631 matches
-
drumul cel mai scurt. Găsi pe moș Costache la masă, făcîndu-și țigări cu tutun din chesea. Mâncase mai înainte și nu mai avea în fața lui decât firimituri de pâine și o farfurioară întinsă cu cojile unui măr. Bătrânul părea cam abătut. Felix se miră că la masă nu se mai afla decât un alt tacâm, acela în fața căruia se așeza de obicei. La locul obișnuit al Otiliei nu era nimic și nici vreo urmă că stătuse acolo cineva. Bătrânul sună, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Prietenii din Italia pleacă înapoi și sunt liberă, vreau să ne întâlnim! Deci i-a fost simpatic și ei, își spunea cu ciudă, numai pe Gabriela nu a putut să o impresioneze cu nimic toată viața și iarăși a devenit abătut. Nu își mai aducea aminte exact, însă în seara aceea posibil să-i fi mărturisit Țiganului, prietenul lui cel mai bun că în realitate este un amărât. S- ar putea să îi fi povestit ceva deși nu era omul să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ceva: Hai spune< Dar ea îl sărută răvășită și nu le mai arde de conversație. Curând se pierd în întunericul împestrițat cu melancolie al parcului de castani. Când se întorc ea se întristează motivat: iar se despart. Intră în curte abătută, lui îi pare și mai rău însă n-o arată. Niciodată nu o va arăta! În ziua următoare s-a trezit la 6 a.m. însă a mai lenevit în pat; vorbește cu tatăl său îi spune ce dorește unchiul Titi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
unui om. - Umbra lui dormea pe pat. {EminescuOpVII 111} El ceti în cartea lui Zoroastru... ea se sculă încet... cu ochii închiși... se subție.. se lipi de părete și se așeză ironică, fantastică, lungă, în dreptul lui. Dan se simțea bolnav, abătut, strivit sub greutatea cugetărilor lui. Afară de aceea un fulger i trecuse drept prin inimă în vremea căderei lui. El simțea fulgerul junghiindu-i inima. El se lungi pe pat și s-acoperi cu rasa... Pe dinaintea lui treceau ființe ciudate pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
băgat Mi-a luat Înțelepciunea, simțirile mi-a legat...” ............................................................................... Arde trupul, Îl muncește, ca pe niște cărbuni puși...” Polidor e spirit practic. Dacă Amorul, zice el, are puteri voinicești, de ce n-ar avea și voința asemenea putri? Recomandă, În consecință, abătutului Erotocrit, ca o terapeutică sigură, vînătoarea: „umblă să te răcorești”. GÎndul lui sănătos este ca tînărul Erotocrit să nu se Întindă acolo unde nu-i este permis. „Lucrurile nepotrivite” i-ar putea aduce suferință, iar suferința l-ar băga În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin a-i spune să citească mai puțin, căci fraged cum era risca să-și populeze inima cu prea multe umbre și năluciri care ar fi dat apă la moară unor coșmaruri și spaime. Se întoarse în chilia lui extrem de abătut, ca și cum s-ar fi aflat pe buza unui puț. Până și aerul avea acea jilavă duhoare de criptă, de râu îngropat într-o mlaștină moartă. Era o chilie mică, cu care se obișnuise; deasupra o ferestruică prin care se strecura
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îngust al celulei. Prin ferestruică venea o lumină spălăcită și zarva vătuită a uliței; judecând după cenușiul ce acoperea tot mai mult petele de azur, trebuia să fie toamnă; sau poate că era toamnă doar în sufletul său, istovit și abătut, ce visa să o ia din loc; nu găsea nici măcar o singură speranță în realizarea acestui vis, ci aștepta fără măcar să știe ce. Era mai bine însă atunci când căldura pătrundea puțin și în bezna celulei, încălzindu-l, sciatica nu-i
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ai pune la bodegă un cârciumar bețiv. Zâmbi jenat : N-am vrut, dom’ Coropciuc, așa vine vorba. — Ei, nu face nimica, eu, să știi, mai beau din când în când câte-o bere. — Poate că la mata merge, spuse Jenică abătut. Da’ la loterie, dacă ai apucat să joci o dată, nu te mai oprești. E ca dârdâiala, te ia pe dinăuntru... — Atunci mergea mai bine o votcă, spuse bătrânul care, ca orice om care nu e ucrainean, dar se poartă ca și cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Timpul și țelurile scriu Holmes și Holmes se opresc în loc, încremenesc" (2001, p. 66). Nefericirea ne copleșește. "Ne simțim rupți de lume, nedemni de iubire și incapabili de iubire", subliniază autorii (p. 67). Aflați în momente de depresie, suntem deprimați, abătuți, descurajați, într-o stare de apatie. Într-o atare stare sufletească ne pierdem orice motivație. Bateriile ni s-au descărcat. Ne simțim greoi, fără nicio dorință de a (mai) începe sau de a (mai) întreprinde ceva. Apatia precizează R. Holmes
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lui. Însă cel mai tare mă stupefia spectacolul acelui dar de care am pomenit și pe care acum îl vedeam la lucru: capacitatea de a-și da un destin prin ascultarea atentă a unei interiorități care nu putea fi nici abătută, nici traficată. Rareori, cred, paternitatea a îmbrăcat, precum în cazul meu, forma unei epure. Cu deplină îndreptățire aș putea de aceea să mă întreb dacă fiul meu a avut sau nu un tată. În sensul obișnuit, nu a avut. Ne-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
