1,028 matches
-
raționamente false sau absurde, pe disimularea într-o exersare mecanică a mecanismelor cauzale. Uneori perspectiva acestei poezii este motivată prin adecvarea ei la o conștiință infantilă: „S-a-ntors tata din război,/ Fără cap, fără cap,/ Noi ne-am dus pe la vecini,/ Țopăind, țopăind,/ Și ne-am lăudat că tata/ N-are cap, n-are cap./ Și pe tata l-am culcat/ Fără plâns, fără plâns,/ Într-un pat de-argilă albă/ Fără arcuri, fără arcuri./ Mama singur-a țipat,/ Numai mama, numai
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
false sau absurde, pe disimularea într-o exersare mecanică a mecanismelor cauzale. Uneori perspectiva acestei poezii este motivată prin adecvarea ei la o conștiință infantilă: „S-a-ntors tata din război,/ Fără cap, fără cap,/ Noi ne-am dus pe la vecini,/ Țopăind, țopăind,/ Și ne-am lăudat că tata/ N-are cap, n-are cap./ Și pe tata l-am culcat/ Fără plâns, fără plâns,/ Într-un pat de-argilă albă/ Fără arcuri, fără arcuri./ Mama singur-a țipat,/ Numai mama, numai mama
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
la Bambino, și ele au zis... — Chiar nu văd cu ce ar fi mai bună femeia asta decît domnul Braine, mă Întrerupe Luke. Știm că are experiență, știm că face treabă bună, e prieten de familie... — Dar... dar... Încep să țopăi de frustrare. — Dar ce? M-a blocat. Nu pot să-i zic „Dar nu dă petreceri cu ceai și supermodele“. — Poate că vreau să se ocupe de mine o femeie! exclam cu inspirație subită. La asta te-ai gîndit? — Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
tu. Așteaptă tu, Iain Wheeler, jivină fără suflet ce ești. Cu un impuls, mă dau jos de pe scaun, mă duc la Luke și-l Îmbrățișez cum pot. Copilul e atît de uriaș că nu prea mai are loc să-mi țopăie prin burtă, doar se mai răsucește ușor, cînd și cînd. „Hei, copilașule“, Îi telegrafiez În gînd. „Să nu te-apuce să ieși Înainte de petrecere, da?“ Am citit ieri că multe mame comunică realmente cu copiii lor nenăscuți, așa că Încerc și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
capitale imperiale erau mai degrabă blînde. Cel mai drăguț amănunt al verilor vieneze sînt vrăbiile. Zoologii ar putea nota apariția unei noi specii: vrabia domestică de restaurant. într-adevăr, în toate grădinile de vară există asemenea ființe mărunțele, care vin țopăind printre solnițe, tacîmuri, farfurii și pahare, considerîndu-se invitate la masă. Ciugulesc cîte un bob de porumb din salata pe care tocmai o mănînci, apoi se retrag mai încolo cu o scurtă mișcare de mulțumire. La proaspăt deschisul Leopold Museum - unde
Vara prin Europa by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15006_a_16331]
-
chipurile familiare de cele străine; - 7 luni: se deplasează în „patru labe”; bea cu cana; se ridică în șezând din decubit dorsal; ține obiecte în ambele mâini, vocalizează; zgârie; - 8 luni: ridicat, se poate rezema; culcat, `nalță capul, se rostogolește; țopăie; țipă ca să atragă atenția; emite sunete; își privește imaginea în oglindă și se bucură; o preferă pe mama; se ridică în poziția șezând, fără ajutor; - 9 luni: execută „marche arriére”; spune „ma‑ma”, „da‑da”; se dezvoltă reflexul „pregătirea pentru
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
iarba pe fundul bărcii! Zău că a-nceput catargul să-nmugurească! Nu, băieți, nu mai merge-așa! Uitați-vă la neamțul ăla! într-un cuvînt, băieți, vreți sau nu să scuipați foc? Ă Tii, ce mai clăbuci scoate! striga Flask, țopăind ea un apucat. Ce cocoașă grozavă! Cît un bou, zău așa! Hai, băieți, trageți vîrtos - vă făgăduiesc o cină strașnică, știți voi, cu gogoși, cu clătite, cu toate bunătățile, numai dați-i zor, e o balenă care dă o sută
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Gigel: (se uită prin „dulapuri”): Uța și Codița... Coco: Hoațele! Gigel: Au mâncat din prăjituri, au luat o ciocolată. Au rupt punga cu alune...N-am mai fost de mult în parc să le duc alune și să le văd țopăind, învârtindu-și cozile. Un spectacol... Coco: Hoațele! Gigel: Dacă ar fi cu toți hoți ca veverițele!... Cucu: Cu-cu!Cu-cu!Cu-cu! Gigel: Cucu le cunoaște bine pe Uța și Codița. Ele vin la noi înainte de a vă naște
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
