3,981 matches
-
și bătu făina de păpușoi în apa hierbinte până se-ntări mămăliga așa, ca o pită mare, galbenă și aburindă. Atunci scoase totul în tindă, puse pe masă o scoarță cu arnici, pe ea tablaua cu merinde, scoase stupușul de la țuică, făcu trei cruci, bău și dete și lehuzei: Bea femeie și gândește-te de bine, ca să-ți vină tată la copchil, să fie de priință, să aibă zloată în tot vacul! Cu năvalnic să-ți chemi omul și toată vremea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
a fost resfințită și binecuvântata de: preot Ionuț- Irinel Dinu (Văliug), preot Linu Moise (Reșița), preot Teofil-Andrei Vâlcu (Cuptoare) și crâsnic Andrei Bălean. Evenimentul a avut ca punct final cină specific pemească, (friptură, varză acra cu găluște de cartofi, prăjituri, țuică, bere și vin) la Pensiunea Heidi unde au fost înmânate însemnele de recunoștință pentru contribuții și participare. Lucian Ducă a primit, din partea președintelui filialei Caraș-Severin a Forumului Democratic al Germanilor din România- Erwin-Josef Țigla o DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ pentru merite
Drumul Crucii/ Drumul Vieții- Kreuzzweg/ Lebensweg [Corola-blog/BlogPost/93299_a_94591]
-
usturoi, cartofi și mac, uneori și toate patru într-un an, iar până nu demult grajdurile ne-au fost pline cu porcine, vaci și tăurași. Am avut încă din anii cincizeci câte 2.000 de butuci de viță-de-vie, produceam ceva țuică și peste 2.000 de litri de vin anual. Acum, din lipsă de forță de muncă. ne-am îndreptat mai mult spre agricultura tradițională. Totuși, cea mai mare avere a noastră sunt copiii și nepoții. Visurile noastre s-au împlinit
FAMILIA UNGUR – A LU’ PITĂ MOALE DIN IANCAID: O familie cu sufletul deschis [Corola-blog/BlogPost/93368_a_94660]
-
Paște la Lacul Snagov. Și am dormit într-un cort împrumutat de la facultate (eram mai mulți în el), al cărui fermoar nu se închidea, și era o primăvară foarte rece, cu vânt puternic. Unul din băieți adusese o sticlă de țuică, și noi fetele din cort i-am spus: „Hai să bem din ea, să ne încălzim puțin.” Și el ținea morțiș s-o păstreze pentru a doua zi, la masa de Paște, mai ales că toți știau despre sticla lui
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
noi fetele din cort i-am spus: „Hai să bem din ea, să ne încălzim puțin.” Și el ținea morțiș s-o păstreze pentru a doua zi, la masa de Paște, mai ales că toți știau despre sticla lui de țuică (și contau pe ea)... N-a mai rămas nici un strop până a doua zi... Și sigur, noi „fetele” am fost cele vinovate. Apoi apa rece în care am sărit sa înotăm. Îți tăia respirația. Tot din anii studenției mi-aduc
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
în venele noastre nu curge sânge de roman - care avea simțul monumentalității - ci sânge de dac? Aici, în odăiță, românul și-a mâncat sărmăluța sau fasolea, udată cu un pahar, două-trei, mai multe sau foarte multe de vin sau de țuică. Și atunci, având de-a face cu oameni într-o asemenea stare de euforie, nu mai este de mirare că, de multe ori, străinii au făcut aici ceea ce nu reușeau la ei acasă, spunând despre România că este țara tuturor
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
2017. Mai cade cîte-o șuncă din sfoară, și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste, dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții, o foame fără margini coboară în poveste. Ce port mîncat de molii, ce țuică puturoasă?!, prin liniști, ciori suspecte ne croncăne aleanul, și nu mai simți sub unghii rodindu-ți iarba grasă, spre tine vin jandarmii de oaste cu arcanul. E limpede ca ziua: ne paște boala nopții, cînd toți grăjdarii lumii scot melcii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
mult Mai cade cîte-o șuncă din sfoară, și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste,dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții,o foame fără margini coboară în poveste.Ce port mîncat de molii, ce țuică puturoasă?!,prin liniști, ciori suspecte ne croncăne aleanul,și nu mai simți sub unghii rodindu-ți iarba grasă,spre tine vin jandarmii de oaste cu arcanul.E limpede ca ziua: ne paște boala nopții,cînd toți grăjdarii lumii scot melcii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de Vidin odată un tort al lui, l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot, n-a mai rămas un pahar curat de bragă în toată țara... De cînd îi trece muierii de-albastru prin sticla cu țuică, mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmbure de vișină trasă în ciocolată, dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înflori pe mormîntul făgăduinței. Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje ... Citește mai
