1,168 matches
-
de ceas, Pe talpa unui gând doar țepii mi-au rămas. Scrisoarea cea dintâi, o știu pe dinafară, O aripă de înger și inima îmi zboară În mugurii de brad se mai aud trei șoapte, Printre cărări de vis am ațipit în noapte. Mai cred că-n primăvară tu o să-mi fii copac Și-n frunza ta cea verde poate și eu încap Să picure cu mir din teiul înflorit Și-atunci poate-am să uit de cât am pătimit! foto
DEPĂRTĂRI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360079_a_361408]
-
de monolit și de neclintit, socialismul triumfător. Ca un făcut, această pedeapsă n-a durat decât vreo cinci ore din sâmbăta respetivă, și să vedeți de ce. În noaptea cu pricina, când gustam răcoarea arestului, cam pe la orele unu, că abia ațipisem pe scândura din arest, aud cum răgea „magaoia”, scotea un urlet sinistru. - ALARMĂ!!!... a strigat ofițerul gărzii. Ușa arestului s-a deschis brusc și am fost împinși afară ca niște saci de cartofi. Acum aveau nevoie de noi, vezi Doamne
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
de venirea furtunii. Era primul,, fest,,la care noi participam ca studenți. El m a invitat la dans pe melodia unui tangou lunecos. Să nu cad mi am agățat brațele de umerii săi. Era așa cald și plăcut că am ațipit lipindu mi obrazul de finețea gâtului său. Știu doar că mă plimba plutind deasupra perechilor de dansatori și că de atunci nu mi a mai dat drumul din brațele lui și toată existența noastră ce a urmat a fost ca
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
îi lasă cititorului un scurt răgaz să mediteze asupra diverselor trăiri lirice ale autorului, asupra arhitecturii magiei rostirii și a misteriosului univers al ficțiunii. Titlul cărții este inspirat dintr-un vers-sentință al lui Nichita Stănescu: M-am trezit fiind, voi ațipi nefiind, fiindul exprimând complexitatea existenței, fața realității vizibile, dar și lumea ascunsă ochiului, trăirile, gândurile și intențiile ființei umane cu varietatea de stări: emoție, tristețe, extaz, neliniște, spaimă, durere, dezamșgire, frenezie ș.a. Tema fundamentală a iconosonetelor lui Theodor Răpan este
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
o boală când dulce, cănd amară. Apoi mi-ai dus mâna la inimă și am simțit că bate înfiorata, Ți-ai deschis sufletul și m-ai primit înăuntru. Era cald și plăcut, o ușoară amorțire m-a cuprins. Apoi am ațipit câteva clipe și am simțit că dormisem o veșnicie, Uitasem cine am fost înainte, Simțeam că mă prefăcusem într-o pasăre, Ca imi cresc aripi, dar că nu pot să zbor, Inima îmi creștea și îmi repeta fremătând Că locul
CHEMAREA TA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359830_a_361159]
-
viitorul De uitare. Eu am rămas să fac de gardă Cu veacul... Iubito... încă mai simt în barbă Umbra mâinii tale... ÎNGERUL PĂZITOR M-a întrebat cu ce Mă-mbrac la balul mascat Al stelelor Cu inimi de gheață. Ceasul ațipea între tic și tac. Pe acolo am văzut Cum se furișau amintirile. M-a întrebat iar Cu ce mă îmbrac. „Cu mâna în buzunar”, am zis Și am văzut iar amintirile Nu se furișau, Făceau de planton, În trei schimburi
CARTEA CU PRIETENI XXXXII- TEO CABEL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359865_a_361194]
-
Sau fac apel la o saltea veche de buret pe care o aștern oriunde doresc, principalul doar să-mi vină lumină de sus peste cartea pe care o am în față. După care urmează aceeași cunoscută rețetă: îmi obosesc ochii, ațipesc și fur câteva clipe de somn. Corespondez cu câțiva prieteni și mă bucur ori de câte ori cineva își mai aduce aminte de mine, trimițându-mi vești dinspre ai lui. Într-una din zile, satul a fost zguduit de moartea violentă a unui
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359610_a_360939]
-
mâinile către cer a ruga sau mulțumire pentru toate cele date și primite, s-a așezat încetișor la rădăcina unui copac gros, a avut grijă ca pălăria să-i stea cât mai "chipeș" a tras bastonul lângă el, si a "ațipit" puțin,o fi zis el!... După patru ceasuri de căutări, ai lui, l-au găsit fără viață și cu un zâmbet fericit pe buze. Darie Viteazul, cum i se spunea prin sat, murise împăcat cu sine și cu Dumnezeu. Ce
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