clipa aceea în fața casei lui Simi, nu-i puteam refuza oferta. Aș fi fost lipsită de considerație față de munca lui. Când fetele au ieșit în fața blocului cu cei doi iepurași primiți în dar de la Simi, iar ei au început să țopăie în iarbă, toți copiii din bloc s-au adunat în jurul lor. Și nu numai. Eu din geam îi urmăream și mă bucuram de fericirea lor. Parcă acum descopereau un univers nou, al animalelor. Copiii sunt atât de aproape de sufletul animalelor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
două zile unul dintre iepurași a murit subit, fiind prea slăbuț. Nelu, ca fetele să nu sufere, a cumpărat un iepuraș și mai mic, de un alb strălucitor. Când fetele le-au dat drumul din nou în iarbă, cel gri țopăia încetișor și la fiecare săritură era aclamat de clubul juniorilor. Iar cel mic și alb, spre surprinderea stăpânilor și a spectatorilor, a sărit ca din pușcă prin iarbă, s-a strecurat rapid prin gard și ca fulgerul a trecut strada
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
să ajute la crescătoria de viermi de mătase. N-a fost niciodată la Koza Han. Mediul și-a spus deja cuvântul În privința lui. Are privirea tiranică, preocupată de sine, a copiilor americani... Și acum intră În cadru doi câini care țopăie. Rufus și Willis, boxerii noștri. Rufus Îmi miroase scutecul și, cu o sincronizare perfectă și comică, se așază pe mine. Mai târziu va mușca pe cineva și ambii câini vor fi dați. Apare mama, gonindu-l pe Rufus... și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
grav, erau ale tatălui meu și, cel mai grav lucru dintre toate, el Întindea mâna după un pistol. Câteodată un trabuc nu e doar un trabuc.) Se trezise și Tessie acum și țipa la Milton să nu plece, iar Milton țopăia Într-un picior, Încercând să-și pună pantalonii. Nu trecu mult și toată lumea era pe poziții. ― Am spus eu că asta se va Întâmpla! zbieră Desdemona la Milton În timp ce el alerga În jos pe scări. Ai reparat biserica pentru Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am fugit de-a curmezișul lui. Când m-am uitat În urmă, Jerome se apropia. Am trecut În zbor prin iarba Înaltă, galbenă, de pe malul golfului. Am sărit peste plăcuța istorică, julindu-mă la picior, apoi am fugit mai departe, țopăind de durere. Jerome a sărit-o fără nici o dificultate. De cealaltă parte a câmpului era drumul care ducea Înapoi la casă. Dacă reușeam să trec peste pantă, puteam s-o iau Într-acolo fără să mă vadă Jerome. Mă puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-și manifeste entuziasmul: — Măi să fie! — Ce-i? mormăie Rufus amorțit. — Se prefac că se apără, ca și cum s-ar lupta pe marginile țestoasei. Își exprimă emoția cu un nou țipăt: — Măiculiță! S au încăierat în centrul ei! Sar și țopăie de parcă s-ar afla pe pământ! Surplusul de energie îl face să se uite din nou la Rufus, care îl întâmpină cu o privire ironică. — Nu-i așa că mai ai ceva de învățat din tehnicile de luptă romane? Germanul coboară
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Livilla de mâini și o învârte în jurul lui, făcând-o să zboare de la pământ. Nici nu bagă de seamă că gestul lui stârnește strigăte de admirație în rândul puștimii adunate ca la urs. Cum o lasă jos, fetița aleargă, țopăind veselă într-un picior, și-i ia pe toți la pupat: trece de la doici la preceptori, pe urmă la frații ei Nero și Drusus, ba sărută în învălmășeală și câteva proge nituri de sclavi. Chiar și morocănoasa Pomponia trebuie, mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
incredibil de tare cu cineva care a fost tras de-a-ndoaselea printr-un gard. Ha! Nu mă pot abține, sunt atât de entuziasmată că dansez prin sufragerie, rotindu-mă și râzând, iar Sophie și Lisa chiar mi se alătură, și atunci țopăim toate trei, într-o rară stare de fericire și armonie. Nu cred că ne-am mai simțit așa de bine înainte, și probabil c-am putea s-o ținem așa ore întregi, doar că vraja este ruptă de sonerie. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe obraz. ― Iar tu ești o femeie convingătoare, zâmbește el. Acum du-te, am treabă. Geraldine aleargă la Jemima, care vorbește la telefon, și fără altă introducere, îi pune fotografia în față. ― Iertați-mă, îi spun eu interlocutorului, pentru că Geraldine țopăie lângă masa mea și se strâmbă la mine. Vă pot suna eu mai târziu? Pun telefonul în furcă și iau hârtia pe care Geraldine mi-o tot flutură în față. ― Și? spun eu. Nu vreau să folosesc poza vreunui model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Cut, dar nu - nu mai fumez. Nici măcar când sunt atât de emoționată, că m-aș putea îmbolnăvi. Nu. Sunt în formă și sănătoasă, n-am nevoie să fumez. Când vocea din difuzoare spune că a început îmbarcarea pentru zborul meu, țopăi până la terminalul pentru plecări, încercând să-mi controlez dorința de a țipa de entuziasm și bucurie. Unsprezece ore sunt ale naibii de lungi dacă le petreci pe avion, dar unsprezece ore pot trece incredibil de repede când ești Jemima Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
