4,216 matches
-
ori să se dea un gol pentru că l-ai mascat pe portar la lovitura liberă, și-atunci să te ții fluierături, certuri și Îmbrânceli În vârful acela de ac care ne cuprindea pe toți, unde bașca intrau și tribunele, astfel Încât țipetele ajungeau până la ceruri, care ceruri, dacă n-ați Înțeles până acum, se aflau și ele tot acolo, comprimate. Ce să vă spun? Traversam o criză nemaivăzută a imobiliarelor, zonele ultracentrale se confundau cu cele de la periferie, totuna era apartamentul de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aici ? Agneta privi, la rîndul ei, În jur. — Da, e un pic de curent, zise și, observînd că fereastra nu era bine Închisă, se ridică să o Închidă. Abia atunci văzu capătul cearșafului Înnodat pe țeava caloriferului. Scoase un scurt țipăt și Își duse repede palma la gură, Înăbușindu-l. — Ce e, ce s-a Întîmplat ? se alarmă Pablo — A fugit, a evadat ! strigă Agneta și, repetînd aceste cuvinte, o luă la fugă către capătul holului, unde cei doi soldați care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pomenit o nebunie mai mare, se citește în ochii Părințelului, la o parte! zbiară Roja din nou, luîndu-și elan, încovoindu-se pe spate, izbind din toate puterile în mijlocul geamului, făcîndu-l cioburi. La o parte, la o parte! se aude și țipătul Curistului, care se îngrozește văzînd că Roja nu se mulțumește doar cu atît, că își continuă opera de distrugere centimetru cu centimetru, curățînd rama de lemn pînă la ultimul colț de sticlă, plesnind apoi fiecare fotografie de cîte ori e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de relaxați, de parcă ar fi fost vorba de niște obiecte ușoare ca pana. Înainte să se dezmeticească, maiorul o zbughi afară ca o nălucă. În locul lui, pe ușa care rămăsese larg deschisă, intră un val de aer rece ca un țipăt de cucuvea. — La ora asta se vine? întrebă Roja, rămînînd înmărmurit în fața ușii larg deschise — N-am timp de pierdut, se auzi vocea gîtuită de efort a Curistului, care încearcă din răsputeri să-și mai tragă sufletul ca să poată vorbi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
erai Într-o stare ciudată ce depășea cu mult frica, iar eu Încercam să mă gîndesc de ce ar trebui să mă opresc și Încercam să simt ceva ce să mă facă să mă opresc Înainte de trosnetul ăla trosnetul ăla și țipătul tău acum schimbat, mai distrus și mai disperat decît pînă atunci, eu te-am făcut pe tine să simți dar eu Încă mai simțeam un vid Cum te-a făcut să te simți? Dar nu am fost eu cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
brațul În jurul ei, ai tras-o Înspre tine. Ai lăsat inerția, așa cum obișnuia domnul Conroy să spună la ora de știință, să o Împingă prin deschizătură spre margine. Ea a intrat În panică, s-a Încordat și a scos un țipăt, dar tu ai ținut-o strîns și ai rotit-o, ridicînd-o În picioare. Te-ai simțit atît de mîndru că erai atît de puternic și că ea era atît de ușoară. Îți plăcea cînd te puteai apropia de ea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
DOAMNE FII ALTCEVA ALTCINEVA...0000000000000000000 0000000000000000000000000000000 Simt cum alunec din Gazda mea Într-un morman mare de excremente de-ale lui și alunec În jos pe piciorul lui pe sub pantaloni. Pe urmă nu mai sînt În el. Se aude un țipăt sfîșÎietor... cineva suferă... așa cum a făcut și Celălalt cînd Gazda se descotorosea de el... l-am iubit pe Celălalt... acum Gazda s-a dus și nu mai pot face față. Nu mai pot supraviețui În afara corpului Gazdei... ca și Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
