. Rămâne însă fără răspuns întrebarea: revanșa pregătită de iranieni țintea la recuperarea unor teritorii răpite lor și, în acest caz, era îndreptățită ? Răspunsul nu poate fi decât pozitiv. Nu se cuvin, deasemenea, minimalizate, motivele de prevenție în politica țaristă dacă avem în vedere propensiunea engleză: supunerea Nepalului (1816) și a Assamului (1825), pătrunderea observatorilor englezi în Afganistan și Buhara și creșterea influenței în Iran. Ambasadorul englez, John MacDonald, era primul consilier al șahului, maiorul Hort instruia armata iraniană, Anglia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
slăbiciunei ei în Oceanul Pacific și a sistemului iobagist. Limitându-ne la momentul care face obiectul expunerii noastre, vom conchide că pacea de la Turkmanceai a întărit poziția Rusiei în Asia și i-a lăsat cale liberă de acțiune în Europa. Diplomația țaristă n-a obținut însă aici acordul puterilor <europene> pentru continuarea, după Navarino, „măsurilor coercitive”. În acele împrejurări ea și-a propus să le liniștească, să le obțină neutralitatea și să atingă prin forțe proprii țelul final. Declarației oficiale de război
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care cereau autonomia bulgarilor, din ordinul țarului elaborându-se chiar un proiect de creare a unui stat autonom bulgar, proiect ce ar fi eșuat din cauza desfășurării evenimentelor și a opoziției guvernelor occidentale. Nicolai Zečev respinge ideea unui astfel de proiect țarist pentru bulgari, deoarece ideile care inspirau politica rusă în acea epocă erau incompatibile cu o astfel de supoziție. Un asemenea proiect l-ar fi putut elabora bulgarii, care întrețineau contacte cu autoritățile ruse, dar guvernul rus nu dorea complicații în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
măsuri severe pentru a pune capăt tentativelor bulgarilor de a modifica în propriu profit clauzele tratatului de la Adrianapol printr-o insurecție. În ceea ce ne privește, socotim un fapt ca fiind foarte limpede: indiferent dacă a existat sau nu un proiect țarist de creare a unui stat autonom bulgar, cum a fost cazul pentru români (proiectul lui Dașkov prevedea chiar unirea lor), guvernul țarist a exclus calea insurecționării popoarelor. După cum se știe, războiul ruso-turc n-a fost scurt și nu s-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ceea ce ne privește, socotim un fapt ca fiind foarte limpede: indiferent dacă a existat sau nu un proiect țarist de creare a unui stat autonom bulgar, cum a fost cazul pentru români (proiectul lui Dașkov prevedea chiar unirea lor), guvernul țarist a exclus calea insurecționării popoarelor. După cum se știe, războiul ruso-turc n-a fost scurt și nu s-a terminat într-o singură campanie. Sfârșitul era însă previzibil, ceea ce a îngrijorat Austria și Anglia. Pentru a preîntâmpina eventualități nedorite, diplomația țaristă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țarist a exclus calea insurecționării popoarelor. După cum se știe, războiul ruso-turc n-a fost scurt și nu s-a terminat într-o singură campanie. Sfârșitul era însă previzibil, ceea ce a îngrijorat Austria și Anglia. Pentru a preîntâmpina eventualități nedorite, diplomația țaristă a semnat o nouă convenție, la Londra, care îngăduia unui corp expediționar francez să debarce în Grecia, și a acceptat ca ambasadorii Franței și Angliei la Constantinopol să negocieze cu turcii în chestiunea greacă, dar cu o condiție: Rusia, Anglia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-lea a fost dominat de trei mari evenimente: revoluția franceză din iulie 1830, independența Belgiei proclamată în același an și insurecția poloneză din 1830-1831. Eliberată foarte scurt timp de complicațiile orientale, fără ca acestea să se stingă cu totul, politica externă țaristă și-a concentrat atenția asupra acelor desfășurări, care amenințau să dărâme sistemul Sfintei Alianțe, deja grav deteriorat în deceniul precedent. Dezvoltarea crizei orientale și independența Greciei păreau să indice destrămarea Sfintei Alianțe. Principiile ei au fost încălcate de însuși țarul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Revoluția din iulie și independența Belgiei au provocat falimentul Restaurației și au zdruncinat din temelii sistemul stabilit în 1815 și care, după cum se știe, n-a fost extins la Orientul european. Dar, dacă acele evenimente din Occident primejduiau indirect Rusia țaristă, insurecția poloneză și mișcările țărănești au adus seisme răsturnătoare în propria casă. Mihail Lermontov și frații Turgheniev, de pildă, au salutat