leul speriat; Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea, Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume, Ci-aievea s-a serbat. Încingeți-vă spada la danțul cel de moarte, Aci vă poarte vântul, cum știe să vă poarte A țopăi în joc! Aci vă duceți valuri în mii batalioane, Cum în păduri aprinse, mânat în uragane, Diluviul de foc. Vedeți cum urna crapă, cenușa reînvie, Cum murmură trecutul cu glas de bătălie Poporului roman; Cum umbrele se-mbracă în zale
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
acolo. Mai mult, de acum încolo nu mai îngăduie nici unui misionar să mai pună piciorul în Japonia. Și tu, și solii japonezi... trebuie să vă lăsați păgubași. Scrisoarea era un înscris oficial datat noiembrie 1614. Iscălitura guvernatorului Juan de Silva țopăia ca un pitic pe ultimul rând. Velasco își păstră cumpătul. În momentul acela îi trecea prin fața ochilor imaginea judecății episcopilor din Madrid. Chipul acelui episcop cu înfățișare de vultur pleșuv care citise în fața lui scrisoarea sosită de la Macao. — Vaticanul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
coboară sunt, desigur, Sorin și Sorina. Dar, auzind zgomotul motorului, un câine, un pisoi și-un cocoș au pornit-o spre poartă. Și fiecare a ținut să-și arate bucuria că-și revede prietenii. În felul lui, Cuțulache latră scurt, țopăie și dă din coadă tot timpul: Motănel a miorlăit răsfățat, apoi s-a așezat comod în brațele Sorinei, iar Puiu a cântat de câteva ori: Cucurigu!, așa, ca tot satul să știe că i-au sosit, iarăși, prietenii, după care
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
celălalt al holului. Acolo era Esmé, lăudându-se cu cățelul În fața personalului de la room-service; doi dintre ei trecuseră mai devreme să-i aducă un termos cu apă fierbinte În cameră. În timp ce Marlena porni Într-acolo, Esmé o văzu și veni țopăind spre ea. —Mami, Harry, uite ce au făcut pentru Cuțu-Cuțu. Orez și pui! Exact cum a zis Harry. Și l-au pus În cănița asta frumoasă. Nu-i așa că sunt minunați? Toți o iubesc, mamă. Ne-am distrat super. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-și umbrela recuperată. —Tu nu te miști de-aici, se răsti Marlena prinzându-și fiica de mână. Os-de-pește merse până la mijloc și Începu să sară În sus și-n jos ca să le arate turiștilor că podul era sigur și rezistent. Țopăi cu ușurință până ajunse pe partea cealaltă, făcând cei șase metri În câteva secunde, apoi reveni până la jumătate și le Întinse mâna celorlalți. —Trebuie să fie sigur, spuse Bennie grupului. Pariez că astfel de locuri trebuie să treacă niște teste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
duse să alunge și această speranță falsă a lui Bennie. Dacă nu o făceau, nu se oprea. Dar câteva secunde mai târziu le strigă: —Veniți! Repede! Aproape se Împiedicară unii de ceilalți Încercând să ajungă la televizor. —Uite! striga Bennie țopăind În sus și-n jos. V-am zis eu. Un prezentator al unei televiziuni australiene spunea că tocmai primiseră noi materiale despre „cei unsprezece dispăruți“. Prietenii mei se holbau cu toții la ecran. Dar ce urmă fu o dezamăgire. Un material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
adică de la becul cu energie electrică, cu incadescență sau cu neon, ci ni se spune doar atât: „și a văzut dumnezeu că lumina este bună”. De unde se vede cât de strașnic a fost de încântat moșul de realizarea lui și țopăind de bucurie, fără să servească măcar o cupă de ambrozie, imediat a trecut la o nouă etapă, „să despartă lumina de întuneric”. „Și a numit dumnezeu lumina ziuă, și întunericul l-a numit noapte. Și a fost seară, și a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]