1,198 matches
-
aceste figuri e deja determinată în fantazia noastră cu trăsuri pregnante înainte de-a apărea ei pe scenă. În Philipp vrem să vedem pe acel mai puternic rege al creștinității, gheațos, conștiu de puterea sa; în Alba pe omul despotismului țeapăn, neînfrînt, turnat în bronz, de care se sparg fără putere rugăminți ca și amenințări. În Maria Stuart, a cărei figură poetul ne-o imprimă atât de clar în fantazia noastră în scenele ce precedă apărerea ei pe scenă, în Maria
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
voie să le schimbe și pe când tablourile din Roma și Florența, chiar cele adânc religioase, sunt reproducerea omului în cele mai nobile forme ale existenței lui, icoanele orientale rămân reproducerea unor mumii și schelete, cari au mult asemănare cu chipurile țepene și convenționale din zugrăviturile străvechi ale egiptenilor. În ele nu e artă, e manieră. D. A. Beldiman fiul e un om cu cultură modernă; d-sa e un produs al civilizației germane, al școalelor din Berlin. Ar trebui deci să constate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
impunea destul de repede. Călugărul era neînarmat și, după trei secunde de mișcări mai iuți decât ar fi putut percepe ochii Abatelui de pildă, Aloim începu să încetinească. Obosea. Lama de accun îi pătrunse deasupra nasului între ochi. Corpul îi căzu țeapăn și, imediat după ce viața se scurse din el, își pierdu tonicitatea bizară care păruse să îl țină în picioare în timpul luptei. ― Dumnezeule, ce-a fost asta? întrebă Abatele într-un târziu. Gâfâind, Rim îi întoarse întrebarea. ― Tu mă întrebi pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
car la care un cal e „de soi ales”, celălalt - „de neam prost”. Calul împovărat de greutate trage în jos, apleacă spre pământ carul gata să-l răstoarne și îngreunează astfel brațul vizitiului. Acest cal e șui, greoi, cu grumaz țeapăn, gât scurt și bot turtit, nesățios și îngâmfat, cam surd de fel și abia dacă mai ascultă de bici. Celălalt cal, vorba lui Socrate, „iubește părerea cea adevărată”, e „cumpătat și rușinos”. Și acum se întâmplă ceva, și nu dinspre
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este sportiv, îndemânatic, încalecă sprinten, îmbrăcat în mantia sa căptușită pe blană, în ciuda celor șaizeci de ani ai săi, face un tur al mesei sprijinindu-se numai în degetele mari ale mâinilor; fiul mărturisește că are un trup neîndemânatic, greoi, țeapăn, stângaci... Ce stranie diferență, ce degenerare a unor calități de la tată la fiu! Montaigne știe că ființa depinde de un amestec de genetică, de ereditate și de educație. O fiziologie, o picătură de lichid seminal și gata, moștenești și boala
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și Paulette este dezamăgită. Este un personaj din categoria ipocritelor sentimentale și filosoafe, descrise și de Teodor Mazilu (Mutații). Domnul Tacea visează să regizeze un spectacol, dar istoria îi este mereu potrivnică. Când pare a reuși, moare (Premiera). Anișoara, româncă țeapănă, specialistă în parastase, își programează dinainte soții și se ceartă, la pomană, cu verișoara Nina, de altă nuanță politică (Parastasul vesel). Încet, încet, lângă tipologia veche, în tradiția lui Caragiale, pătrund personajele lumii postdecembriste; proza românească este, la acest capitol
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
În miezul verii”6, În vreme ce despre puterea degradantă a frigului Tia Șerbănescu nota În noiembrie 1987: Mă uit la oamenii de pe stradă și de la cozi, din stații, și nu mai reușesc să deslușesc ce e În ființă În ei. Stau țepeni, ore În șir, În fața unei tarabe, a unei firme, sau În dreptul unei stații de autobuz. Privirile nu exprimă mare lucru, iar ceea ce exprimă totuși nu seamănă cu ceva omenesc. Din cauza frigului și a fricii de frig și de Întuneric, mâinile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul / Și-n catifeaua umbrei nisipul amorțea / L-a scos un val afară cu grijă așezându-l / Pe-un cimitir de scoici ce strălucea. // La marginea vieții clocotitoare-a mării / Stă nefiresc de țeapăn, trufaș însă răpus. Privește încă parcă talazurile zării / Cu gâtul galeș îndoit în sus. // Murdare și sărate-s aripile-i deschise / Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod, / Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise / Al căror miez căldurile
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
în buzunar". "De ce?" "Nu vreau. Pur și simplu. Am o singură rugăminte, și nu o rugăminte, ci o pretenție: să fiu eliberat din munca de secretar al Uniunii Scriitorilor"". O replică a lui Beniuc strălucește prin oximoronica "demnitate" a slugărniciei țepene: "Dv. aveți calitatea de a lua carnete de partid. Eu nici n-am avut. Calitatea de comunist nu mi-a dat-o partidul, asta am dobîndit-o singur, deci comunist rămîn în continuare. Dacă vreți să recurgeți la mine în sensul
