1,177 matches
-
Simțeam brațul lui Roy În spate. La un moment dat bețivul s-a trezit și s-a uitat la mine pătrunzător. Dar aveam ambele mîini la vedere, pe ziar. Roy s-a prefăcut că citește ziarul o dată cu mine. Bețivul a ațipit la loc. - Aici coborîm, a zis Roy. Mai bine ieșim puțin pe stradă. Nu rentează să stăm atîta-n metrou. Ne-am luat o cafea la automatul de la Strada 34 și-am Împărțit ultima pradă. Trei dolari. - CÎnd Îl faci pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de o boală diagnosticată drept poliomielită. Din cîte-am Înțeles Însă, simptomele otrăvirii cu peyote și cele ale poliomielitei sînt identice. N-am putut să dorm pînă-n dimineața următoare În zori și-apoi am avut un coșmar de fiecare dată cînd ațipeam. Într-unul dintre vise mă Îmbolnăveam de turbare. Mă uitam În oglindă și fața mi se modifica și-ncepeam să urlu. În alt vis eram dependent de clorofilă. Eu și cam vreo alți cinci dependenți de clorofilă așteptam să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să știe a face și tragedii; că adevăratul dramaturg este egal de bun în tragedie ca și în comedie... Iar după ce-au fost siliți să admită și asta, nu-l mai putură urmări, căci adormiseră și ei. Cel dintâi ațipise Aristofan. După el, când zorii se revărsau, pică și Agathon”. Sunt câteva lucruri aici. Socrate rămâne cu doi poeți, un comic și un dramaturg. Discursul lui Aristofan e mai curând tragic; cel al lui Agathon e plin de bunăvoință, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ca într-o rugăciune budistă și frecați-le până se încălzesc. Reluați poziția normală. Ridicați puțin genunchii, alipiți tălpile și frecați-le între ele până se încălzesc. Reluați poziția normală. Repetați secvența de cinci ori, și s-ar putea să ațipiți. Închideți ochii și lăsați-vă brațele liber de o parte și de alta a corpului. Îndoiți lent degetele, strângându-le în pumn, apoi desfaceți-le tot lent. Frecvența este de un ciclu la 30 de secunde. Concentrați-vă pe această
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
biruit anul școlar și de acum va fi stăpână peste lumea copilăriei, toată vara. George ajunge acasă. Sora sa, Ioana, încă nu s-a întors de la școală. Cu gândul la minunata vacanță, prima lui vacanță mare din viața de școlar, ațipește și...pătrunde pe nesimțite într-o lume de vis. În poarta acestei lumi îl așteaptă o zână cu păr galben de grâu copt, cu ochi negri de cireșe amare, cu veșminte diafane din petale de trandafiri și iasomie. Băiatul o
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Livinschi, dar, fiind suspectat de erizipel, a fost izolat timp de două săptămâni la camera 98. Revenit în mijlocul acțiunii, a fost pus de planton noaptea, fiind pedepsit ulterior pentru că s-a prefăcut că nu a observat că un deținut a ațipit. Mutat disciplinar la camera 99, a fost scos mai târziu în fabrică, având rol de „agent acoperit”, cu obligația de a întocmi note informative despre discuțiile dintre deținuți. A fost eliberat pe 23 iulie 1953 din penitenciarul Craiova 1. După
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
unul pe altul etc. La masă erau puși să își lingă reciproc terciul de pe față, să se muște de nas ori li se turna mâncarea fierbinte pe gât. Chinurile fizice și psihice îi făceau pe unii (cei care reușeau să ațipească) să se trezească din somn țipând ori izbucnind în plâns 1. După ce erau bătuți până la leșin, unii deținuți erau întinși pe jos și stivuiți, adică așezați unii lângă alții, iar deasupra lor, perpendicular, erau aruncate alte rânduri de victime. Inutil
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
mai atractiv pentru matroanele romane. 4. Raporturi textuale Moment în care care, asemenea lui Diogene cunoscut ca "Cynophile"aaaaa, povestea noastră ne arată că poți lua o zburătoare jumulită drept biped (liber)cugetător Georges Sokol-Nique se trezi din ciudatul vis. Ațipise citind niște numere din "Dialog" și din "Opinia studențească", despre care un pacient lucrând la serviciul MORGA 140 îi ceruse părerea. Era un tip cam "rustre" dar de treabă (nu i-a făcut nici un necaz când parașuta aia l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
