486 matches
-
pentru prima oară să i-o arăt așa cum era, crescută În voia Domnului, cumplit de neîngrijită și practic de neîngrijit. Îl șocasem mai Înainte când cumpărasem o fermă părăginită; Însă cei treizeci de acri ai ei de lăstăriș și pășune țepoasă erau o dovadă de sănătate mentală (cel puțin Îi arendasem și obținusem o sumă simbolică) față de această nouă revelație a smintelii. I se părea o nebunie să te apuci de o asemenea Junglă“ și nu m-a crezut când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
îmi refuză această victorie. Și nu mă pot lupta cu el. Cum să te lupți cu un om care nici măcar nu-ți mai opune rezistență? E total absent. Am cerut unui îngrijitor să-l radă. Îi crescuse o barbă mare, țepoasă. 21 decembrie Ar fi trebuit să mă bucur, dar am simțit cerul căzând pe mine. Într-adevăr, roșcovanul nu era nebun! Am făcut o gafă care mă compromite ca medic. Fără să vreau, m-am purtat abject, dezgustător, cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dormitorul și Pinky, decent, se feri s-o privească. Dar și a doua cameră era tot dormitorul, fiindcă aici sfârâiau și se întorceau mulțumite, pe spate, teancuri de perne. Pe perete, lâncezeau pozele mai multor bărbați. Erau domni antediluvieni și țepoși, care, și-n aceste condiții, găseau parcă puterea de a-și amenința fotografii; fiecare avusese prevederea de a-și potrivi sub nas mai multe perechi de mustăți. Erau încrîncenați. Și agrementau niște doamne. În pieptul unora dintre ele, mai rele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plăcere să fie cuminte. Văzându-i cum țipă unul la altul, mă Întreb dacă situația aceasta nu-i decât o altă variantă a eternului joc dintre băieți și fete. Mai departe pe alee găsim castane. Unele din ele au Învelișurile țepoase desfăcute În urma impactului, așa că adunăm fructele strălucitoare din carcasele lor pline de miez. — Poți să faci castanele mai rezistente, Îi spun eu lui Em. Cum se poate? Nu știu exact, va trebui să-l Întrebăm pe tati de asta, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
după ce preda răvașul și Victor Îi spunea „liber”, pleca spre familia și iubirile sale. Căldura cu care Cel-de-Sus binecuvânta coacerea grâului se mai potolise. Între marea galbenă cu valuri lente de grâu pârguit, ale cărui boabe mășcate trimiteau prin antene țepoase, În toate direcțiile, mesaje de mulțumire și invitații de seceriș și marea verde de porumb, În care rar puteai găsi un exemplar fără minim trei-patru viitori știuleți, mândri și verzi, zâmbind tuturor trecătorilor (cu plecăciuni marelui trecător, Soarelui!) arătând lumii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În, pe nedrept numita liniște a bălții, se mișcau rapid, convingându-se, rând-pe-rând de imposibilitatea aceasta. Copilul bondoc, cu mâini și picioare dolofane, cu capul Încă de pe atunci mai mare decât al copiilor de seama lui, acoperit cu păr bogat, țepos și Încâlcit, mereu transpirat de căldură, emoție și efort, cu ochii mari și căprui a căror privire era atrasă, cu precădere, de niște peștișori galben-negri, foarte ageri, pe care fetele și Mamaia Îi numeau „linuți”, se simțea În altă lume
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a-și menține direcția sa multimilenară, când simți nevoia de a privi cu coada ochiului un copil drag lui, care dormea liniștitul somn de dimineață al tuturor copiilor. De sub oghialul sărăcăcios ieșea un cap rotund și acoperit cu un păr țepos, nepieptănat și transpirat, cu sprincene parcă prea mari pentru cei aproape șapte anișori ai săi și cu o urmă de roz În obrăjorii săi dolofănei. Tot din treacăt, soarele mai observă că anemicul foc din vatra sobei nu reușise să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