revoluția franceză, iar Herzen se bucura de înfrângerea armatei țariste în Polonia. Așadar, nu era vorba numai de încălcarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Dar, dacă acele evenimente din Occident primejduiau indirect Rusia țaristă, insurecția poloneză și mișcările țărănești au adus seisme răsturnătoare în propria casă. Mihail Lermontov și frații Turgheniev, de pildă, au salutat revoluția franceză, iar Herzen se bucura de înfrângerea armatei țariste în Polonia. Așadar, nu era vorba numai de încălcarea unor principii scumpe țarului, ci și de amenințări reale, practice, de unde și reacția dură a sa și a diplomației sale. Nicolae I l-a învinovățit pe Carol al X-lea că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nici de această dată pentru că Anglia era mulțumită să aibă doi vecini slabi care să-i înlesnească ingerințele, iar Franța nutrea proiecte de alipire a Belgiei, pe tronul căreia se afla ducele de Nemours, fiul lui Ludovic Filip. Eșecul diplomației țariste a fost consfințit de insurecția polonă, care l-a constrâns pe țar în ianuarie 1831 să recunoască și independența Belgiei. Față de polonezi, Nicolae I a avut inițial o atitudine relativ conciliatorie. S-a observat, de pildă, ca judecând în 1828
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
n-au recunoscut independența Poloniei, „amestecul” lor în „afacerea” poloneză limitându-se la cereri de clemență adresate Petersburgului. Importanța insurecției poloneze pentru relațiile internaționale în acei ani constă, între altele, în împiedecarea declanșării unui război contrarevoluționar în contra Occidentului. Pentru diplomația țaristă, eșecul insurecției poloneze se produsese în timp util, dezlegându-i mâinile pentru noi implicări în veșnica criză orientală. Dacă ne-am conduce după actele oficiale ale diplomației țariste, atunci s-ar cuveni să conchidem că Petersburgul dorea o dezangajare în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
între altele, în împiedecarea declanșării unui război contrarevoluționar în contra Occidentului. Pentru diplomația țaristă, eșecul insurecției poloneze se produsese în timp util, dezlegându-i mâinile pentru noi implicări în veșnica criză orientală. Dacă ne-am conduce după actele oficiale ale diplomației țariste, atunci s-ar cuveni să conchidem că Petersburgul dorea o dezangajare în această zonă a continentului. De pildă, Nesselrode îi scria la 25 iunie 1831 lui Capodistria că Franța și Anglia doresc în Grecia o stare de lucruri dușmănoasă Rusiei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
putea să se angajeze în garantarea integrității posesiunilor Porții, da pildă, în Africa. Așadar, era vorba de un protectorat al Rusiei asupra Imperiului otoman, de stăpânirea în fapt a strâmtorilor și de eliminarea altor Puteri. În împlinirea acestui țel, diplomația țaristă s-a străduit să adoarmă vigilența puterilor europene prin promisiunea de conservare a Turciei și să câștige încrederea sultanului. La 8 aprilie 1833, Orlov, plenipotentul Rusiei, care luase locul lui Buteniev, socotit slab, a înmânat sultanului o scrisoare din partea țarului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ce decurg din tratate sau echilibrul european. Evident, este vorba de un succes al lui Metternich. Țarul și-a dat seama că Austria nu va rămâne o spectatoare abulică a politicii sale orientale. Mai mult, convenția atașa (și submina) protectoratului țarist asupra Porții o garanție comună ruso-austriacă. Dealtfel, după opinia noastră, aceasta însemna primul pas pe calea eforturilor puterilor europene vizând demolarea tratatului de la Unkiar Iskelessi. Străduințele țarului către reanimarea „Sfintei Alianțe” n-au slăbit. El vizitează în 1834 Berlinul, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din nou în Prusia, Bavaria și Saxonia. Aceste străduințe sporesc pe măsura dezvoltării mișcărilor populare. La 15 aprilie 1846, la Berlin, țarul, împăratul Austriei și regele Prusiei convin asupra anexării Cracoviei la Imperiul Habsburgic, ca urmare a cunoscutei răscoale. Diplomația țaristă este cu deosebire angajată în neutralizarea ofensivei vest-europene, menită să-i răpească dobândirile, care au culminat cu tratatul de la Unkiar Iskelessi. Acțiunea cea mai viguroasă o conduce Anglia, de care Rusia se ciocnește la Constantinopol și în Asia Mică, pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din 1832-1833. De această dată însă, puterile occidentale se plasau pe o poziție diplomatică profitabilă. Petersburgul a intervenit în baza principiilor Convenției de la Münchengraetz. În