iar cinci erau înțelepte. 3 Cele nesăbuite nu și-au luat cu ele și untdelemn atunci când și-au luat lămpile, 4 dar cele înțelepte, împreună cu lămpile, și-au luat și untdelemn în vase. 5 Mirele întârzia, astfel că ele au ațipit toate și au adormit". Mai departe, vezi în carte și în diversele interpretări propuse de predicatori. 61 O puteți găsi la adresa http://www.zones-subversives.com/article-arthur-cravan-la-vie-est-une-aventure. 62 Are sensul de "care fortifică" și se aplică unor substanțe sau unor activități
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
capabile de o „opacitate tipică” (J. Major, T. Blair, H. Kohl), care au reușit să schimbe „linia”, dar și: -ciorăvăieli meschine la summit-urile Uniunii unde, de cele mai multe ori, se vorbea cu un limbaj codificat, chiar voit ”obscur”, ori se ațipea; - voturile care se dădeau pentru deja aleșii în culise sau la câte un dineu dintre „greii” Uniunii; - vicleșuguri politice și legislative; - zeci de situații în forță bazate pe un comportament agresiv sau create după „nu mișcă nimeni în front”. „Cămașa
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Michael e la etajul patru al unui mare spital din Washington. Mergem pe coridor în tăcere, cu privirile ațintite în față. Nici unul dintre noi n-a dormit prea bine azi-noapte - de fapt, nu sunt sigură că Luke a reușit să ațipească. Nu mi-a zis prea multe, dar știu că e măcinat de un sentiment de vinovăție. Ar fi putut să moară, mi-a spus azi-noapte, în timp ce stăteam în întuneric amândoi, cu ochii deschiși. — Însă n-a murit, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întind oasele și să încep să mă bucur de viață din nou. Lunile în țara coșmarurilor au luat sfârșit. În fine, voi putea să dorm și eu noaptea. Optsprezece Numai că nu pot. Adevărul e că nici măcar nu reușesc să ațipesc. Mult timp după ce Luke a căzut lat, rămân cu ochii în tavan, cu un sentiment foarte neplăcut. Ceva nu e în regulă aici. Dar nu-mi dau seama ce anume. La suprafață, totul e perfect. Elinor a ieșit definitiv din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sânge. O mai mare barbarie nici nu se putea imagina. În timp ce Tavi Voinea era la executarea celei de-a doua întâlniri cu locotenentul Ștefan domnul Nicole Petrașcu mi-a făcut o destăinuire de taină pe când îl păzeam pe Nuti să ațipească: Dragă Popicule, dacă Dumnezeu va voi să mor aici să nu mă lăsați în pământul ăsta blestemat al Jilavei, ci să mă aduceți în pământul de acasă. Așa mă legasem cândva testamentar și cuHoria Sima și cu cei 17 cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
oamenilor, consecință a celor suportate la Pitești de cei trecuți pe acolo. Și-a dat seama, la un moment dat, că cei doi: Grimalscki și Vică, au fost scoși din celulă și duși să li se administreze o pedeapsă pentru că ațipiseră la marginea patului. Trecuseră mai multe ore, ba chiar mai multe zile și nu fuseseră aduși îndărăt la celule. Ce se putuse întâmpla? Să fi decedat în timpul executării pedepsei de douăzeci și cinci la fundul gol, dar chiar amândoi, nu era posibil
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
exagerate, care în unele cazuri au adus moartea, s-a folosit frigul ca un supliment de tortură, s a brevetat izolarea în compania unui nebun furios, care își ținea coechipierul într-o teroare continuă sub amenințarea strângerii de gât, dacă ațipea, dar de bătut nu s-a bătut. Reeducarea cu toate fazele ei: înfometarea 1958 - 1961, cluburile de „autoanalize”, care apoi erau discutate și completate. Eliberările „pe sprânceană”, hotărâte de foarte sus. Tot procesul acesta se desfășura sub umbra amenințătoare a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
adoarmă, deși se culcase încă de la ora 9. Ținea ochii închiși, se foia și o ușoară transpirație rece îl alunga și mai mult pe moșul Ene. Pe la orele două dimineața, somnul încă nu venise și abia pe la ora patru a ațipit puțin, așa, între vis și realitate. Părea, totuși, destul de odihnit și în minte reîncepe șlefuirea dialogului cu primarul. Am fost medic jumătate de secol și am alinat suferințe. Vă cer, distinse domnule primar, cu disperare aș spune, să-mi alinați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
omul cel tare care caută nemurirea: somnul, ca un vânt puternic, a năvălit asupra-i!" (203-204). El doarme șase zile și șapte nopți fără întrerupere, și când Utnapiștim îl trezește, Ghilgameș îl mustră că 1-a trezit după ce abia a ațipit. Cedează însă în fața evidenței și începe să se vaite: "Ce să fac, Utnapiștim, încotro să mă duc? Un demon a pus stăpânire pe trupul meu; în camera în care dorm locuiește moartea, și oriunde aș pleca moartea e lângă mine
