699 matches
-
pietrele funerare ale atâtor sfinți Împrăștiate În toate direcțiile, și mormanele de gunoaie care zac În așteptare la aproape fiecare colț de stradă, și gropile imense și hidoase de pe șantierele de construcții cărora le vor lua curând locul clădiri moderne, țipătoare, și pescărușii...Cu toții ne ieșim din fire când cerurile se deschid și scuipă peste capetele noastre. Dar apoi, În clipa În care ultimii stropi ating pământul, iar alții atârnă nesiguri de frunzele acumfără fir de praf, În acel moment lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Abia atunci l-a observat pe soțul acesteia care stătea nemișcat, aproape paralizat de stânjeneală. Nu părea să o judece pe Zeliha, ci mai curând să se bălăcească În neplăcerea de-a fi singurul bărbat de acolo, din acea zonă țipător de feminină. Pentru o clipă, lui Zeliha i s-a făcut milă de el. Chiar i-a trecut prin cap să-l invite să o Însoțească pe balcon și să fumeze o țigară Împreună, fiindcă era sigură că fuma. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
arătă spre o fată tânără și obosită. Aceasta era legată cu cătușe de un polizyeisky în uniformă neagră cu perciuni exemplari și o expresie indignată. Vârsta exactă e fetei era greu de determinat, însă era tânără. Fața îi era machiată țipător, după moda obișnuită a femeilor ușoare. Însă aceasta o făcea să pară și mai naivă. Era ca și cum cineva i-ar fi explicat avantajele economice ale machiajului strident, iar ea l-ar fi aplicat cu bună credință. În plus, purta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
celei de la numărul 24, aflată dincolo de biserica luterană, avea trei etaje și era situată pe partea de nord a străzii, partea însorită pe timp de vară. Parterul era ocupat de câteva prăvălii, un magazin alimentar, o băcănie, cu fațada vopsită țipător, o blănărie, o croitorie de bărbați și un magazin ce vindea diverse aparate mecanice. Etajele de deasupra și din spate erau închiriate unor întreprinzători. Aici își aveau birourile atât faimoasa editură a lui Smirdin, cât și editura Atena, după cum aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
chelner Îi blocă vederea cu o tavă plină cu pahare, care se opri chiar În fața ei. Femeia luă două pahare și se uită fermecător la ospătar. Apoi ascunse un pahar sub canapea și Își Înmuie buzele date cu un ruj țipător În celălalt. Kitty se Îndepărtă repede, Întrebându-se cine era femeia aceea. Câteva minute mai târziu, Își făcu intrarea Într-o rochie grena din mătase naturală și dantelă, ușor uzată, decoltată și prinsă la mijloc cu o curea argintie, afișând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trăgând de niște volume vechi, aproape toate lipsite de coperte, din niște rafturi burdușite, și se apucau să le citească, fără să aibă aerul că vor să le cumpere. Unicul spațiu neacoperit de rafturi era ocupat de un afiș. Culori țipătoare, o serie de portrete În medalioane cu margine dublă, ca În afișele magicianului Houdini. „Le Petit Cirque de l’Incroyable. Madame Olcott et ses liens avec l’Invisible.“ O față măslinie și masculină, două șuvițe de păr negru strânse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
în subtilitatea culorilor. În liniștea nopții, pe fundalul sonor relaxant, la răstimpuri, sunetele stridente îmi dădeau senzații stranii de-a lungul coloanei vertebrale, niște fiori inexplicabili ce îmi făceau trupul să trepideze și mintea să-mi vadă flashuri de culori țipătoare. Pe acest suport melodic-metalic, ce mi-a produs impresii puternice, am realizat lucrarea ”Mons” ce redă lupta continuă dintre om și forța acalmică a naturii, dar care în răstimpuri se răzvrătește împotriva oamenilor, ce mereu, prin acțiunile lor, dezechilibrează liniștea
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Nu poți măcar să-ți lași părul desfăcut pentru mai mult vino-ncoace? Fran se hotărî s-o ignore. Ținuta pe care o alesese Henrietta pentru o simplă ieșire la cumpărături în Woodbury era alcătuită dintr-un costum Jasper Conran roz țipător, cu nasturi de aur, dresuri lycra de cea mai bună calitate și sandale aurii cu toc. — Prefer să arăt ca o călugăriță carmelită decât ca Ivana Trump. — Asta e o chestie de gust. În tot cazul, Henrietta se aplecă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a fost cândva cartierul de distracții din Yamagata. Se mai vedeau și acum câteva case cu un etaj sau două, construite în vechiul stil caracteristic perioadei Edo. De când s-a votat legea împotriva prostituției, zona și-a pierdut din aspectul țipător și era acum un loc sobru, chiar pustiu se poate spune. Gaston a dat colțul. Strada era foarte îngustă. Pe stânga se afla o farmacie a unui oarecare Takahashi, iar lângă ea un magazin unde se vindea saké. Două case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
