1,798 matches
-
e că surmenarea fizică a început să-și scoată colții. Sunt sigură că este unul dintre motivele lacrimilor tale. Apoi mai e și nemulțumirea sufletească ce te face să nu-ți placă nimic. Am stat pe pat, tăcută, cu privirile ațintite în gol. — Kazuko. — Da. — Ce-nseamnă că ai unde să mergi? M-am înroșit până-n vârful urechilor. — Domnul Hosoda? Am tăcut. — Să-ți spun ceva care s-a întâmplat cu mult timp în urmă? Da, te rog, am șoptit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Osaki. A doua zi dimineață îl găseam în bucătărie, mâncând, ursuz, ouă fierte moi. Singura lui hrană. Apoi urca la etaj, unde-și petrecea ziua în pat sau la birou. — S-a umflat mâna mamei, am zis eu, cu privirile ațintite în dușumea. N-am putut rosti mai mult. Plângeam cu sughițuri. Naoji nu răspunse. L-am privit. — Nu mai e nici o speranță. N-ai văzut-o? Când se umflă astfel, nu mai e nici o speranță, zise el apucându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mele, eram un om care știa cum să asculte. Iar Einhorn, cu însușirile lui, cu cultura și talentul său oratoric, cu registrul lui de efecte nu voia să mă influențeze practic. Nu semăna cu Bunica aici, cu flintele ei educaționale ațintite asupra noastră. El prefera să susure, să se poarte admirabil și elocvent. Nu părintește. Nu se cădea să îmi închipui cumva că sunt parte din familie. Și nici nu prea existau șanse de așa ceva, la stilul la care Arthur, unicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cuminți din care să alegeți, genul care n-o să vă înhațe niciodată de prohab sau să vă lase să vă lălăiți pe lângă ele până la unu dimineața în pipăieli pe scările din fața casei“ - și așa mai departe, cu privirea aceea sinceră ațintită pe cei prezenți așezați în scaunele de voiaj. Era perfect pentru Dingbat să fie manager. Și era tot ce voia, să facă speech-uri (fratele lui era genul de orator de confreerie secretă sau de banchetă, și să-l târască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
burtă în tarlaua abia arată. Era spațiu deschis, dar se lăsa întunericul. Polițistul a venit până la copaci și s-a tot uitat, dar nu a trecut de pomi. Am avut mare noroc că s-a întâmplat așa, de vreme ce Gorman avea ațintit pistolul asupra lui și era îndeajuns de cowboy să tragă, așa că am simțit că îmi vine să borăsc de groază. Dar polițistul s-a întors, îndreptându-și razele de la far peste tufișuri și am șters-o peste câmp spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care-i răspundea la rândul ei cu un zâmbet. Am văzut că îi promitea să-l asculte și că el îi promitea în schimb satisfacerea tuturor nevoilor ei legitime atâta vreme cât îl asculta. După aia am mai simțit o privire specială ațintită asupra mea, a cumnatei mele Charlotte, privirea ei căutătoare, caldă și într-o oarecare măsură plină de disperare. Nu mă îndoiesc că ea deja știa anumite lucruri neplăcute despre Simon, și poate că încerca să le întrezărească și în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
poate câteva oase și să mă bage în spital. I-o luasem zdrahonului doar cu câțiva pași înainte, dar am reușit să traversez Broadway înaintea lui. I-am văzut partea de sus a corpului în mijlocul străzii, între mașini; avea privirea ațintită pe mine; am inspirat cu groază materia scorojită din nasul meu plin de sânge închegat. Pe lângă mine a trecut încet un tramvai, și am sărit în el. Eram sigur că voi fi urmărit, din cauză că tramvaiul se mișca foarte anevoie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-l, iar gura și pieptul mi s-au umplut de gemete pe care nu le puteam scoate. Trebuia să îl târăsc după mine peste tot, până și la toaletă și, fie că ședeam sau stăteam în picioare, îi simțeam ochiul ațintit asupra mea și comentariul pe care încercam să i-l deslușesc și voința pe care încercam să i-o simt. Din starea de moleșeală capricioasă, când mă ridicam să plec, se înfoia tot, începea să își balanseze gâtul și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dacă nu taci din gură îți bag unul din pietroaiele astea pe gât! Însă și el era foarte pornit și nu avea de gând să se oprească; nu se juca, avea el ceva în cap. Avea ochii larg deschiși și ațintiți la mine. Paguba ta, prietene, dar să știi că femeile nu judecă. Nu sunt ele de nasul unui tânăr vesel și nevinovat ca tine. Pe ce pui pariu că și-a dat pantalonii jos pentru el și că nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
