7,946 matches
-
-și dea măsura acum, în această liniște relevantă. În primul rând, Parlamentul nu mai poate, iată, să se dea victimă a atacurilor Președinției. Pe vremea când era mustrat de trei ori pe săptămână de la Cotroceni, forul reprezentativ suprem al democrației țipa ca din gură de șarpe că este atacată fix... democrația. Azi nu-i mai atacă nimeni pe aleși și, ca la un semn, toți au treabă. Nu că au mai tăiat din bani sau vacanțele prlungite, nici vorbă, dar mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94066_a_95358]
-
majoritatea elevi de clase mici, conduse de dascălii de viță veche, cu remanențe vocaționale ale dăruirii patriotice! Și apoi, gata! Repede la mașini, cu plecat în trombă, cu girofaruri, cu escorte și uitare instantanee! Câte un falit rămas pe jos țipă la slugile aghiotante să-i aducă „rezerva”. Adică, mașina de rezervă! În cel mult 10 minute spațiul este gol, chiar pustiu, cu un Monument total nedumerit de ceea ce i se întâmplă tocmai de Ziua Lui. Așa s-a întâplat și
Ziua Armatei României, între ipostaze politizate şi mesaj identitar [Corola-blog/BlogPost/94174_a_95466]
-
cu ochișorii unui prunc de numai o lună. Dar, mi-a mărturisit ea, chipul lui i-a rămas oglindit în lumina ochilor. Și i-au mai rămas prezicerile bunicului că are mâini de pianistă și va fi muziciană, iar, după cum țipa la numai o lună, va realiza tot ce-și va dori în viață. Mai mult ca sigur, focul nestins al dragostei pentru Ariadna cea mult regretată, îi înaripa încrederea că sufletul ființei iubite s-a reîncarnat în îngerașul din leagăn
FIRUL ARIADNEI A READUS PITORESCUL ŢĂRANULUI ROMÂN LA CERNĂUŢI [Corola-blog/BlogPost/94207_a_95499]
-
o sută de persoane care să gestioneze afacerea cu panourile solare montate pe acoperișurile din Maglavid!” Primarul citește ce scrie pe cearceaful de hârtie și-și manifestă zgomotos dezabrobarea: - Nuuu! Își pierd ăștia încrederea în noi...zice el mai mult țipând, în timp ce echilibrul saltelei pe coama casei devine tot mai instabil. Preotul întoarce cearceaful și apare un alt înscris: „Curentul îl băgăm în saci și-l cântărim, nu știu ei ce număr este acolo!” - Nuuu! Își pierd ăștia încrederea în noooi
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.9 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378115_a_379444]
-
ADEVĂRUL ABSOLUT. Noaptea se furișază în golul lăsat la retragerea razelor de soare. Noroc că avem luna care ne trimite și nouă din strălucirea ei. În depărtare un bou al băltii își umflă cu disperare gușa și eliberează ritmic un țipat transmițând mesaje încă nedescifrate de om. Sunt atâtea de deslușit pe Pamant că omul ar avea de lucru încă mii de ani până să-și încheie misiunea. - Proiectul cu panourile solare montate pe casele oamenilor din sat: am terminat de
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.13 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378126_a_379455]
-
c-un zâmbet istovit, Ne-mpreunăm, umili, iar palmele a rugă. Deși ne dezrobești, noi tot am zăbovit În patima stupidei mentalități de slugă. Azi suntem bieți străini, debusolați total, Ni-e răsăritul orb și-apusu-i o scânteie. C-un puls țipând grăbit, visăm cvasitotal, Trăind păcatul Evei, edenica femeie... Referință Bibliografică: STRĂINI / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1730, Anul V, 26 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
STRĂINI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378217_a_379546]
-
zilele senine. NEBUNUL NEGRU Cu mersul înțepat, dar într-o dungă, Ne poartă gândul la apocalipsă, Nu mai găsim vreo cale, nici un chip să Aflăm pe unde el ar vrea s-ajungă. Și-atunci, de frică am să-ncep să țip, să Urlu, cu vocea aspră și prelungă, Că noaptea fără stele-i foarte lungă, Iar soarelui i-am dus prea multă lipsă. Și în sutana neagră, din amvon, Episcopul vestește noi necazuri, Chiar dac-a fost și el cândva bufon
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
Ne-au ars greșelile în spate Sub ochi de cer neiertator Cuvintele-au plecat departe Să plângă într-un alt decor. * Înghesuite-ntre acuze Sub umbra binelui de ieri Cuvintele ne mor pe buze Cu ochii umezi de poveri. * Mai țipă jalnic o chemare 'N-al buciumului glas molcom Cuvinte plâng în disperare Condițiunea de-a fi om. * Mai trec speranțele deșarte În pas de orologiu spart Cuvinte tac mergând spre moarte Când frații sângele-și împart. * Oglinzile-s întunecate Și
PROTEST de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378265_a_379594]
-