instrucțiunile din iulie 1839 către Struve, care trebuia să le împărtășească lui Metternich, conducătorul diplomației țariste, Nesselrode, se confesa în felul următor: nu vom putea împiedica puterile occidentale să se lege cu o garanție pentru turci - ceea ce echivala, am preciza noi, cu anularea tratatului de la Unkiar Iskelessi; vom fi izolați - continua Nesselrode; pentru a evita un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu trimită tineretul la studii în Apus și să le promită sprijin moral și, „în secret”, material. Intervenția armată contrarevoluționară în Principate era însă o decizie gravă, cu largi implicații politice, de natură să redeschidă chestiunea orientală. Iată de ce diplomația țaristă a găsit de cuviință să procedeze la o disociere post festum... Încă la 16 martie 1848, într-o notă către Kotzebue, cancelarul Nesselrode avertiza despre hotărârea țarului de a nu îngădui pătrunderea în Principate a propagandei revoluționare, ce avea drept
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și Anglia, care „a trimis o armată de 50.000 pentru înăbușirea mișcării populare din Irlanda”. Țarul rupe relațiile diplomatice cu Sardinia, sprijină Austria și refuză un congres internațional pentru conflictul austro-sard, de teama discutării garanției europene pentru Turcia. Diplomația țaristă se apropie de Suedia și Danemarca, ea intră într-un schimb de opinii cu Franța în problema unificării Germaniei. Când, în septembrie 1848, Friedrich Wilhelm IV îl întreabă pe țar despre eventualitățile în care ar putea să-i acorde sprijin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
împreună cu monarhii și guvernele contrarevoluționare, pune bazele reacțiunii militare. Țarul îi felicită pe Cavaignac și Windischgraetz (va fi și decorat) și îl sprijină pe Jellavich, când se convinge că acțiunile sale nu au atât un caracter național, cât contrarevoluționar. Diplomația țaristă era acum convinsă, mai mult ca niciodată, de necesitatea unei Austrii puternice. Privită încă cu nehotarâre, intervenția Rusiei în Imperiul Habsburgic se contura ca o alternativă posibilă. Ea fusese cerută „la nevoie” de Windischgraetz încă la 8 iulie 1848, dar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
definitivă a Transilvaniei, de însușirea „vechilor drepturi” asupra Principatelor și a Serbiei, de redarea gurilor Dunării vestului, iar rușilor să li se spună în față „până aici, și nu mai departe”. Cu prăbușirea revoluției maghiare și restabilirea Imperiului Habsburgic, diplomația țaristă a trecut „hopul cel mare, cât un munte”. În fața ei stătea acum problema: va fi restabilită uniunea germană sub hegemonia Austriei, salvată de țar și recunoscătoare lui, sau locul ei va fi luat de o uniune prusiană restrânsă, care va
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sfinte, pretinse de Franța, au oferit pretextul unei acerbe confruntări la Constantinopol între ruși și francezi. În 1852 și 1853, rușii înarmează flota Mării Negre și organizează un detașament de debarcare în Bosfor de 15.652 de soldați, în concepția strategică țaristă impunându-se ideea unui atac prin surprindere. 3. 1853-1861 Redeschiderea crizei orientale în deceniul al VI-lea al secolului XIX, al cărei punct culminant l-a constituit războiul Crimeii (1853-1856), înseamnă începutul unei noi faze în istoria relațiilor internaționale, o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
angajată să se înțeleagă cu el. Memorandumul nu a avut darul să risipească temerile Londrei, de vreme ce el menține chestiunea posesiunii Constantinopolului la care nu aspira atunci nici o putere și țintea la dezbinarea Angliei de Franța. Declarațiile publice liniștitoare ale diplomației țariste erau însă contrazise de cele confidențiale De pildă, țarul s-a acroșat de doi termeni folosiți de Clarendon într-o depeșă, și anume că prăbușirea Imperiului Otoman ar fi fost un eveniment incert și îndepărtat, or Clarendon i-a luat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
timp, n-au încetat negocierile menite să evite războiul. Șirul de proiecte, circulare și note este impresionant, dar fără efect, de vreme ce rușii nu abdicau de la pretențiile inițiale, iar atunci când lăsau anume portițe de ieșire, Stratford Redcliffe le închidea. Erorile diplomației țariste nu se cantonau numai în calculul conduitei previzibile a marilor puteri, ci și în cel al forței armate reale a Rusiei. Or flota rusă era învechită, cu pânze, dispunând de o slabă putere de foc, ineficace în fața navelor de fier
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]