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lăsat: - Eram la cumnată-miu la Craiova și, bă, nenică, era o căldură-n casa aia de înnebuneai. Mă duc la frigider și umblu o țâră la potențiometru. Reglez p-acolo și mă duc să trag un pui de somn. Ațipesc oleacă, după care aud, așa, o muzică. Mă uit pă fereastră, ni’ica. Mă mai chiorăsc pă ici pă colo - și am așa un presentiment că din bucătărie se-auzea zgomotul ăla. Și cum ajung acolo, bă, neică, frigiderul cânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-i pregăti mamei o supă caldă, să mai prindă puteri. Slujba se terminase și Mircea adusese cârdul de frățiori teafăr și nevătămat la "Villa rustica". În momentul când am intrat noi în cămăruță, mama, întinsă pe salteaua de paie, tocmai ațipise, încercând să recupereze din energia consumată la cea mai problematică naștere din câte avusese până atunci și care, literalmente, o sleiseră de puteri întocmai cum storci o rufă înainte de a o pune la uscat. Alături de mama se afla o mogâldeață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
neîmblânzită, iar fratele meu a simțit deodată cum ace de spaimă îl înțeapă în inimă, era acea spaimă infinită pe care o cunoscuse în timpul detenției în temnița Securității. În preajma lui Cameniță, în fratele meu se trezea copilul neajutorat care stătea ațipit în sufletul său: Vlad, autoritatea intelectuală de prestigiu național, acum nu mai găsea răspuns la nimic, îi era doar frică, o frică de moarte, fiindcă în preajma lui Cameniță fratele meu avea sentimentul că în orice clipă își poate pierde viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și că le pica și câte-un pește fără cine știe ce chinuială. După ce a tras ultima înghițitură din sticla cu băutură care le ardea stomacul, Pușcărie, amețit de alcoolul prost, toropit de căldură, s-a întins pe spate și, înainte de a ațipi, i s-a năzărit să-l întrebe pe Gămălie: -Bă, Gămălie, de ce-ți zice ție Gămălie? Ăsta n-a catadicsit să răspundă, ci a întors întrebarea spre Spaniolu: -Da lu Spaniolu de ce-i zice Spaniolu? Spaniolu, cu burta plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la serviciul de gardă al spitalului. Acolo însă era un chef mare, mare de tot, se auzeau chiote și romanțe, și nimeni nu era dispus să se uite la un vizitator întârziat. Îmi era somn, singurul loc liber pentru a ațipi o clipă era o jumătate de bancă într-un parc, cealaltă jumătate fiind ocupată de un bătrân gras, scărpinându-se insistent pe sub paltonul care îi ținea de plapomă. Am mai încercat câte o soluție, dar nu am avut noroc. * Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era bine-cunoscută bețivilor. Ei bine, Mende loaia s-a repezit ca o nebună pe scările pivniței spre ruși, zbierând cât o ținea gura: „Ia ivrei kamunist! Ia ivrei kamunist!“ Seara, pe la nouă, ne am dus în casă, iar mama a ațipit pe un scaun din bucă tărie, cu mine alături. Deodată, a năvălit în bucătărie o ceată de soldați ruși, cu o femeie printre ei, ținând în mână, ca pe un trofeu, un rățoi mare, decapitat. Au tre zit-o pe mama
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
bătea un vânt rece. Și totuși, la ora patru d.m. eram din nou în sala „Dinamo”. Ce se întâmplase? De ce mă răzgândisem? După ce am mâncat, m-am întins pe divanul din camera „mea” (prima la intrare) și eram gata-gata să ațipesc. Casa în care locuiam se afla de câteva luni în reparații generale. Echipa de zidari și zugravi aproape că terminase exteriorul și se pregătea să înceapă lucrul „înăuntru”, la diverși locatari. Încât, ca și la alții, în acel început de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
linie groasă de creion: „... Deodată sar în picioare... zgomot mare în uliță! Merg degrabă la fereastră. O suflare răcoroasă de afară mă înviorează... Cadranul transparent de pe foișorul de foc arată unui și un sfert... Când au trecut trei ceasuri? ... Am ațipit, prin urmare?... Ce e în stradă?... Măturătorii orașului... Au prins un câne la mijloc. Știu... Asta e o petrecere populară la noi; am văzut-o de atâtea ori... Câțiva inși se pun la pândă de o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]