maleta prea mulată - i se vede marginea sutienului și toate celelalte -, e atât de scurtă, că-i lasă buricul descoperit. Bine că se Întâlneau destul de rar. Ce ciudați sunt și bărbații ăștia. Nimeni n-ar fi spus că tipa asta țipătoare, ca o precupeață de pește, era soția unui polițist serios ca Antonio Buonocore. Dar lui Elio Îi plăcea. Odată, când aflase că Buonocore Își sărbătorea aniversarea căsătoriei, o trimisese să cumpere o pereche de cercei, motivând că doar femeile știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cealaltă viață a sa. Iar aici era această clasă indolentă, douăzeci și șapte de adolescenți nestăpâniți, nepăsători În fața gramaticii, a istoriei oamenilor și a poeziei italiene: versuri care lor nu le spuneau nimic, erau doar sunete asemenea altora În cacofonia țipătoare a lumii. Erau indiferenți la orice lucru care nu-i privea personal și nimic nu părea să-i privească. Poate că la paisprezece ani și el fusese astfel, dar nu-și mai aducea aminte, căci nu se gândea niciodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să Închid, Antonio, șopti, te sun mai târziu. — Nu, nu poți să mă suni mai târziu, căci onorabilul aproape că a terminat, protestă Antonio. Dar Emma Închise și, pentru o clipă nesfârșită, rămase inertă, cu căștile pe urechi - asculta semnalul țipător al liniei libere. Nu am niciodată timp pentru lucrurile importante. Ce fel de viață e asta? Cum de am rămas prinsă În ea? Poate că toate lucrurile astea ar fi putut fi altfel dacă m-aș fi purtat altfel. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dansez... Poate n-ai să mă crezi, dar eu ador dansul. Sublinie cuvântul ador cu un entuziasm pe care Aris Îl consideră excesiv. Maja Își aminti dintr-o dată de Camden Palace - o discotecă cu muzică alternativă instalată Într-un teatru țipător de la periferia muncitorească a Londrei, pe care o frecventase cu pasiune. — Ce fel de muzică e la modă acum? — Hip hop, techno, raggae, house, spuse Aris. Ea Însă rămăsese la dark wave. Pe la sfârșitul anilor ’80 se Îmbrăcau toți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru că el Îl recomandase fiicei. Nu-și imagina că părerea lui putea avea o atât de mare importanță pentru ea. Închise cartea și căută o măsuță pe care s-o așeze. Și În timp ce căuta, ochii săi trecură peste un covor țipător și decolorat și văzu un cufăr deasupra căruia atârna o păpușă de cârpe, și Își aminti de ultima scrisoare pe care i-o trimisese Valentina, ale cărei cuvinte Îl mișcaseră profund. Uneori Îmi pare că trăiesc Înconjurată de zombie, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Apoi un val de idei au izbit-o în minte; nu putea crede că i se întâmplă așa ceva! Un vârtej amețitor de cuvinte, imagini, sunete se roteau în jurul ei, iar în lumina palidă a înserării, vorbele și imaginile aveau culori țipătoare, care o oboseau, o înconjurau ca niște șerpi ce nu-i dau pace și încearcă să o cuprindă tot mai strâns, tor mai strâns până când simte că nu mai poate respira și că va fi doborâtă de veninul neputinței care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de distracții din Rouen, pe malul drept al Senei. O roată imensă, aproape goală, se Învârtea pe un cer livid, deasupra unor cargouri eșuate, cu structuri metalice mâncate de rugină. Michel Înainta printre barăci vopsite În culori terne și totodată țipătoare; ploaia și un vânt glacial Îi biciuiau fața. Ajungând la ieșirea din parc, era atacat de niște tineri În haine de piele, Înarmați cu brice. Îl loveau cu Înverșunare timp de câteva minute, apoi Îl lăsau să plece. Ochii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
