795 matches
-
noastre de fizică nu constituie decât sistemul diatonic. Înțelepții din Agarttha studiază toate limbile sacre ca să ajungă la limba universală, Vattan. Când abordează mistere prea adânci, ei se ridică de la pământ, plutind În sus, și-ar ajunge să-și spargă țestele de cupolă dacă ai lor confrați nu i-ar ține pe loc. Pregătesc fulgerele, orientează curenții ciclici ai fluidurilor interpolare și intertropicale, derivațiile de interferență dintre diferitele zone de latitudine și de longitudine ale pământului. Selecționează speciile și au creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
știa nici măcar că eu exist. Bineînțeles, În timp ce mă duceam la trap seara să iau laptele de la o lăptărie de pe culme, inventam povești nemaipomenite, ea era răpită de Brigăzile Negre și eu alergam s-o salvez, În timp ce gloanțele Îmi șuierau pe lângă țeastă și făceau ciac ciac căzând pe miriște, Îi dezvăluiam ceea ce ea nu putea ști, anume că sub o Înfățișare deghizată conduceam rezistența din tot ținutul Monferrato, iar ea Îmi mărturisea că tot timpul sperase asta, și În clipa aceea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ăia la Revoluție! Când am intrat prima oară la clasă, nu m-am obosit să închid ușa, pentru că ușa plecase la atelierul de tâmplărie. Am înțeles că Gogoașă se caftise cu Muianu și ăsta micu, cu nume celtic, penetrase cu țeasta placajul ușii de la a VIII - a C. N-au putut să-l extragă, așa că au scos ușa din țâțâni și, cu Muianu pus la jug, s-au târât până la tâmplărie. Când am intrat, am zis Hello, everybody! Everybody erau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
le așează pe umerii lui fierbinți. O clipă își rostogolește ochii peste cap, dar imediat își revine și-și dă jos chiloții cu o mișcare vânjoasă. Sexul lui e umflat, alb și perfect epilat. Mă întreb de ce nu-i zdrobesc țeasta cu un pumn hotărât. Ar fi atât de simplu. Dar nu - omul nu are nimic respingător în el. Începe să-mi recite în franceză și mă privește transpus. Aș spune că pare chiar fericit. - Te rrrog, te rrrog masează-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
timp. În timp ce despachetam, am primit un telefon. Era mătușă-mea, tanti Cucu. Mi-a comunicat sec că Gigi, puradelul familiei Zane, era la poliție. Împreună cu niște prieteni, atacase stația de benzină din Băneasa. Lovitura fusese hollywoodiană: își trăseseră cagule pe țeste, apoi unul dintre ei tăiase curentul și telefoanele, în timp ce altul dădea foc unui Aro parcat în față, pentru diversiune. Îl furaseră de undeva din cartier. Trei dintre ei dăduseră buzna în stație, puseseră cuțitele la gâtul vânzătorilor și înșfăcaseră toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
colina cu iarbă măruntă. Leonard însă, deși derutat de spini, se găsea la adăpostul lanului de buruieni. Oricât s-ar fi îndârjit ocupantul, tot n-ar fi putut să secere cu mitralierele toată câmpia aceea cețoasă și zburlită ca o țeastă de nebun. De-acuma speranța i se transformase într-o bucurie mocnită. Aproape că râdea cu nasul înfipt printre bulgări. Îl ucidea însă setea. Gâtul i se uscase până în stomac. Fumul înțepător al luptei secase orice picătură de rouă. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
i-a cedat-o lui Stoica. La un kilometru de locație ne întâmpină cozi uriașe. Oamenii cu sacoșe și genți burduhănoase stau la rând pe cinci coloane. Soarele începe să ardă. Peste tot sunt bodyguarzi în pantaloni și tricouri negre, țeste rase, gâturi mai groase decât capul. Pe spatele tricourilor negre scrie cu litere grele, aurii: Ornitorincul. E firma de pază care asigură bunul mers al afacerii. Oricine face un pas afară din coloană este împins violent la loc. Ornitorincii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