nu-și pune pe noi mâna lui rece... Doar oglindă acunsă printre clipe încească prin semne să-nfiripe, mesajul obrajilor fără culoare lăsat de timpul care nici când nu moare și trece adunând anii în pripă chiar dacă sufletul în zadar țipă... Șaizeci de anotimpuri am adunat, povești cu primăvar-am depănat vara m-a-mbrăcat cu căldură ș- am uitat a timpului măsură, a venit apoi toamna ruginie și, am intrat într-o tristă agonie... Iar iarna cu fereia de stele risipite pe a
ÎNCĂ UN AN... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378275_a_379604]
-
2015. Zilele mele, repezi că vară prin zăbrelele mâinilor. Sunt numai un scâncet la ușă uitării. Aproape frunză. Aproape nimic. Mă fac ecou în gări părăsite, plecând mereu, niciodată venind și nu mă mai vindec știind că voi găsi lângă țipat trandafirii ciopliți în talpă singurătății, de tine, dragostea mea. Îți fac cu mâna din bocet ca si cum ploua și cresc cimitire. Ca si cum pun ceară pe fruntea mea de copil. Plec, stând atât de alături, în același aer al camerei, trecând mut
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
hrănindu-ne deopotrivă ... Citește mai mult Zilele mele,repezi că varaprin zăbrelele mâinilor.Sunt numai un scâncetla ușa uitării. Aproape frunză.Aproape nimic.Mă fac ecouîn gări părăsite,plecând mereu, niciodată venindși nu mă mai vindec știindcă voi găsi lângă țipat trandafirii cioplițiîn talpă singurătății,de tine, dragostea mea.Îți fac cu mâna din bocetca și cum plouăși cresc cimitire. Ca si cum pun cearăpe fruntea mea de copil.Plec,stând atât de alături,în același aer al camerei,trecând mut și aspruprin
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
statut de limbă regională, conform Legii Ucrainei „Cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor”. Am rămas plăcut surprinsă că mai sunt români iubitori de Grai și Neam. Și adevăratul român, Iancu POPESCU, deputat în Consiliul Sătesc Cupca, n-a țipat în gura mare că e patriot, cum o fac unii, dar a demonstrat prin osârdia și străduința sa de a pune Graiul străbunilor la loc de cinste, alături de limba de stat, cea ucraineană, ceea ce constituie, pentru noi, românii, o șansă
ŞI LA CUPCA LIMBA ROMÂNĂ-I O COMOARĂ INESTIMABILĂ – A OBŢINUT STATUT DE LIMBĂ REGIONALĂ [Corola-blog/BlogPost/93741_a_95033]
-
poate să pară o anomalie în actualul context de democrație originală: o autoritate independența pentru interceptări, aflată sub controlul Parlamentului ales și nu al SRI-ului și DNA-ului numite...STOP Lovitură sub centură aplicată de madam Pruna magistraților care țipă după lefuri mai mari. A dat publicității lista a peste 60 de magistrați pensionari, ale căror pensii sunt mai mari de...un miliard de lei vechi(ca să impresioneze mai tare). Nici în lei noi nu stau rău acești bieți pensionari
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93766_a_95058]
-
Versuri > Iubire > DRAGĂ-MI EȘTI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Duminică, 5 Iulie 2015 Gândul tău e tot flămând Și ne duce vremea, doamnă, Cum se duc, se duc țipând Toți cocorii dinspre toamnă, De rămâne-n urma lor Iarba arsă pe coline, Marginile noastre dor, Bătrânețea oricum vine... Înapoi nu se mai poate Să ne naștem din cuvânt, Lasă-mi ridurile toate Să le văd așa cum sunt, Cât vom
DRAGĂ-MI EȘTI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377153_a_378482]
-
reverie tocmai când Americanul anunța că urmau să apară niște fructe, să le mai dea puteri pentru noaptea abia începută. -Fructe, ce bine! Simțeam nevoia! se entuziasmă Flower-Power. -Sper că sunt din cele adevărate, nu ne mai faci vreo farsă! țipă Papa. -Fiți fără grijă! îi asigură atenționatul. Și, într-adevăr, apărură trei tipsii din alamă. Pe una tronau fructe neaoșe, de sezon - căpșune, cireșe, vișine, chiar și afine; pe a doua, banane, tangerine, kiwi, pere și câteva mere din soiul
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
mai prompt în răspunsuri! -Simți parfumul de Canada? insistă Patriarhul, cunoscător. Sunt mere din soiul Renet de Canada! -Ia-mă și tu peste picior, n-am ce zice! se-mbufnă Papa în râsetele tuturor. -Patriarhule, condu-ne turma prin savana cunoașterii! țipă Diplomatul vesel. Patriarhul se apucă să recite: -Pomul este viguros, sensibil la ger și la rapăn. Fructele sunt mari, de forma tronconică, uneori asimetrice, prezintă cinci coaste foarte largi și rotunjite. Culoarea de fond a pieliței este verde în momentul
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
