473 matches
-
singură pensie, o duc așa și așa. Adică, destul de greu. Despre găzduirea mea mi-a spus de la început că nu are posibilități, dar are o anexă, un fel de bucăt ărie, unde avea un pat iar de învelit doar niște... țoale. „Știu eu, dacă o să-ți placă ?”, a încheiat ea. Eu însă, când am auzit-o, și mi-a mai și arătat posibilul loc, am sărit în sus de bucurie, încât am sărutat imediat buna mea gazdă și am plecat repede
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în casă, de frica bombelor, care umpleau văzduhul spre Dornești (unde a fost și podul peste râul Suceava bombardat). Noi stăteam zi și noapte în râpă. Mama și noi două am așezat scânduri late, o rogojină mare și deasupra niște țoale chuiate. Acolo ne era lăcașul. Când lucrurile se mai linișteau, mergeam în bucătărie și mâncam ceva pe fugă și apoi în râpă. În livadă, ai noștri au făcut o cazemată, ca o casă subterană. Toate scândurile noastre din șură, le
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și de in, în fiecare an. Prelucrate, mama țesea multe valuri de pânză albă pentru cămăși și lenjerie de pat. Mai țesea valuri de ștergare mari și mici, mineșteguri (marame) și ițari. Trecea apoi la țesutul lăicerelor, palitarelor, valurilor de țoale (pentru pus pe jos) precum și valuri pentru saci și țuhali. Toate se făceau în cantități considerabile, fiind în casă două fete de măritat. Lada trebuia să fie plină-ochi cu zestrea noastră. O gospodină vestită, de pe gârlă, Casandra Vatamaniței, ne cosea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
hram, la nunți, botezuri) mama îmbrăca acest cheptar deosebit de frumos. Pentru completarea lăzii cu zestre, ne-au făcut la amândouă fetele, câte o bundiță (scurtă cu prim brumăriu și dihori). Deasupra lăzii se așezau în straturi: cuverturile, lăicerele, scoarțele, palitarele, țoalele de lână și de buci (de cânepă) și peste ele plapomele, chilota și pernele (mari și mici). Lada se așeza pe două lăiți în "casa cea mare" (camera nelocuită) la răcoare. Pe grindari erau atârnate bundițele și cojoacele, sumanele (de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în borcane (nu prea mari). Din oțet, apă zahăr (miere), scoțișoară, cuișoare și sare, făceam o soluție pe care o fierbeam doar puțin și o turnam fierbinte peste prune. Mama cu Oltea lega borcanele cu celofan, le înveleau în niște țoale de lână și după ce se răceau bine le duceau în cămară, pe rafturi. Eu lipeam etichetele. Deși mi s-a atras atenția că soluția nu trebuie să fie clocotită, eu am turnat în două borcane de câte 800 g, așa cum
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tare frumos de Casandra Vatamaniței (expertă în cusături cu diferite modele în culori). Tot ea ne-a aranjat și perdelele de la geamuri. Pe cuier erau trăistuțele, cojoacele, pieptarele, bundițele. Hambarul cu pânzeturi, marame, valuri de trăisti și de sumani, de țoale vărgate, cuverturi de lână, broboade, cămăși, ițari, catrințe, fote, era așezat în fundul tinzii (după scara care urca în podul casei). Ziua fixată pentru sărbătorire era de obicei 24 noiembrie. Atunci treburile pe câmp erau terminate și părinții se puteau ocupa
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pui, găini, boboci de rață și de gâscă, pentru a face bani. În această piață, zisă "industrială", se vindeau și se cumpărau produse lucrate în casă (pânzeturi, cămăși frumos cusute, ițari, bundițe, brâie, cojoace, chingi, catrințe, valuri de sumani, de țoale de lână, chiuate la Satu Mare, valuri de lăicere, cuverturi, ștergare, (de toate felurile), marame, broboade, căciuli etc.) Mama era nelipsită vinerea de la piață. Ori avea treabă, ori nu, dânsa, cu alte gospodine pregăteau de cu seară coșarca cu ce produse
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
eu le făceam pachet, nu scriam nimic pe el. Iar pachetu se punea în cabinetu lui Tomorug, că iar revin la el, pachetu, stătea acolo la el, și el nu se întreba al cui e, nu spunea ale cui sînt țoalele astea? El, sau mîna lui dreaptă, sinistru Diaconescu? Nu se întreba ce-i cu pacienții ăia care au venit? Ce-i cu ăsta, cu fiola aia, de îi injecta?" Întrebat dacă au murit mulți în urma "tratamentului", numai de mîna lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