viață, Pirătuțule - așa o alintau în familie -, și să ne bucurăm de cât mai avem de trăit. Că prea am tras la jug în viața asta! Las’ să dea cu capul, să vadă și ei cum e! Piratul dădea din țeastă, cu multă satisfacție pe chip. Zuza, din cadrul ușii, ciulea urechile și căsca dezaprobator: era clar că-mi ținea partea. Apoi Piratul sări de pe pat și, mutându-și broboada de pe ceafă pe frunte, dădu fuga până la Steluța după patru trandafiri și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Avea palpitații violente și trebui să se întoarcă în fotoliu. Rămase năucit timp de câteva minute, după care introduse parola de mail. Un mesaj de la Ionică Roja, incredibil! Deschise attachment-ul. Îl downloadắ. Era o fotografie cu două bătrâne. Una avea țeasta alungită, ca o minge de rugby, cealaltă purta ochelari cu lentile groase cât fundul unei sticle de whisky. Cea cu capul țuguiat ținea în brațe un pechinez cu privire fixă și blană jerpelită. De fapt nu-l ținea propriu-zis în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și la ăsta! fluieră surprins Șobolanul, printre dinți, coborând șișul. Ce mai basculă are, băi, să moară mama mea... Dar nu mai apucă să sfârșească. Sticla pătrățoasă, goală, de tequila, mânuită de Avocat ca o măciucă, i se sfarmă-n țeastă! Pizdeluș se repede și el, lătrând surescitat, din ascunzătoarea unor navete de P.V.C. și înconjoară corpul bărbatului trăznit, căutându-și o poziție cât mai bună, ca să urineze. Poetul îl alungă, blajin. Crezi că... o să fie pedepsit? i se adresează acesta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
împrejur un pârâit. Căciulița boierului se turtise în creștet. ― Cum îndrăznești, hoțule, să ridi...? începu Miron fără să mai poată sfârși. Zeci de alte bețe se agitau, izbind la întrecere într-o vălmășeală furioasă. Bătrânul Miron Iuga, fără cunoștință, cu țeasta zdrobită, rămase în picioare în mijlocul țăranilor care, îndesîndu-se să-l lovească, parcă-l sprijineau să nu cadă. Cerdacul deschis cu stâlpii pătrați se umplu de oameni care izbeau în dreapta și în stânga, în neștire, parcă pretutindeni și chiar în aer ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai adăugă:) Vreți amănunte, acum? Dați-mi o oră și vă fac o listă completă. ― O secundă! Așteaptă o secundă, comandă Dallas. (Se întoarse spre Ripley) Mai încearcă o dată ecranele! (Ea se execută, fără nici un rezultat. Rămaseră la fel de palide ca țeasta unui contabil al Companiei) Cu atât mai rău. Vom continua să lucrăm fără ele ceva mai mult, îi zise. ― Sunteți siguri că nu mai sunt alte daune majore, zise ea în intercom. Ea resimți un elan de simpatie pentru Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
își dădu seama că acea creatură trăgea cu insistență de buzele lui. Se clătina prin sală, încercând cu disperare să răsucească, să sfâșie monstruozitatea placată pe fața lui. Falangele lungi și sensibile se infiltrau în deschizătura din vizieră. Îi atinseră țeasta de care se agățară, în timp ce coada se strecură și ea înăuntru și se înfășură ca o tentaculă de ceafă. Aspirând dureros aerul rar și viciat, pe când tubul scârbos se îndesa pe gât, Kane se clătină, căzu în genunchi și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
răspunderea. Acestea fiind zise, luă o pereche de mănuși de plastic. O rapidă verificare indică faptul că "autodocul" nu era legat de corpul bolnav. Dallas acționă ieșirea platformei din habitaclu. Creatura nu se clintise și nici nu slăbise priza pe țeasta lui Kane. ― Mașina de tăiat? Asth indică micul laser pe care-l utilizase Dallas pentru străpungerea căștii ofițerului executant. ― Nu. Voi încerca să procedez cât mai lent cu putință. Vezi dacă găsești vreo lamă. Ash se deplasă spre trusa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
chinuite a inginerului, zăriră o siluetă vag umană, dar care, cu siguranță, nu era a unui om. O masă gigantică și dușmănoasă. Într-o fracțiune de secundă, o străfulgerare se oglindi în niște ochi enormi, mult prea mari pentru o țeastă ca aceea. Apoi făptura de coșmar și prada ei se topiră în întinderile de negură ale lui Nostromo. ― Isuse! murmură Parker, ― A crescut! (Consternată, Ripley consideră arma sa electrică, comparându-i micimea cu imensitatea masei care fugise înspre plafon.) A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
picătură de sânge! Doar sârme de toate culorile și circuite electronice sparte ieșiră din gâtul lui Ash. Acesta o lăsă pe Ripley, care se prăbuși, aspirând aerul prin gâtul dureros. Brațele lui Ash realizară o pantomimă macabră pe deasupra trunchiului, căutând țeasta care dispăruse. Apoi el, sau mai exact acest lucru, se împiedică, se reechilibră și porni să-și caute pe punte capul smuls... 