Surorile se uitau la mine îmbufnate și începeau să-mi ceară: -Da’, ce, dă-ne și nouă! -Nu vă dau! le spuneam, arțăgos. -Da’, de ce nu ne dai? insistau ele. -Uite-așa! le înfruntam eu. -Mamăă! Nouă nu ne dă ouă! țipau ele. Eu le spuneam fălos: -Da’...ce? Voi ați fost după Câțu-Mâțu? Bosumflare...bâzâieli...urlete...Mama intervenea și le liniștea: -Lasă, că vouă vă dau de la mine! -Da’...nu sunt de la Câțu-Mâțu! continuau ele să bâzâie. -Hai! le îndemna mama
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
-i duceau la biserică. Pe drum, înainte să ajungem la biserică, mama ne spunea: -Auziți, voi? Când treceți pe sub masă, aveți grijă să nu vă împiedicați! Să nu vă loviți, să nu îmbrânciți alți copii, să nu plângeți, să nu țipați, să nu...Ați înțeles ce v-am spus? Băgați bine la cap, că altfel, vă bășic fundul când ieșim din biserică! -A-ha! bâiguiam noi, privind-o cu ochi bulbucați. -Auziți, voi? Să vă-nchinați înainte de a trece pe sub masă! Că
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
sfoara pe pielea goală. Aceasta era înnodată marinărește și i se părea absolut imposibil să-i desfacă vreun nod. Văzu la un pas de ea un păianjen și la câțiva pași un șobolan, care se mișca pe loc. Încercă să țipe, dar o bucată neagră de bandă adezivă îi înghiți țipătul. Referință Bibliografică: Răpirea (1) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
cea cu dor. Frumoaso, te știai dorită Și ai venit pe lume hotărâtă. La mijloc de săptămână Ai apărut, iubito, ca o zână. În zi de joi, în zi cu soare Ai răsărit tu, mândră floare. În miezul zilei veniși țipând Făcându-ți loc, intrând în rând, Cea mai voinică dintre fete Dolofană, bucălată și cu plete. Cu două zile până-n Sfântul Valentin Ai generat adevărat festin. Atâta de mai așteptai Aceeași zi de naștere aveai Cu bunicul tău patern Care
MULT DORITA de IONEL GRECU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377286_a_378615]
-
etajul unu, ca dintr-o grotă fără fund, răbufneau dintr-un apartament niște țipete disperate, de femeie îngrozită, însoțite de bufnituri și bușituri. -Aoleo! Ajutoor, oameni buni, ajutoor! Mă omoară bețivul! Aaau! Aaau! -Taci, nenorocito, că te gâtui dacă mai țipi! răcnea o voce de gorilă turbată. Din întunericul holului nu se deschise nici o ușă, nu se auzi nici un protest, nu izvorî de nicăieri vreo geană de lumină sau speranță pentru nenorocita care țipa. În acest infern de smoală, albul crizantemei
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
-Taci, nenorocito, că te gâtui dacă mai țipi! răcnea o voce de gorilă turbată. Din întunericul holului nu se deschise nici o ușă, nu se auzi nici un protest, nu izvorî de nicăieri vreo geană de lumină sau speranță pentru nenorocita care țipa. În acest infern de smoală, albul crizantemei din mâna Floricicăi nu putea să rupă nici o felie, cât de subțire, din grosul de întuneric. Nicidecum să aducă vreun strop de alinare pentru a răcori țipetele sfâșietoare care răzbăteau din înfricoșătorul apartament
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
o nenorocire nu vine niciodată singură, că auzi în spatele ei : -Hai s-o speriem p-asta mică, bă! Și auzi imediat lângă ea o pocnitură asurzitoare și hohotele obraznice ale copiilor răi care aruncaseră lângă ea pocnitoarea. A-nceput să țipe și să alerge înnebunită până s-a împiedicat și a căzut. Noroc că zăpada era pufoasă. A-nceput să țipe și mai tare, în neștire, să se înece cu țipetele...Apoi, nu și-a dat seama ce se întâmplă cu
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
imediat lângă ea o pocnitură asurzitoare și hohotele obraznice ale copiilor răi care aruncaseră lângă ea pocnitoarea. A-nceput să țipe și să alerge înnebunită până s-a împiedicat și a căzut. Noroc că zăpada era pufoasă. A-nceput să țipe și mai tare, în neștire, să se înece cu țipetele...Apoi, nu și-a dat seama ce se întâmplă cu ea. Referință Bibliografică: FLORICICA MAMEI-3 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1442, Anul IV, 12 decembrie 2014. Drepturi
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
mamei. Începu să scurme ca o cârtiță, prin grămada aceea de lut, ce-i înecase toată speranța. Nu-i venea să creadă că o lăsaseră singură și plecaseră toți.Începu să roadă,oarbă,din măruntaiele pământului, fără odihnă. Mâinile ei țipau de durere, pentru că nu puteau apuca lutul. - Iartă-mă! mamă, că ți-am făcut dorul să doară atât de tare. Am crezut că ești puternică și că ai timp să mă aștepți. Lacrimile-mi cădeau peste pământul reavăn, umplând gurile
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]