determinat-o pe doamna Fedder să creadă că Seymour e un homosexual latent și un schizofrenic? Toți ochii - s-ar fi zis că toate reflectoarele - ochii doamnei de onoare, cei ai doamnei Silsburn, chiar și cei ai locotenentului s-au ațintit asupră-mi. — Cum? a întrebat doamna de onoare pe un ton ascuțit, vag ostil. Și din nou am avut senzația trecătoare, dar intensă că știa că sunt fratele lui Seymour. — Ce o face pe doamna Fedder să creadă că Seymour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ne cheamă mereu, pe nume, pe fiecare El... * Când s-au întors vecinii să-i spună că Lazăr și Maria Îl urmează pe Iisus, să nu-i mai aștepte, că nu se mai întorc, era seară. Ea stătea cu ochii ațintiți pe drum, în întuneric, părând că-i așteaptă încă. Și niciodată nimeni nu mai văzuse atâta iubire, bucurie și viață... ca în ochii stinși în moarte ai Martei. * "M-am săturat de despărțiri", își spuse încă o dată, înghițindu-și lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fapt, nu e un cerc, ci un oval. Însă și pe un oval se poate merge la nesfârșit. Cei mai mulți pasageri încearcă să ucidă cumva timpul până la destinație. Citesc romane polițiste, dorm, încropesc conversații sau, pur și simplu, stau cu ochii ațintiți în gol. Dacă ar putea, ar comprima orele. Nu ne mai interesează, oare, decât să ajungem la țintă? La urma urmei, acest adevăr n-ar fi nou. Theophile Gautier a trecut la patru sute de metri de catedrala Chartres fără să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
acum e doamnă! Are un soț delicat... Ăla dintîi era un...; ăsta, de-al doilea, și deștept, și bun... Vecina tace. Desface broboada, alintă cățelușa, apoi împreunează la loc colțurile, lăsînd afară doar capul mic, cu ochii cît două mărgele, ațintiți spre copii, cu limba mereu scoasă, plimbată roată în jurul botului. Mircea Emil, coborît de pe cele trei scaune, apucînd să mai comande una din ultimele porții de brînză, merge la bar să-și ducă farfuria, oprindu-se o clipă lîngă cățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aibă ce coace viața din tine..." Scuzați gluma cu femeia care mi-a cerut mia de lei... se întoarce Mihai către musafir. Nu înțeleg de ce mi-ați spus toate astea folosește Muraru același ton calm, dar bănuitor, însoțit de privirea ațintită spre ochii lui Mihai. Pentru că... De fapt, trebuia să vă povestesc tot calvarul trăit din clipa cînd femeia mi-a spus, cerîndu-mi bani, pînă în ziua cînd, după ce-i dădusem mia, a răspuns la telefon sec: "Ce-ți mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
biroul lui Palmer. Palmer ședea pe canapea, cu fața spre ușă. El purta o jachetă tricotată largă, o cămașă albastră și o eșarfă violet. Arăta curat, îngrijit, vioi, tânăr, puțin extravagant. În lumina strălucitoare a dimineții am văzut ochii lor ațintiți asupra mea cu îngrijorare, ochii Antoniei mari, castanii și blânzi, ochii lui Palmer albaștri, limpezi și reci. În spatele lor se vedeau pe perete locurile, acum goale, ale stampelor japoneze. Mi-am dat seama imediat că se întâmplase ceva neobișnuit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mi-am băut ultimul strop de whisky și m-am pregătit să plec. Mânat de un imbold spontan, m-am înclinat politicos în fața lui Palmer. El și-a plecat capul și, pe când ieșeam din cameră, l-am văzut cu privirea ațintită asupra focului și capul tot plecat. Mângâie grilajul căminului cu piciorul gol. Pe când închideam ușa de la intrare l-am auzit ieșind din salon și îndreptându-se spre scări. M-am oprit și m-am uitat o clipă la fereastra luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
plus. Dar e nevoie de participarea ta ca să terminăm treaba. Cum ai s-o faci, rămâne în seama ta. Asemenea subtilități sunt, oricum, de domeniul tău. — Antonia vrea să mă vadă? întrebă Palmer. L-am privit cu atenție. Își ținea ațintiți asupra mea ochii inteligenți. Mâna lui se pregătea să arunce un șervețel. Obrazul puțin învinețit îi stătea bine, amintind parcă vag de un portret al lui Dionis. E convins că i-am spus Antoniei, mi-am zis în gând. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