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
că era șansa ei la simpatia celorlalte: -Leana, cum face Bulbuca? (asta era porecla unei profesoare de geografie cam doctă și înțepată, altfel foarte deșteaptă). Și se plimba Leana, cu ochelari de împrumut așezați confortabil în șaua nasului ei impunător, țeapănă de parcă înghițise un băț, cu mâinile la spate, întinzând un deget inchizitorial spre vreuna din ele. Fetele se prăpădeau de râs și când dansa Leana cântându-și singură „Obbladi, obblada”, dând din brațele lungi de parcă voia să-și ia zborul
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
Îngrăditură un mare număr de autorități ale durbarului Împreună cu generalul Ventura și câțiva englezi din vecinătate, dintre care unul era medic. Cufărul a fost spart și deschis: fachirul era În aceeași poziție ca atunci când l-au lăsat acolo, rece și țeapăn. Un prieten mi-a povestit că, dacă eram de față când se străduiau să-l readucă la viață, punându-i ceva cald pe cap, injectându-i aer În urechi și gură, și frecându-i Întregul corp pentru a-i stimula
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
precum construirea unui stadion. Cu partea a doua a cărții, Din amintirile lui Toderică Pințu, se avansează în istoria locală câțiva ani, iar schimbările pot fi observate și în ascensiunea socială a personajelor. Fata Kâțoaiei, „cucoană mare-n București, [...] muiere țeapănă, întunecată ca un nap”, face Universitatea de Partid, doctorul Veiza este chemat „la centru” etc. Și în Pragul de sus, roman cu structură narativă solidă, este urmărit destinul unor oameni transferați, într-o etapă istorică următoare, din lumea satului în
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
de lume și dezgustat de o literatură din care vrea să evadeze. Când coboară stilul și se angajează într-o polemică mai profană (de pildă, cu Pompiliu Constantinescu, într-o problemă legată de misticism), V. nu are succes. Limbajul este țeapăn, arogant, profesoral și ironia intelectuală cade alături. Polemica la acest palier nu este specialitatea sa. Când intră însă pe terenul speculației metafizice, stilul își găsește rosturile și originalitatea. Nu știai ce să admiri mai întâi: nestăvilita lui curiozitate, cultura lui
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
în care se strecoară și unele nuanțe retrograde. Autorul își divulgă la tot pasul profesiunea, satisfăcut când descoperă, cu ochi de militar, ordine și disciplină sau folosind cu voluptate expresii cu puternic iz de cazarmă, într-o rostire uneori cam țeapănă, chiar dacă mereu cu intenție ceremonioasă. Drama, scrisă într-o limbă uniformă, corectă, dar nefirească în ambianța rustică, balansează între exclamațiile de melodramă și pedanteria cazonă. Cu această piesă colonelul V. nu-și trădează, de fapt, adevărata vocație. SCRIERI: Recrutul răscumpărat
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
degradeze poeticul prin sabotări sistematice: „Supraviețuirea prin simboluri/ prin deprinderi dozate bine gândite:/ febra la cinci pasta de ras biberonul// Ventuza asta pusă pe-obiecte/ îmblânzind justificând dinafară// Simboluri niciodată ratate: de pe-acum/ ne jucăm de-a senilii mergem țepeni// Înăuntru. Înăuntru e bruta lucidă flămândă/ Înăuntru e creierul tânăr/ pofticios - vulpe veșnic gravidă” (Teze despre zilele faste). Plasarea abstracțiunilor în proximitatea rău famată a organicului („Fragilitatea Martei - un exces de adrenalină/ luciditatea - cianura dintr-o vișină crudă”), laolaltă cu
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
decât 50 de mii, fuge repede la chioșc, cumpără o pâine, un salam, o sticlă de țuică și plătește când are... Din punctul ăsta de vedere suntem mult mai calzi decât ei... Dar partea practică... Adică nu avem coloană vertebrală țeapănă... Să nu ne plecăm cum bate un pic vântul... Părerea mea personală e că cei din Vest nu-s mai deștepți decât noi... Ba, din contră, suntem mai educați decât ei... ei au avut privilegiul de au trăit în alte
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