erupții și plăgi ce păreau tatuaje savant organizate, toate acestea încălzite de un soare blînd, care era totuși al unei zile de iarnă. Unii se despuiaseră de tot, ceea ce am simțit-o ca pe o provocare. Într-o clipă, ultimele țoale care mă mai legau de pușcărie zăceau azvîrlite pe fundul gropii. Dîrdîiam de frig, dar nu-mi păsa. Luam apă în pumni, mi-o aruncam pe față, pe corp, mă plesneam cu palmele peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bolnăvicioasă. Și trebuie să ne asumăm asta. Pentru că cine s-o facă, domnule Vasile ? Cine să ros- tească despre viziunile corecte ? Vânzătorul de la colț, pe care-l poți prosti cu o sacoșă de bunuri ? Muierea simandicoasă și aranjată cu ultimele țoale din afișe, care e îngrijorată mai mult de calitatea blănii din care-i e făcut cojocul ? Sau de numărul de mărgele și strălucirea lor ? De aceea vă spun, pentru un model ca dumneavoastră, indiferența aceasta ele- gantă, într-adevăr, și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oftat: purta un șort foarte strâmt, alb. - Ăștia-s puștii, i-am spus lui Jay, arătând spre Robby și Sarah. Ea e într-o ținută foarte șic, rozul e la modă anul ăsta pentru cei de șase ani. Robby poartă țoale de hip-hoper alb și e acum oficial un între. - Între? întrebă Jay, apoi se aplecă spre mine, șoptindu-mi, Asta nu e ceva homo, nu-i așa? - Nu, e un între, i-am explicat. Nu înțelegi, cineva care nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
curte. - Mami nu-mi dă voie să stau pe scaunul din față, zise Sarah. Era îmbrăcată cu un tricou Liberty cu guler Peter Pan și pantaloni de catifea, iar pe deasupra un poncho din angora. („Toate fetițele de șase ani poartă țoale ca Cher?“ am întrebat-o pe Marta când mi-a adus-o pe Sarah la birou. Marta a dat din umeri și-a zis: „Cred că arată șic“.) Sarah ținea în brațe o poșetuță Hello Kitty plină cu bomboane Skittels
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de o familie engleză la vârsta, să zicem, de un an și jumătate, nu va vorbi niciodată românește. Va fi el englez, sau român? Ce-i deosebește pe români de englezi? Faptul că vorbesc o altă limbă? Faptul că au țoale mai mișto și haleală mai multă, sau merțane de lux? Faptul că echipa lor de fotbal s-a calificat la Campionatul mondial? Am participat odată la o dezbatere la care publicul era alcătuit din elevii unui liceu de artă. Toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care ar fi putut poza pentru un poster de „American Boy” tipic. Era Johnny White, care avea o soție și trei copii și arăta ca orice tînăr american obișnuit. Era și Martin, un puști chipeș, oacheș, de origine italiană. Fără țoale de fițe și figuri. Branșatul s-a mutat În subterane. Am Învățat noul vocabular al branșaților: „verdeață” pentru iarbă, „Îmbîrligat” pentru săltat de gardă, „cool”, un cuvînt bun la toate, indicînd orice lucru care Îți place sau orice situație care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Purta pantofi cu talpă groasă, de crep, cămăși scumpe din păr de cămilă și o geacă de piele care se prindea-n față cu o curea. Se vedea cu ochiul liber că are pe el vreo sută de dolari În țoale. Nevastă-sa avea bani și Cash Îi cheltuia. CÎnd l-am cunoscut, banii se cam duseseră. Cash mi-a zis: - Femeile vin la mine. Mă lasă rece. Singura mea delectare adevărată e cîntatul la trompetă. Cash te tapa de marfă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Când m-am dus Într-o vară prin Țara Făgărașului și m-am oprit În Veneția, satul unor slugi de la o Întreprindere ce o conduceam, am rămas Încremenit. Oamenii ăștia erau În sat la ei, În casa lor plină de țoale și În ograda lor mult cuprinsă, cu vite, porci și păsări, mai boieri decât toți pârliții de „boieri“ Împușcă fraieri ca mine și ca alții, de la care primeau bacșiș, [cărora] ne ziceau „să trăiți!