zise Palmer. Cinstit vorbind, ar trebui să-ți tragem o bătaie bună, nu să te alintăm în felul ăsta! Mângâie afectuos părul ciopârțit al lui Georgie și-i întoarse capul puțin spre el. Simțeam că Honor Klein își ținea ochii ațintiți asupra mea, dar nu m-am uitat la ea. Stătea acolo având pe chip o expresie ștearsă ce aducea a zâmbet, ca o pisică, dar nu se amesteca în conversație. Și Alexander era destul de reținut, învăluind-o pe Georgie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Înțeleg. Și Georgie? am întrebat. — Se pare că Palmer și Georgie au ajuns să țină foarte mult unul la altul, răspunse Honor. Nu știu cum vor evolua lucrurile. Dar Palmer a vrut neapărat să plece, să se rupă definitiv. — De tine? Își aținti asupra mea privirea imobilă. — Da. — Și cu tine cum rămâne? Pe toată durata acestor întrebări inevitabile deținusem, pentru o clipă, controlul total asupra ei. Dar acum ea se relaxă, îmi adresă un zâmbet, agită vinul în pahar înainte de a bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
XE "Holocaustul" În general: „Oamenii au dus o luptă pe viață și pe moarte. Pentru un loc cât de mic lângă o ferestruică sau o găurică a vagonului se băteau 40-50 și acela care era mai tare căpăta locul. Ceilalți aținteau asupra lui cu cea mai groaznică ură câteva zeci de perechi de ochi sticloși, care, peste câteva momente, rămâneau pentru veșnicie În aceeași poziție. Moartea În cel fericit caz venea foarte ușor și se manifesta printr-o somnolență care cuprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
din pereți prinseră a lua proporții dinaintea ochilor mei. Am rezistat tentației de a mă posta nonșalant În fața celei mai serioase crăpături pentru a o acoperi. În ciuda aspectului său discrepant, puțini Îl mai observaseră În afară de mine; toată lumea era cu ochii ațintiți la platforma pe care Lesley continua să se rotească. Ea Însăși, În entuziasmul ei, era complet absentă, concentrându-se exclusiv asupra șirurilor de fețe Îmbujorate ce o priveau și asupra strigătelor de Încurajare pe care le urla În direcția lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Încât nici nu deschideam gura și mă străduiam să mă fac invizibilă. Având În vedere că purtam haina violetă, care bătea nițel la ochi, eforturile mele erau oarecum zadarnice. Dar continuam să nu afișez nici o expresie, iar ochii mi-i ațintisem pe fațada barului, sperând ca atunci când Derek se va uita la mine, așa după cum și făcea din timp În timp, nu va observa că Îmi pierdusem orice interes față de discuție și Încercam să termin de completat mental cuvintele Încrucișate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
asta de bună voie, Îți amintești? Nici măcar n-a fost nevoie să te conving! Poate ar trebui să ne așezăm toți trei și să bem o ceașcă de ceai..., Îngăimă Gavin cu o voce pierdută. Janice se Întoarse și-l aținti cu privirea, iar el se pierdu vizibil și se bâlbii: — ăăă, atunci, fără ceai... — Uite ce e, am spus, tăind bolboroseala agitată a lui Gavin, ca să o țintuiesc pe Janice cu o privire care speram că va fi, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
l-au Întrebat dacă era sigur că femeia pe care o văzuse era Linda, a căzut În capcana propriei exagerări, făcută În scopul de a-i convinge. N-ar fi trebuit să se complice. Rachel Își sorbea ceaiul, cu ochii ațintiți asupra mea. Pe urmă, m-am Întrebat de ce fusese nevoie ca Jeff să inventeze chestiile astea. Nu În folosul propriu, căci, dacă ar fi fost el ucigașul, ar fi fost În avantajul lui ca numărul suspecților să fie cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Încă Îmi mai placi. A făcut o pauză și, pentru o clipă, tonul i se Îndulci. Mi-aș dori să poți privi lucrurile din perspectiva mea. Nu Înțelegi prin ce-am trecut, câtă suferință mi-a provocat? Ochii Îi erau ațintiți spre mine, implorându-mă, așteptând o reacție plină de compasiune. Când a devenit clar că nu aveam de gând să răspund, expresia i se preschimbă Într-una de furie. Insultată, ea explodă: — Dar faptul că ai aflat nu schimbă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]