crispări, piperată cu ironie și altoită pe tangenta unei priviri generoase către alteritate. Sub privirea ascuțită a profesorului, ortodoxia putea hrăni diversitatea fără să amenințe unitatea, stimulând polifonia. În cuvintele lui Mircea Vulcănescu, scrisul lui Nae Ionescu era „intransigent și țeapăn, neplăcut, dar reconfortant”. Iată un model de scriitură profetică, dar civilizată, greu de acceptat numai în mediile ecleziastice sclerozate. Nunc pro tunctc "Nunc pro tunc" Era loc în paginile revistei Predania - o mostră de conștiință catolică într-o Biserică ce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ne men]inem `n form\ mu[chii [i articula]iile" Mișcarea este extrem de benefică pentru cartilagiile ce acoperă articulațiile și capetele oaselor. Dacă lichidul stagnează în jurul acestor cartilagii, substanțele nutritive nu vor mai ajunge la articulații și acestea vor deveni țepene și dureroase. Iată de ce mișcarea este importantă. Exerciții de îmbunătățire a mobilității. Întindeți degetele pe rând și îndoiți-le ușor, de sus în jos și de la stânga la dreapta. Stați lângă un perete și „plimbați-vă” cu degetele cât de
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
dulci ale aerului vrăjit părură să potolească, o clipă, focul ce-i mistuia sufletul. Aerul acela vesel și fericit, cerul acela îmbietor, sfîrșiră prin a-l mîngîia; lumea vitregă, atît de crudă și atît de nemiloasă, îi cuprindea acum gîtul țeapăn cu brațele-i drăgăstoase și părea că varsă lacrimi de bucurie peste el, ca peste o ființă pe care ar fi vrut s-o mîntuie și s-o binecuvînteze, în ciuda încăpățînării și rătăcirilor ei. Ahab lăsă să-i curgă, pe sub
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
exprimă climatul afectiv al spiritului. În situațiile în care este deschis, Syner nu creează cu trupul lui bariere. Mișcările îi traduc gândurile, îmbogățindu-le. Când mișcăm brațele deplasăm cam de zece ori mai mult aer decât atunci când corpul nostru este țeapăn. În consecință, nu se poate ca feromonii noștri să nu fie prezenți în aerul deplasat și cei din apropiere să nu ne inhaleze dorințele... Cu toate acestea, și în acest caz, pentru a fermeca nu trebuie să sărim peste cal
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
flexibilitatea dorinței „Și dacă aș îndrăzni?”, ne întrebăm atunci când ne simțim rigizi și am dori să avem o relație mai călduroasă. Rigiditatea spiritului se traduce printr-o rigiditate semnificativă a trupului. În fața acestei rigidități afective brațele noastre se contractă. Suntem țepeni, scorțoși, „pognés*”, cum zic foarte inspirat locuitorii din Québec. Ca să ne „alunge scorțoșenia”, creierul lansează articulațiilor comanda de a ne da suplețea necesară pentru fluidizarea raportului interuman în care suntem implicați în acel moment. Coatele și încheieturile mâinilor sunt cele
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de strălucitoare și întrebătoare, ca și cum i-ar fi mirosit cafeaua de dimineață și tocmai se pregătea să iasă ș...ț. M-am îndoit și l-am tras de braț. Nici gheața n-ar fi putut fi mai rece și mai țeapănă. Am ieșit din baie, lăsând ușa deschisă. Nu era nevoie s-o închid acum. N-ar fi însemnat decât să le dau polițiștilor de lucru. N-a strigat și nici n-a fugit nimeni pe ușă. Nu s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Întrucât vântul le lua casele, gardurile și pătulele. Până când „un băiat al nimănui” a inventat cuiul. „Cuiul nou o săptămână/ A umblat din mână-n mână./ A fost strâns și pipăit,/ Pus pe limbă, mirosit,/ Nici-un om nu Înțelege/ Cuiul țeapăn cum să lege,/ Fără funii și curele,/ Scândurile Între ele./ Năzdrăvanul și golanul/ Îl Înfipse cu ciocanul.// Zice unul: - «Dragul meu,/ Așa cui făceam și eu,/ Poate chiar mai dichisit,/ Însă, vezi, nu m-am gândit»” (Arghezi, II, 1980, pp.
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
care-i observau cu o curiozitate zeflemisitoare. Combatanții clipeau în lumina puternică a soarelui, după lungile săptămâni petrecute în bezna cazematelor. Uniforma li se transformase într-o crustă de noroi uscat. Bandajele le erau pătate cu pământ și sânge, părul țeapăn lipit de frunte, buzele cojite de sete. S-ar fi spus că erau niște animale abia scoase la lumină, din vizuinile lor. Animalele astea pierduseră socoteala zilelor și nu știau că citadela de la graniță, pe care o apărau, fusese de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trăgători care refuzau să se predea. Mai ales acela, cu chipul negru de fum, care ciuruia strada pitindu-se în spatele unei coloane mâncate de gloanțe. Părea invulnerabil. După fiecare rafală, când praful se risipea, se vedea iarăși apărând profilul acela țeapăn îndărătul coloanei, iar tirul reîncepea. Tinerii soldați, perplecși, dădeau din umeri, ocheau cu luare-aminte sau, dimpotrivă, se porneau să tragă metodic asupra întregii fațade, schimonosindu-se de mânie... În cele din urmă, îl dădură gata cu lansatorul de grenade. Apropiindu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]