într-o parte de o livadă, iar în cealaltă, în stânga mea, de un fel de grădină împrejmuită cu gard de piatră. E o grădină uluitoare. Până și eu îmi dau seama de asta. Florile sunt viu colorate fără a fi țipătoare, fiecare zid e acoperit cu nu știu ce soi de iederă superbă sau cu viță de vie, și, în timp ce mă îndrept spre livadă, văd pere mici aurii atârnând de crengile copacilor. Nu cred că am mai văzut vreodată în viața mea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Într-o zi ai să-mi mulțumești ! Despre ce vorbiți ? Melissa își încrețește curioasă năsucul. — Samantha o să se reapuce de școală ! Cu un gest înflorit al mâinii, Eddie extrage din pungă două cărți. Amândouă sunt viu colorate, cu litere mari țipătoare și ilustrații. Observ cuvintele „Matematică”, „Engleză” și „Educația adulților”. Deschide una dintre ele și-mi arată o vacă vesel colorată de carton. Din gura acesteia iese un balonaș care întreabă „Ce este un pronume ?” Mă holbez la ea, rămasă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Middle West, pe când era Încă foarte strâmtorat și se văicărea În legătură cu garderoba lui sărăcăcioasă, l‑am dus la Gesualdo, croitorul meu, ca să‑i ia măsurile pentru un costum. În atelierul lui Gesualdo, Abe a ales o stofă de lână cam țipătoare, dar de o fină fabricație scoțiană. A făcut vreo trei sau patru probe și, după părerea mea, produsul final arăta foarte satisfăcător. Plătisem un preț destul de piperat pe el. Chiar atunci una dintre cărțile mele se găsea În rândurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
costumele, de pardesiul lui sau de pălăria de fetru. Se familiarizaseră cu eleganța lui rafinată. Le vorbea despre Ferre, Lanvin. Despre cămășarul lui de pe Jermyn Street. - Filfizonii ăștia, explica el, se dau În vânt după modă. Costumația bulevardiștilor cu sacouri țipătoare și pantaloni strânși pe picior și‑a trăit traiul. Și În privința mașinilor dovedesc că au capul pe umeri. - Poate că și În privința ceasurilor de mână de douăzeci de mii de dolari. Și cum stau cu pistoalele? Ravelstein mi‑a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
negociat prostește, am căzut de acord să călătoresc ca pasager În ambulanță. - S‑a făcut! a exclamat doctorul Andras. Dar acum avem nevoie urgentă de dumneavoastră aici. Așadar, așezat lângă șofer, am plecat În ambulanța cu lumini rotitoare și sirene țipătoare către camera de urgență. Acolo am fost descărcat pe un pat cu rotile și dus Într‑un colț unde am fost consultat de câțiva medici. Nu am cunoștințe coerente despre ce a urmat. Îmi amintesc doar că am fost pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În sfârșit, cei trei se îmbarcă, Plainjones în față, Harry Kerch și Naomi Ruth Fisher în spate, agenții F.B.I. și pușcașii marini, câte patru, se îmbarcă și ei, și alaiul pornește. Naomi Ruth privește cu dezgust străzile înguste, prost pavate, țipătoare. Ce oraș nesuferit, ce murdar, se gândește. Ce lume străină. Cu doar câteva zile în urmă, vineri mai exact, drept în fața bisericii Batiște, un vagabond murdar și beat își scosese din pantaloni membrul viril care-i apăruse dintr-o dată pasagerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a repezit să-și pună ochelarii care-i atârnau de gât, dar îi luă ceva timp până când și-i așeză cum trebuie pe nas. Era atât de palidă încât machiajul ei impecabil și la locul lui ar fi putut părea țipător dacă nu ar fi fost atât de discret. Totuși, se putea observa pentru prima dată acest artificiu atent realizat al înfățișării ei. Arăta pe măsura vârstei pe care o avea. Un moment, mă trecură fiorii celui care se știe muritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
depășească resursele ce ni se oferă sau capacitatea pământului de a absorbi rămășițele. Zâmbi timid. Poate - la modul puțin infantil - cred că acest moment de apogeu a fost pe vremea când încă se mai putea vopsi un tren în culori țipătoare, deschizându-și drum printre florile unei pajiști unde pășteau vaci. Sau poate în ziua când s-a încheiat cel de al Doilea Război Mondial, sau când omul a pus piciorul pe Lună. Sau peste cinci ani. Problema este să găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aruncă țigara în râu și privi cum o ducea curentul. Când o pierdu din vedere, se întoarse spre ei. — Bine! admise el. Să încercăm să dăm acest pas înapoi și să ne întoarcem la vremea când un tren în culori țipătoare își deschidea drum printr-un câmp cu flori și cu vaci. Zâmbi ușor, râzând poate de sine însuși. Eu nu sunt prost și pot înțelege până unde aveți dreptate. În marile companii putem fi ambițioși, dar nu orbi, și problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]