primul spital ieșit În cale, mașina a fost izbită din spate de altă mașină cu o asemenea forță, Încât lui Ben mâinile i-au alunecat de pe volan, iar pieptul s-a lovit de el cu putere. Fata a scos un țipăt scurt de animal Înjunghiat, ghemuindu-se la picioarele lui. Ben a coborât fulgerător din mașină și, așa amețit cum era s-a apropiat de bruta care coborâse și el din mașina agresoare. Cu forța năpraznică a pumnilor lui de fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dreptate. Dar cenușa tot n-am să ți-o arunc la gunoi, am s-o țin Într-o cutie și o să-ți citesc mai departe din ,,Psalmi,,. -Privește cerul Kawabata, uite, s-a umplut de cocori !. O muzică țigănească, și țipetele unor copii care se joacă, se aud cu mici Întreruperi dinspre zona centrală a ghetoului. Antoniu Își dă seama că, la trei luni de la aderarea țării la Uniunea Europeană, glodul și miazmele , sunt neclintite, și nimeni nu se interesează de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și se vâră pe sub mormanul de cârpe reci cu dorința de-a adormi cât mai repede. Întinde mâna dreaptă spre taburetul pe care pâlpâie lumânarea și prinde cu un gest scurt flăcăruia Între degetul mare și arătător, stingând-o. Un țipăt sfâșietor de femeie se aude ca un strigăt de luptă summo.. Antoniu doarme un somn greu din care-l vor trezi foamea, frigul, ceasul deșteptător al oricărui cloșard. Șaisprezece ,, Îmi vine să urlu. Îmi vine să urlu și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Împotriva ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris, un amestec de cuvinte răstite, țipete, văicăreli, Înjurături, plânsete, strigăte se fac auzite În permanență, acoperind până și șuieratul puternic al trenurilor. Se decupează cu claritate un fond sonor, ca o muzică dodecafonică, interpretată de coardele vocale ale unor ființe de pe altă planetă. Noi brazde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a se pierde prin mulțime, dar gorila vigilentă după ce-i aplică doi pumni În spinare, Îi aplică o lovitură decisivă de boxeur, În dreptul ficatului, și biata femeie se chircește de durere prăbușindu-se pe trotuar. Vânzătoarea de ziare scoate un țipăt scurt, și iese În fugă din chioșc, se apropie de femeie și Încearcă să o ridice. O șuviță de sânge se prelinge pe trotuar, din gura femeii. Vânzătoarea de ziare cere ajutorul trecătorilor, dar nimeni nu reacționează. De altfel, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se plimbă printre morminte, ca printr-un crâng Înflorit. Este pentru prima oară În ultimul timp, când nu simte singurătatea și nu se teme de ea. Ciudat este că noaptea nu are spaime, nu se gândește la fantome, nu aude țipăt de cucuvele, nici zgomote ciudate, și din morminte nu iese nimeni să-i bată În fereastră. De fapt nu e singurul locuitor al cimitirului. La a doua alee pe dreapta, Într-un alt cavou părăsit, trăiește de patru ani o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mușcă din ea cu lăcomie. Un tramvai se scurge leneș pe șine, și se apropie de stație. Strada pe care o caută e vizavi. Traversează orbește prin fața tramvaiului, care tocmai a plecat din stație. E izbit din plin, se aud țipete, și tramvaiul oprește. Antoniu moare sub privirile neputincioase ale trecătorilor. Sacoșa cu cele două caiete zboară câțiva metri mai departe de trupul lui și caietele se Împrăștie pe șinele de tramvai.. Un polițist, venit În grabă la fața locului, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
făcea decât să nege întruna dând din cap. Și eu, iubita mea, Antonia mea, eu ce-am să mă fac fără tine? Expresia de concentrare dureroasă de pe fața ei se accentuă și apoi se risipi pe neașteptate, Antonia scoase un țipăt și izbucni în plâns. Scăldată în lacrimi arăta de-a dreptul jalnic. M-am apropiat și ea și-a lăsat încet capul pe umărul meu, fără a-și acoperi fața cu mâinile. Lacrimile ei picurau printre noi doi. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Știai prea bine că o să mă afecteze, am spus. Dar poate ar fi bine să continuăm discuția după ce va pleca iubitul meu frate. Nu fi așa de irascibil, Martin, spuse Alexander. Dar ce, nu putem purta această discuție fără atâtea țipete? Uite, ia un pic de cafea. Adu-i o ceașcă, Georgie. Privește lucrurile în dimensiunea lor reală. — Te porți de parcă ai fi la tine acasă aici, în casa mea, am spus. — Asta nu e casa ta, interveni Georgie, turnând cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în sus, îmi opunea rezistență, încercând să mă împingă, să mă zgârie și să mă lovească în burtă cu genunchiul. Se lupta ca o smintită și, fapt cu adevărat remarcabil, pe toată durata încăierării noastre, nu scosese nici măcar un singur țipăt. Ne împiedicau pe amândoi hainele, iar pe mine mă mai