apoi Își Întrerupse brusc mica demonstrație de afectivitate strîngîndu-și buzele peste dantura puternică. Am simțit atunci că voia să-și dea frîu sentimentelor pentru Frank, dar o reținuse teama de a-și exprima sentimentele chiar și față de ea Însăși. Umorul țepos și țîfnoșenia de persoană pe care o neliniștește statul În fața unei oglinzi mai mult de cîteva secunde se prea poate să-i fi fost pe plac lui Frank, cum Îmi erau și mie. Mi-am dat seama că Paula Hamilton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de pe măsura rece, de sticlă. Avea niște degete de domnișoară, albe și prelungi. Pica vreun necăjit. Cerea dorobanțul lui și-l sorbea îngîndurat; nea Fane se da-n vorbă cu el: - De unde vii, tată? - De la muncă, răspundea Chirică, ștergîndu-și barba țepoasă. - Osteniși? - Ostenii. Ce, e ușor? Dau drumu la douăzeci de trenuri pe zi, m-a deșelat acu... - Da ce ac e ăla? - Pă unde schimbi șinele. Vezi matale, și la trenuri e o socoteală, ehe... Nea Fane se mira: - Ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în spatele lor, după care îi urmă prin arcadă, cu ochii în jos, jucându-se nervos cu telefonul. —Bine, oameni buni. Vă rog să ascultați cu toții. Mulțumesc, spuse ghidul turistic - un american în jur de treizeci de ani, cu o barbă țepoasă și ochi luminoși, strălucitori. Bătu de trei ori din palme și așteptă să se facă liniște. —Perfect. Mulțumesc. Mă numesc Josh și voi fi ghidul vostru în acest tur prin tunelurile Zidului de Vest - și în această călătorie printre moștenirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Îndepărtat al memoriei; și aidoma alfabetului bezmetic de pe panoul unui oculist, se ivesc din nou În fața mea literele din cartea de gramatică. Camera de Învățătură era scăldată de razele soarelui. Într-un borcan de sticlă care transpiră, mai multe omizi țepoase se hrăneau cu frunze de urzici (secretând interesante grămăjoare de excremente de culoare oliv, cu formă de butoiașe). Mușamaua de pe masa rotundă mirosea a clei. Miss Clayton mirosea a Miss Clayton. Alcoolul sângeriu din termometrul exterior se ridicase În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În munții lui Lermontov, și apoi s-a Întors să mai petreacă o iarnă la noi. În absența lui, În vara anului 1913, i-a luat locul un preceptor elvețian, Monsieur Noyer. Era un bărbat bine făcut, cu o mustață țepoasă și ne citea Cyrano de Bergerac al lui Rostand, rostind cu savoare fiecare vers, modificându-și timbrul vocii de la cel de flaut la cel de contrabas, conform personajelor pe care le imita. La tenis, când servea mingea, stătea bine Înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
întâmplat că era de serviciu. M-a văzut și și-a dat seama imediat ce era cu mine. Mi-a făcut semn să mă duc la măsuța de lângă draperie. Ea servea doi țigani, măturători, care își luau micul dejun. Măturile mari, țepoase și le sprijiniseră de vitrina cu prăjituri. A venit Ana și s-a așezat în fața mea. A dat să-mi mângâie mâinile întinse pe masă. A renunțat și a oftat: — Ai ajuns, deci, și aici. Știam că o să vii într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
domestice și viu colorate. De multe ori se Întrebase ce anume stătea la baza unor asemenea diferențe, care fără Îndoială fuseseră asemănări la Început, și de ce unele aleseseră să mănînce alge și să Înfrunte rechinii, pe cînd celelalte optaseră pentru țepoșii cactuși cu rădăcini adînci sau pentru micuțele plante multicolore și lichenii pe care roua nopții Îi făcea să crească ici-colo, prin sălbatica lavă Întunecată. Detesta iguanele de mare, de neînțeles și obtuze, plăcîndu-i În schimb grația stîngace a verișoarelor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
masa de prânz îi este asigurată. După un timp, copăcelul a bătut timid din crengi și i-a șoptit cald păsării salvatoare: Ce bine-i că exiști! Fără tine aș fi fost mort acum. Mulțumesc, pasăre dragă! CUIBUL Între ramurile țepoase ale unui zarzăr era așezat un cuib de pasăre. Era țesut cu grijă de jur împrejur, alcătuit ca un culcuș călduț. Înăuntru erau pene și puf moale. L-am văzut de mult timp. Urmăream pasărea care venea cu paie și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
cu cuvinte încrucișate, apăruse și o caricatură de care colegii lui, făceau haz. În fața Ceasului care arăta ora cinci și un sfert, văzut din față, conturul unui tânăr îmbrăcat asemănător cu cel descris mai sus, cu jumătatea de mustață nerasă țepoasă și rebelă ca o perie de ghete abia scoasă din cutia cu cremă, cu un buchet de flori cam cât sacul lui Moș Crăciun încărcat cu daruri, aștepta nemișcat, iar dedesubt, cu caractere ceva mai mari, scria: "Aștept până la șase
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe umăr dispăru prin desișuri. Bătrânul Chifu era un bărbat uscat, ‟nalt și ciolănos, posomorât, dar cu o privire arzătoare, părul des, căzut pe frunte, mâinile și degetele lățite ca labele de lup. Chipul măsliniu și prelung, spânatec, o barbă țepoasă și neagră. Avea ceva tainic, trist și totodată vehement în el. Ca înfățișare era un om normal. Deși stângaci, totuși cuviincios, fără mari plecăciuni, cu o demnitate și o stăpânire de sine care impresionează. Întreaga sa făptură este impresionantă. Îmbătrânise