“ și ne spălau scuipătorile. Dar, În afară de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se mai duce la firmă. Magazia e încuiată, domnul Dumitru e mort, așa că Mănel pleacă direct în Centru, la cerșit. Cu palton, pălărie și cravată, sperie lumea. Nimeni nu-i dă un ban. „La muncă“, îi spun unii. „Vinde-ți țoalele“, îi spun alții. Cu mintea lui mică și răvășită de evenimente, Mănel înțelege că în costum o să moară de foame. În plus, trebuie să se scarpine tot timpul. Un tarabagiu îl întreabă: „Bă, nu-ți vinzi costumul ăla, că te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trece“, iar eu m-am făcut că mă gâdil la subsuoară. S-au enervat și-au început: că stau cu orele în baie și mă preocupă toate prostiile, că nu mi-e capul decât la bairamul de diseară și la țoale, și tot așa, până am început să bocesc. Frate-meu mi-a luat apărarea. După aia a stricat totul, zicându-mi că arăt chiar drăguț cu cornu’ ăla în frunte și lasă, Șerban nici n-o să-l vadă cu ochelarii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ce mișto ar fi să mă vadă Șerban cu pijamaua aia oribilă din molton, cu fața pătată de Juvenal și varză în ciorapi... Apropo, încă nu știu cu ce să mă îmbrac diseară la Corina. Mama zice că am destule țoale pentru o fată de vârsta mea și că ea, când era ca mine, avea un pulover și o fustă pe care le spăla și le usca zilnic. M-am certat cu ea: măcar dacă aș avea o pereche de blugi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai jos și desfă dracului picioarele“), iar eu o priveam drept în gură. A durat o secundă, mi-a zis „Hai, caramba“, am coborât cât am putut de repede și-am luat-o spre cealaltă sală, în care îmi lăsasem țoalele militare. M-am îmbrăcat și eu ca toată lumea și am coborât pe „platou“, la o zi obișnuită de instrucție, făgăduindu-mi să nu mă mai duc în viața mea la ginecolog. Pe la sfârșitul facultății am făcut o cistită. Bineînțeles că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din ultima bancă. Nu mai știu foarte bine despre ce vorbeam, dar îmi amintesc perfect cum arăta inspectorul. Exact la fel ca toți activiștii: tuns regulamentar, cu ceafa liberă și urechile la vedere, cu cravată în dungi și costum de țoale gri. Mă plimbam printre bănci cu mâinile în buzunarul raglanului lung, căci în clase era foarte frig și mă jucam cât puteam de discret cu monedele metalice. Aveam 27 de lei de câte un leu și-mi plăcea să-i
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
doctor care lucra în spital, dar care, în mod discret, primea paciente și acasă. De data asta era o după-amiază fără culoare, așa cum se întâmplă când începe luna noiembrie. Ginecologul numărul unu din oraș era un om sobru, îmbrăcat cu țoale fine. L-am salutat, i-am zâmbit, i-am întins pachețelul cu țigări și cafea, i-am spus cum mă cheamă și apoi, cât am putut de suav: — Am o hemoragie. Ginecologul s-a ridicat brusc, cu tâmplele umflate și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se petreacă tocmai într-o frumoasă zi de vară, în care mai toată suflarea satului se afla în luncă, copiii la scaldă, fetele suflecate pân-la brâu ducând rufele la râu, boresele cu maiul la bătut în unda curată a râului țoalele bărbaților nădușiți de truda treburilor gospodărești de tot feliul, flăcăii trăgând la coasă să culce iarba pentru vitele lor ce se cereau hrănite peste an, primii locuitorii ai pământului care au putut prinde câte ceva din ceea ce Dumnezeu plecase să ducă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
stresată la maxim spre burta ei. — Bex, du-te odată! Nu pot să cred. De ce naiba pun raionul de bebeluși exact în fundul magazinului, la un kilometru de ușă? Pe bune, ce rost au toate etajele astea ticsite cu tone de țoale idioate, farduri și genți, care nu interesează pe nimeni? După ce urc și cobor pe vreo șase scări rulante, în sfârșit îl găsesc și mă opresc, cu limba ieșită de un cot. Mă uit în jur, nedumerită, la toate lucrurile astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
acea putoare de usturoi pe care ai moștenit-o de la strămoși” <endnote id="(cf. 214, p. 344)"/>. Sau iată ce scria În 1999 vicepreședintele Partidului România Mare, Ilie Neacșu : „Mirosul specific de usturoi alterat nu-i dispare [evreului] nici de pe țoale, nici de pe corp, chit că s-ar folosi toți detergenții din lume” (România Mare, nr. 443, 8 ianuarie 1999 ; <endnote id="cf. 608, p. 129"/>). De exact același tip de bășcălie cazonă se folosește politi cianul austriac de extremă dreapta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]