mămăligă prea mare. „Dar am uitat, o să dau restul la cei doi câini care, deja au început să latre. Iar avem musafiri la masa!” - Natalița, vezi tu cine e și spune-le că nu suntem acasă! porunci tatăl, gata-gata să ațipească. Față știa că iar trebuie să mintă. Ar fi preferat să aducă o găleată cu apă, dar dacă așa vrea tata... Porni rușinata către poartă și când ajunse la o distanță potrivită să nu o înăbușe emoțiile, strigă cât putu
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359221_a_360550]
-
mea. Sunt curios ce explicații îmi va da când îi voi arăta manuscrisul cu magia neagră...!” - își zicea prințul, continuând să se plimbe neliniștit prin cameră. Tocmai când se mijea de ziuă, plimbăreața bătu la poarta conacului. Paznicul care nu ațipise toată noaptea, anunță străjerii s-o ia în primire. - Deschide odată, dobitocule! - pițigăie cotoroanța. - Ai răbdare, cumătră! - Mă prinde soarele din urmă! - țipă ea disperată. - Că doar nu te prinde vreun pețitor din poveste tânăr și frumos ca lacrima! - trase
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
prind a vorbi, trebuie să te oprești imediat. „Băteam cu bățul în elefanții ăia, ca să văd că sunt acolo, mă rezemam de ei și adormeam. Apoi cădeam, mă trezeam și o luam de la capăt. Ai nevoie de 7 secunde ca să ațipești și să revii la realitate. După aceea, o duci șase, șapte, opt, zece ore, fără să mai ai halucinații”, spune Tiberiu Ușeriu. Este o secvență din cursa de anduranță Turul Giganților, la care a participat toamna trecută fără să o
„Nu aveai nevoie de motivație ca să te ridici de jos. Dacă rămâneai jos, mureai” () [Corola-blog/BlogPost/338220_a_339549]
-
scos să mâncăm. Între timp, un grup numeros de turiști a ajuns la lac. Douăsprezece corturi de aceeași culoare au răsărit în micul platou de pe malul vestic. Am mâncat în tăcere, am fumat, ne-am întins pe pătureici. Eu am ațipit în câteva secunde. Visam că venise ursul la oi, că-i dădeau câinii roată. Am tresărit. Câinii lătrau aievea, dar nu la urs. Ca din senin, pe buza prăpastiei apăruse un om. Nea Ioniță a ocărât câinii. Am observat că
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
și dânsa, ne-a scris de mână 4 bilete, da, de mână. Deci era clar că nu încape vorba de bilete cu locuri. Ne-am așezat pe unde am găsit locuri libere și mi-am zis că asta e, poate ațipesc și mă trezesc la Gara de Nord. Nu a fost chiar așa, de la Bușteni au venit două doamne care aveau bilet cu loc pe scaunele unde stăteam noi. Ne-am ridicat fără comentarii și foarte amuzați. Pe la Sinaia trenul era deja arhiplin
Revelații dintr-un vagon fantomă () [Corola-blog/BlogPost/338973_a_340302]
-
curajul să treacă frontiera clandestin, care au lăsat o mamă și un tată, poate și o soție, un copilaș și o carte deschisă pe masă, și dintre care unii au ajuns la închisoare... După cum spune Nicole, soția mea, nu pot ațipi nici astăzi când se încălzește perna. Și mai zicea Nicole atunci când citeam scrisoarea lui Salvatore: Dedic-o și celor care cântă sau au cântat fără să aștepte să fie rugați sau plătiți, și pune-i și pe stângaci, pentru că și
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339935_a_341264]
-
Theodor Răpan conferă noutate și specificitate Sonetului. Nimic nu este vetust, anacronic! El valorifică particularitățile barocului, ale romantismului, dar și pe cele ale clasicismului, manifestând o disponibilitate transfigurat orie excepțională. Un motto sugestiv deschide cartea: „M-am trezit fiind, voi ațipi nefiind!”, al lui Nichita Stănescu, cel care, ascultându-i poeziile cu ani în urmă, depunea mărturie: „Dacă credeți pe cuvânt cele câteva versuri bune semnate de Nichita Stănescu, vă atrag în mod respectuos atenția că sunt iritat, că trebuie din
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
neavând nici măcar un chiștoc, simțeam că-mi pierd mințile privindu-l cum trage în piept fumul dulce, până la ultimul firicel, din țigarea aceea boierească și, isprăvind-o cum arunca mucul în țucalul împuțit. (...) Conu Jorj începea să tacă, apoi să ațipească, apoi să pufăie ușurel printre buzele-i senzuale. Când se deștepta, fuma o Aromă, arunca chiștocul la țucal (...), după care conu Jorj începea să se scarpine. Scărpinatul ăsta constituia pentru conu Jorj un fel de ritual. Punea în el ceva
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
-mă pe obrazul crucii / cu strigăt ciung de cânt nibelung” (Lied 25, p.79). În țesătura de ritmuri liedice apare și simbolul Anei, femeia purtătoare de viață, menită să însuflețească opera de artă: „Îi ruginise lacrima la sân / și timpul ațipise / pe banca de sub bărbia inimii.// Parcă era Ana / atârnând sub cerul abia ivit,/ al Începutului” (Lied 22, p.76). Impresionat de „simfonia frunzei”, poetul trece de la lirismul meditativ la acțiune dramatică, atunci când natura devine neprietenoasă: „Ascult simfonia frunzei, / izbind cu