13 ― Robot!... un robot împuțit! murmură Parker, cu detectorul în mâini. Trunchiul conținea, se vede treaba, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de a afla, zise Ripley. Își puse arma nu prea departe. În caz că va mai avea nevoie de ea. și se apropie de corp. ― Ce-i? se interesă Lambert. Ripley îi făcu un semn lui Parker care-și masa gâtul. ― Adu țeasta. Cred că am ars sistemul de locomoție situat pe piept, dar capul și memoria ar trebui să funcționeze dacă le activăm. (Se adresă lui Lambert.) Îl proteja pe Străin de la început! Asta încercam să spun. (Arătă corpul chircit.) Era firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la sute de rulete și am văzut de multe ori o imagine ce nu se poate descrie: creierul omenesc, singura substanță cu adevărat divină, aurul alchimic unde se află totul, împrăștiat pe pereți și pe podea, amestecat cu schije de țeastă. Gîndește-te la coride sau la gladiatori și ai să înțelegi de ce jocul ăsta mi-a intrat curând în sânge și mi-a schimbat viața. Ruleta are în principiu simplitatea geometrică și forța pânzei de păianjen: un ruletist, un patron, niște
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin toate mâinile, lăsând pe degete un miros fin de ulei. Nici cea mai delicată doamnă din sală nu-și ascundea ochii, în scânteierea violetă a cărora se citea dorința perversă de a vedea ceea ce, unele doar auziseră despre ruletă: țeasta plesnind ca o coajă de ou și substanța ambiguă, lichidă, a creierului stropindu-le poala rochiilor. De altfel, m-a cutremurat întotdeauna pofta de a fi lângă moarte a femeilor, fascinația lor pentru bărbații care miros aproape metafizic a praf
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
faceți o idee, notez aici, numerotate, puținele astfel de teorii pe care mi le mai amintesc, rostite de Mendebil în serile roșii ca flacăra sau în diminețile albastre, cu ziduri galben-sclipitoare, de la Scara Unu: l. În capul meu, sub bolta țestei, se află un omuleț care seamănă perfect cu mine: are aceleași trăsături, se îmbracă la fel. Ce face el, fac și eu. Când el mănâncă, eu mănânc. Când el doarme și visează, eu dorm și visez exact aceleași vise. Când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Când el mănâncă, eu mănânc. Când el doarme și visează, eu dorm și visez exact aceleași vise. Când el mișcă mâna dreaptă, o mișc și eu pe a mea. Pentru că el e păpușarul meu. Dar bolta cerului nu e decât țeasta unui copil uriaș, care și el seamănă perfect cu mine: are aceleași trăsături, se îmbracă la fel. Ce fac eu, face și el. Când eu mănânc, el mănâncă. Dacă eu dorm și visez, el doarme și visează același vis. Pentru ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Capacul ăsta de bere de jos există și în lumea foarte, foarte mică a păpușarului meu, și în cea foarte, foarte mare a păpușii mele. Pentru că totul e la fel. Dar în păpușarul meu există alt păpușar, care stă în țeasta lui și seamănă perfect cu mine, iar în el altul și mai mic și tot așa, la nesfârșit. Iar păpușa mea mânuiește o altă păpușă, mult mai mare, în a cărei țeastă trăiește, și care mânuiește și ea altă păpușă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
păpușarul meu există alt păpușar, care stă în țeasta lui și seamănă perfect cu mine, iar în el altul și mai mic și tot așa, la nesfârșit. Iar păpușa mea mânuiește o altă păpușă, mult mai mare, în a cărei țeastă trăiește, și care mânuiește și ea altă păpușă, și tot astfel la nesfârșit. Lumea lor e la fel ca lumea noastră. Eu însumi nu știu care din acest șir sânt În momentul în care vă povestesc acest lucru, un șir nesfârșit de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
peretele borcanului, care scânteia nebunește, apăruseră contururile subțiri ale unei uși." Citind, am simțit teroarea sărată a împlinirii unei profeții. Ea a crescut brusc, tinzând spre infinit, o dată cu un țiuit galben- auriu, insuportabil, în tâmple. Simțeam că mi se dizolvă țeasta în flăcările groazei. În noaptea ușor albăstrie, spre dimineață, nu am fost sigur că n-am trecut în alt vis .Deci, dacă voi continua să scriu azi, o voi face dintr-un impuls interior și doar pentru mine.) După vizita
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
monocrome, toate cu ochi de sticlă, cumva inocenți, o cascadă de nasturi de sticlă, Gina alergă să se așeze dedesubtul Dinotheriului. Tocmai la doi metri deasupra capetelor noastre începeau să se rotunjească coastele gălbui, oasele boante ale coloanei, să atârne țeasta mare cât amândouă corpurile noastre la un loc. Între picioarele monstrului, groase ca stâlpii, priveam șurubăria și tijele discrete care-l țineau în picioare. Uriașul cu picioare de lut. Ea nu mi-a zis nimic, a fost un fel de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]