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de Vidin odată un tort al lui,l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot,n-a mai rămas un pahar curat de bragă în toată țara...De cînd îi trece muierii de-albastru prin sticla cu țuică,mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmburede vișină trasă în ciocolată,dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înfloripe mormîntul făgăduinței.Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje... XXIX. ACELEAȘI, VECHI ZĂPEZI
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de tei și gunoierul cară fluierînd, în tomberoane, romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni. Se prea poate să umble liliecii apusului cu picioarele goale prin cenușa caldă a satelor părăsite, se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică, să-și închipuie femei rătăcite prin vagoane, dar revoluțiile adevărate se fac tot pe bază de listă, nimic nu te poate compromite în ... Citește mai mult Ca un biet aristocrat exilat pe viațăîn afara bibliotecii lui din lemn de nuc
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
cana cu ceai de teiși gunoierul cară fluierînd, în tomberoane,romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni.Se prea poate să umble liliecii apusuluicu picioarele goale prin cenușa caldă a satelorpărăsite,se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică,să-și închipuie femei rătăcite prin vagoane,dar revoluțiile adevărate se fac tot pe bază de listă,nimic nu te poate compromite în ... Abonare la articolele scrise de dragoș niculescu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
lui lipsesc însă obișnuitele glume. Era simpatic Țăpoi! Nu prea înalt, grăsuț, cu părul grizonat, trecut de 50 ani, îmbrăcat îngrijit, chiar impecabil, cu bun gust, purta lucruri de calitate. Când veneam la instruire, îi aduceam toamna o sticlă de țuică bună, câte o sacoșă cu gutui mari și aromate pe care le aprecia mult. Mă servea cu o cafea și începea să depene amintiri despre Ardealul de unde venise, mutat disciplinar. Făcuse fiului său nuntă cu dare și îi cununase la
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
cafea și începea să depene amintiri despre Ardealul de unde venise, mutat disciplinar. Făcuse fiului său nuntă cu dare și îi cununase la biserică cu mai mulți preoți. - Tovarășa Țâru, mi‑a spus cu ceva timp înainte, după ce a gustat din țuica de prune pe care a încuiat‑o apoi în fișetul de lângă biroul mare din lemn de stejar, ce faci dacă o să cadă comunismul? - Nu știu, am răspuns uimită de întrebare. Nu mă gândisem niciodată la asta. Dar dumneavoastră ce faceți
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
de cînd Îl știu a fost galanton doamne ce chefuri trăgeam noi la Zissu și la Mon jardin Îl cunoșteau toate florăresele eh a tras-o și el cîțiva ani că n-a fost numai chestia aia cu cazanul de țuică au mai fost și altele da s-a descurcat azi la unu mîine la una cu bancurile cu complimentele e fermecător a făcut ce-a făcut și s-a reabilitat acum e cineva trebuie să știi ce vrei de la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spre seară cînd cutiile de tablă În care se țineau În timpul războiului măștile de gaze se umpluseră de monede mărunte de 1 leu și zornăiau pe umerii noștri terminasem colecta pentru Crucea Roșie pe ușa de lemn ieșeau aburi de țuică și de tutun Înăuntru era cald glasul lăutarului schelălăia Săbărelu-i cu dulceață trece iarna și nu-ngheață cîntecul preferat al bunicului ce chefuri trăgeau ei pe vremuri cu fudulii și momițe de berbec pe Griviții În dosul gării aveam nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vezi, una două la doctor, cu injecțiile, cu vitaminile, cu pastilile de dormit. Un’ să pomenea la noi așa ceva. Rodea nepoată-mea oasele de pui cînd nici nu-i deteră dinții și mămăița Îi mai turna și cîte-o linguriță de țuică pă gît să nu să mai scoale noaptea că a doua zi, de, toată ograda era În capul ei... dă mîncare la orătănii, mătură bătătura, bate putineiu, pune aluatu În țest țși mama aplecată deasupra vanei ochii ei verzi răcoroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