împiedica și faptul că eram beat. Era mult mai puternică decât mi-aș fi putut închipui. Dar într-o clipă am reușit să-i prind ambele mâini. I le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fapt, sora mea. În timpul discuției cu Palmer percepusem în mod difuz prezența lui Honor undeva în apropiere, ca pe o vibrație a aerului care nu devenise sunet, dar care, dacă s-ar fi putut auzi, ar fi avut intensitatea unui țipăt. În prezent, după ceva timp, gândurile mele îndreptate către ea, mult mai precise acum, deveniseră o durere sferică la periferia căreia atârnau, ca niște bucăți de carne, părți din ființa mea. Cu greu puteam găsi un nume potrivit pentru starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pleacă odată, am spus. — Nu plec fără ea, zise Palmer și înaintă spre Antonia care se retrase spre fereastră, cu mâna la gură. Palmer puse mâna pe brațul Antoniei, vrând parcă să o tragă spre el, iar Antonia scoase un țipăt ușor când el o atinse. M-am apropiat de el și mi-am înfipt degetele în umărul lui. Palmer s-a întors și mi-a îndepărtat mâna cu un gest brutal și, în timp ce ridica mâna spre mine, l-am lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu o femeie. În curând... Stai. Camera de zi. Dora era În compania unui bărbat. În cazul acesta, n-aveam de gând să mă furișez afară să mă așez pe pat. Nu În costumația asta. Dintr-odată, se auzi un țipăt ascuțit, urmat de un sunet Înfundat; mi-am dat seama că m-am Înșelat: se duseră În bucătărie - vizitatorul era, așadar, o femeie. M-o fi strigat Dora? Mi-am lipit urechea de ușă, dar n-am reușit să deslușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la el cum ațipește, În timp ce marele Rigoberto Își punea sentimentele pe tavă, plângându-se de condițiile aspre ale vieții de oraș: Zgomot, revoltă și agitație, gesturi bruște și tropot: În orașul de azi e loc pentru tot Brusc, auzi un țipăt - e curajos sau tont Ah, cine poate spune dacă e soare sau potop? Ce mai insinua și ăsta? Nu-și dădea seama În ce rahat eram? Poate lui Îi venea ușor să ia totul peste picior. Dar, În ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
banc cu evrei - numai că ăsta nu-i banc! Cine ne-a ciuntit în halul ăsta, rogu-te frumos? Cine ne-a făcut așa de morbizi și isterici și slabi? De ce, de ce-o țin tot pe-a lor cu țipetele astea gen „Ai grijă! Nu face asta! Alex - nu!“ și de ce, singur-cuc în patul meu din New York, mi-o iau mereu la labă ca disperatul? Doctore, cum se cheamă boala asta, de care sufăr eu? E cumva suferința evreiască de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în cârpe muiate în benzină și apoi aprinse - cu toate aplauzele solemne ale fanilor din liceul Weequahic, ce răsplăteau îndrăzneala și capacitatea de concentrare a fetei, cu tot răpăitul grav bum-bum-bum al tobei noastre mari și cu toate temerile și țipetele înfricoșate ce răsunau atunci când sânii ei adorabili păreau gata-gata să ia foc - cu toată admirația și îngrijorarea etalate cu atâta sinceritate, cred că ai noștri o priveau cu o oarecare detașare comică, izvorâtă din convingerea că exact ăsta-i genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
O văd pe soră-mea ascunsă în spatele mamei; Hannah s-a încleștat de mijlocul ei și scâncește, iar maică-mea plânge cu lacrimi formidabile, ce i se preling de pe obraji hăt până pe linoleum. Lacrimile sunt, în același timp, însoțite de țipete atât de tari încât i s-au umflat până și venele - și țipă și la mine, fiindcă, dacă stau să mă gândesc mai bine, descopăr că, în tip ce Hannah se pitește în spatele mamei, eu unul mă refugiez drept în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
văd suprafața ciocolatie făcându-mi cu ochiul, lucioasă, din frigider, ca să-mi pierd orice urmă de autocontrol. Și-n plus, am crezut c-a rămas nemâncată! Ăsta-i adevărul gol-goluț! Iisuse Hristoase, oare de la asta să se fi pornit toate țipetele și șraienul 1 ăsta, de la faptul că i-am mâncat pămpălaucei șarlota de ciocolată? Chiar dacă am mâncat-o, de fapt, n-am vrut! Am crezut că-i altceva! Jur, jur că n-am vrut să fac una ca asta!... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]