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi pune cu asprime frână, oprindu-l din drumul său. Avea o mare senzație de înecăciune crescândă. Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile începură a i se prelinge șiroaie pe obrajii descărnați, țepoși și palizi. Nu putea să-și ducă planul până la capăt, era limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cartier muncitoresc. Imaginea este animată, reconfortantă. Parcurs În relanti de sus În jos, filmul Începe cu antenele metalice care invadează terasele; ce desfrîu de inteligență și inventivitate, cîte resurse creatoare au Înghițit aceste apariții bizare, cercuri, spirale, fulgere zigzagate, sori țepoși, o scriere criptică pe firmamentul albastru pe care doar vîntul, ploaia și vrăbiile par a Încerca s-o descifreze. Aparatul de filmat coboară ușor și peisajul Începe să se umanizeze. Se văd balcoanele Înțesate de rufe colorate, halate de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nici n-o să-ți dai seama. În cele din urmă, m-a ținut pur și simplu în brațe cât timp eu am bocit și-am știut că și el plânge, dar în tăcere, lacrimile curgând șiroaie pe fața lui aspră, țepoasă. Clio s-a înecat pe când făcea scufundări în largul coastei Paros. Afurisite scufundări. Văzuse un fluturaș publicitar al școlii de scufundări și mi-a vorbit într-una despre asta. În cele din urmă, am plecat de pe Naxos cu câteva nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
doamnei Bellairs avea personalitate; altfel spus, era o casă bătrînească, nerenovată, pitită Înapoia unei grădinițe năpădite de buruieni, În partea Înclinată a cartierului Campden Hill, printre niște case pe porțile cărora stătea scris „de Închiriat“. LÎngă un gărduleț de nuiele țepoase se vedea o statuie ciobită și coclită, făcută parcă dintr-un bloc de piatră ponce. Clopoțelul, ascuns sub porticul În stil victorian timpuriu, sună, trezind un ecou ce părea să alerge după locatari În odăile cele mai ferite, ca și cum puțina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
MÎnat de o milă puternică, se simțea În stare să comită și-o crimă pentru a-l scăpa de chinuri pe nenorocitul acela. Îl vedea bălăcindu-se În apa mîloasă a iazului, cu ochii lui albaștri senini, cu mustața-i țepoasă de militar și cu expresia aceea de adîncă Îngrijorare și simț al răspunderii. Un lucru este limpede: nebunii Își păstrau personalitatea chiar și În acest loc. Nici o nebunie nu putea stinge În sufletul lui Stone simțul datoriei ostășești față de semenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
toți pereții. Pe mine mă cheamă ca pe bunicul meu, dar eu iscălesc cu„th” și multe vocale. Nu mai sînt un oarecare Toader Știr, ci un Theodor Stiria. Reprezint latinitatea nației, nu buruiana de pe băligar. Cu capul mare și țepos, amicul îmi păru profet. Știam în ce chip a ajuns cărturar. Îi murise, de copil, mama iar tacă-său începu să-l ia cu el la oi. Ședeau în tîrlă, doi bărbați nespălați și rău hrăniți. La vremea ploilor de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu frunza ascuțită. Pe măsură ce pătrundea mai mult În interiorul țării, peisajul devenea mai variat În culori și forme: pămîntul era mai cleios, mai mîlos, iar cînd a plouat, l-a blestemat. Pe suprafața lui creștea o iarbă aspră, tufișuri mărunte și țepoase; și iarba aceea mirositoare, al cărei fum Îl scîrbise pe spaniol, creștea atît de abundent, Încît ar fi putut umple de fum și nările pămîntului. Animalele și păsările sălbatice se găseau din plin, așa că spaniolul cel chior n-a suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
numele în lemnul lor călător / să trăiesc din perfuzii cu nietzsche. Fără a empatiza pur și simplu cu existența, artistul dorește să-i simtă meandrele, să i descopere fețele de dincolo de mască (măștile iubitei) - vreau să probez cu trupul posibilitățile țepoase ale fricii -, mai ales că, meditând asupra condiției creatorului de artă, observă: e greu pentru tine poete să te ții departe / de ceea ce nu folosește. Privitor la aceasta, ca mai sus, de pildă, constată atenția dată mereu gratuităților (aparente) ale
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]