contezi, eu Îți dau. — Eh, dumneata, dumneata nu refuzi că ai carte și știi ce Înseamnă un lucru frumos. — Nu vrei să-ți fac o cafea? — Lasă cafeaua că uite mă luai cu vorba și uitai. Ți-am adus niște țuică de prune de la cumătru-miu de la Văleni. Da’ domnu nu-i acasă să guste și dumnealui? — Mulțumesc, nu trebuia să te deranjezi. E dincolo, stai că mă duc să-l chem. — Sărut-mîna, doamnă Oprișan. — Hai noroc, să trăiești! Mă gîndii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trebuia să te deranjezi. E dincolo, stai că mă duc să-l chem. — Sărut-mîna, doamnă Oprișan. — Hai noroc, să trăiești! Mă gîndii și io că poate vreți să ciocniți un păhărel cu noi... ia și mata, doamnă Norico, că-i țuică curată, Îți rămîne capul limpede și nu moaie vreju, așa zicea răposatu omu meu. țpe fața lui nu se clintește nici un mușchi. Ochii Îi rămîn absenți să nu fi auzit? hohotul ei de rîs sună stingher și umilit se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
astea obraznice, brutale, care Îmi forțează ușa par a fi mai curînd ale unui bărbat; numai gunoierul bate așa. Parcă-l văd buhăit și negricios, mereu cu ochii acolo unde bluza mi se cască peste piept suflîndu-mi În față duhoarea țuicii fermentate În viscerele lui și zmulgîndu-mi cu degete lacome, năclăite de murdărie, hîrtia de douăzeci și cinci de lei, cota lunară pentru Înmormîntarea tovarășului care moare prompt și conștiincios la dată fixă, călcat de tramvai, Înecat În lacul IOR sau intoxicat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
făină, stafide, praf de lapte, cafea, mere, ciocolată, aspirine, valium, semințe de mac. Și bineînțeles toate cerealele: grâu, porumb, orz, ovăz, orez. Un loc aparte în clădirea numită și „templul“ o aveau sticlele de whisky, coniac, lichior, gin, vin, votcă, țuică și altele. Ideea lui Zaharel luase proporții fantastice. Porumbița, sub imperiul admirației, fusese imprudentă și-l ceruse pur și simplu de bărbat pe Zaharel care, năucit de atâta succes, răspunsese că era o mare onoare pentru el să devină soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
etnie, veneau la cerșit, dar asta nu afecta buna dispoziție. La sărbători se bea mult, mai mut vin decât rachiu, care se bea în păhărele mici (cât degetarul!), mai mult pentru deschiderea poftei de mâncare. Se obțineau două feluri de țuică, rachiu: de tescovină și de prune; nu se amestecau. Rar se făcea din alte fructe: pere, zarzăre, caise, cireșe dulci și amare. Nu numai la sărbători se bea: se bea tot anul la crâșmele din sat. Erau multe și nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pierdut viața, din toate clasele și categoriile sociale. Prin sate, noul regim se răfuia cu „chiaburii”, cu preoții, cu învățătorii, cu foștii proprietari, cu cei care avuseseră o moară, o mașină de treierat, un tractor, o prăvălie, un cazan de țuică și, în paralel, erau luați în brațe săracii, calicii, leneșii, folosiți ca masă de manevră. Din comuna Filipeni au fost ridicați, interogați, judecați și condamnați pentru delicte politice, pentru acțiuni împotriva ordinei de drept, numeroși cetățeni între care amintescă pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Să-l apere, să moară pentru El. Să nu spui la școală ce auzi în casă, să nu afle ăștia, îl atenționa mereu unchiul Marinică. Dar băiatul n-a vorbit niciodată în plus. Păi, o gustare, o șuncă și o țuică, nu se poate așa, să treacă vremea mai ușor. Femeia așază pe o farfurie câteva mizilicuri, alături - o tavă cu păhărele de țuică și sticla, pune lichidul gălbui în două pahare, ciocnește cu Marinică, să trăiești, Mărine! — Noroc, cumnată, aprigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unchiul Marinică. Dar băiatul n-a vorbit niciodată în plus. Păi, o gustare, o șuncă și o țuică, nu se poate așa, să treacă vremea mai ușor. Femeia așază pe o farfurie câteva mizilicuri, alături - o tavă cu păhărele de țuică și sticla, pune lichidul gălbui în două pahare, ciocnește cu Marinică, să trăiești, Mărine! — Noroc, cumnată, aprigă femeie ești!... Cum te măritași, dumneatale, cu fratele, da’ te găsi greu? N-avui eu nici o vină, parcă mata, nene, nu știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]