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
de deasupra ta și îți ține umbrela. Dar își alege bine locul, se uită El așa, peste tot, se mai scarpină-n barba colilie (Mutu Mării Badi o ținea pe-a lui, că are barba albă), așa, apoi se odihnește ațipind o țâră. Poate și d-aia cei din satul ăsta nu prea leagă două-n tei, că doarme Dumnezeu deasupra lor, în loc să-i vegheze... Cum s-o fi arătând Prea Bunul numai la muți, nu știu, cred că este vreo
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
câteva săptămâni și viața în principat își reluase cursul normal. Totuși, unii dintre boieri se întrebau ce va urma, temându-se de vreo năvală vrăjmașă care să pustiască ținutul. Într-una din seri, la o oră târzie, căpitanul, care tocmai ațipise, auzi țipete disperate pe unul din metereze. Alergă cu sufletul la gură până acolo și lângă zid găsi un străjer cu ochii holbați, părul vâlvoi și mut. Încercă să-l readucă la realitate, dar acesta abia a doua zi reuși
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
unde apucaseră prinși atât de oboseală și nesomn, dar mai ales de aburii beției. Câțiva oșteni schimbară străjile, iar căpitanul, după ce se asigură că totul este în regulă și la orizont se arată zorile, se duse într-un colț să ațipească câteva ceasuri. Era fericit că forțele iadului i-au ocolit în această noapte. Pustnicul avusese dreptate, iar acum, probabil, se întorcea la locașul sfânt pe calea numai de el știută. Pe la orele prânzului oaspeții începură să-și revină din amorțeală
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
drumuri. Pe la stația Banul Mărăcine, penultima până la Craiova, Năică se revoltă și izbucni ca un vulcan. - Mă Ioane, merită să-ndurăm ca niște câini chinul ăsta?... mama lui de pușlama ordinară! - Nu mă-ntreba pe mine, îi răspunse Bâzdoagă care ațipise. - Păi... nu tu mă-ndemnași să mergem la București și s-o luăm pe coana Corina? - Ce, ți-o părea rău!... ori uitași ce-ți propuseși de când plecarăm de-acasă? Să nu-mi spui că nu-ți place coana Corina
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
van! Crede-mă, de mult aștept Să fii, moșule, mai drept! Moș Crăciune, dacă vii Să nu uiți: suntem copii! Ce ne-aduci aș vrea să poți Să ne-aduci, egal la toți! SUB BRĂDUȚU-MPODOBIT Sub brăduțu-mpodobit Moș Crăciun a ațipit. - Săracul, e obosit! Zice-un puști, abia șoptit. Credeți că la vârsta sa Să umble toată lumea, Când e ger și-atâta nea, Nu e greu, cine-ar putea? Să alergi veac după veac, Să mai duci și-n spate-un
POEZII DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341516_a_342845]
-
pe șezlonguri, cu fața în bătaia soarelui. Razele acestuia mă mângâie plăcut. Încet, încet pielea mi se usucă, dar nu simt acea senzație de ușoară strângere, pe care o dau sărurile din apa mării. Tăcem amândoi, cred că am și ațipit câteva minute, când îi și aud pe Diana și Cornel, care au ieșit și se apropie de noi. - Ar trebui să chemăm și copiii, au stat destul, să nu răcescă, este grijulie Diana și se îndreaptă spre bazinul mic. Nu
SĂGEATA LUI CUPIDON IV (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342333_a_343662]
-
jindui la nimic și Dumnezeu i-ar fi de ajuns: “E-atâta lumină pe cale / și-o umbră de vis sub copaci, / dar eu mă-nveșmânt în tristețe / de parcă nu Tu mi-ai fi vraci // O pace adâncă plutește / și păsările-au ațipit, / dar viața în mine descrește / și parcă de tot am murit // Eu simt c-aș fi ruptă din Tine / și-apoi liberă Tu m-ai lăsat / și nu-mi mai știu drumul chiar dacă / în viață m-ai tot îndrumat // Mă
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
cu întreaga lor vegetație, mă încântau cu câte ceva și îmi întăreau starea generală de liniște și pace lăuntrică. Nici Silvia nu mă întrerupea din această visare. Era destul de obosită. Se așezase comod și închisese ochii. Chiar am avut impresia că ațipise. Când autocarul s-a oprit, după câteva manevre necesare ocupării unui loc în parcarea aglomerată, am avut senzația că deplasarea a fost făcută pe un traseu relativ scurt. Timpul se scursese cu repeziciune pentru mine. Am atins-o ușor pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]