încearcă să se dezvinovățească și să scape de carceră. Patetismul devine, în cazul acestui personaj, o mască sau o modalitate de a se eschiva de abuzurile practicate în lagăr: Dar pentru ce, cetățene șef? întrebă Șuhov cu un glas mai abătut decât era el în realitate"407. Despre orientarea spre celălalt cu dominanta creării unei imagini favorabile vorbim mai ales în cazul lui Rusanov. Discursul său vizează crearea unei imagini proprii convenabile, asigurându-și credibilitatea prin tot felul de referințe la
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
am certat cu persoana respectivă și suntem supărați. Nu întrerupem o persoană care vorbește. Așteptăm să termine ce are de spus (chiar dacă durează destul de mult) și numai după aceea vorbim. Când un coleg, un prieten, cineva din familie este necăjit, abătut sau trist, trebuie să-i fim alături și să-i vorbim. Câteva cuvinte calde și sincere sunt bine venite în asemenea situații. Când suntem într-o vizită, vom avea grijă să nu tăcem prea mult. Gazdele ar putea crede că
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
pe la poarta mea că dau drumul la câini. A stat mult timp acolo în mijlocul drumului cu bucata ceea de mămăligă în mâini, parcă nu știa ce să mai facă, încotro s-o apuce. A plecat într-un târziu pe lângă garduri, abătut și îngândurat, cărând bucata de mămăligă pe care până la urmă o aruncă unui câine costeliv care se uita cu ochi flămânzi la el. Sărman câine, poate demult nu mai mâncase ceva și acum se îneca încercând să înfulece dintr- odată
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
apărea o frumoasă fotografie a lui Gheorghiu-Dej, însoțită de un articol în care se arăta că acesta se ocupa de "derusificarea" României 1092, pe 22, România era declarată "o fostă țară satelit"1093, iar pe 25, David Binder scria: "aerul abătut al românilor a fost înlocuit de o licărire latină și vorba lor e mai spirituală și mai veselă"1094. Pe 4 februarie, chiar și Gheorghiu-Dej se poate să fi avut o "licărire latină" cînd a aflat că Johnson aprobase finanțarea
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ideatică, mimica este săracă, gestica încetinită dar, fapt esențial, adolescentul prezintă rar sau poate chiar niciodată masca depresiei pe care o observăm la adultul deprimat. Trăsăturile adolescentului nu sunt căzute, fruntea nu este încruntată, el nu are deloc un aer abătut. În schimb adolescentul poate avea un aer ostil, încruntat, încăpățânat sau chiar interiorizat, inhibat sau total indiferent la conversație, la întrebări, răspunzând cu o voce monotonă. Pentru clinicianul neavertizat această atitudine poate trece drept un semn de ostilitate, de dispreț
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de anxiolitice, golind un tub de comprimate, după o dispută cu mama sa în legătură cu activitatea școlară. Sylvie are 16 ani. Ea acceptă consultația care i se propune și pe tot parcursul ședinței oscilează între două atitudini: momente în care pare abătută, are capul aplecat, plânge și momente în care își ridică capul, schițează un surâs, își bate joc în mod ironic de ea însăși ca și cum ar vrea să nege comportamentul precedent. Este îmbrăcată mai degrabă „băiețește”, cu un tricou aducând mai
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
lentori motrice reale în restul timpului. Aceste pusee tranzitorii ale inhibiției motrice sunt cu totul specifice și caracteristice semiologiei depresive în adolescență. Această ostilitate sau indiferență aparentă, chiar folosirea unor cuvinte provocatoare asociate unei mimici care nu exprimă „un aer abătut” și absența unei expresii care să exprime tristețea, momentele de activitate intermitente, toate acestea pot induce în eroare terapeutul care n-are experiența lucrului cu adolescenții. În cel mai rău caz el poate interpreta ostilitatea sau indiferența ca pe un
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
alteori este provocatoare, agresivă, se împotrivește acestuia în așa fel încât este respinsă în mod sistematic. I se prescrie un nou tratament cu neuroleptice (haloperidol, cyamemazină) dar Jeanne, deși aparent este mai puțin delirantă, se închide în sine, rămâne angoasată, abătută, agitată uneori și, puțin câte puțin, refuză orice alimentație, refuză să mai vorbescă. Părinții, care până în acel moment au fost relativ ținuți la distanță, protestează și solicită o consultație la un alt medic. Jeanne a fost supravegheată într-o clinică
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
4); soartă (4); speranță (4); uliță (4); ușoară (4); acces (3); călătorie (3); deal (3); grea (3); greșită (3); (2); cal (2); direcție (2); fel (2); flori (2); îndrumare (2); modalitate (2); opțiune (2); pas (2); scop (2); siguranță (2); abătută; abrupt; abruptă; acasă; adevărată; adevărul; afară; amară; Ana; apăsare; aprofundare; autostradă; băiatul; bătătorită; bătut; băț; biblie; cale; cale ferată; calea vieții; căciulă; călare; căruță; căutare; de cinci poște; cotitură; curată; curge; curiozitate; dar; decizie; demers; departe; depărtare; în drum; la
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
noastră cea de toate zilele... (o sărută, intră în sufragerie amîndoi) Am plecat! La ce oră mergem la țară? Mina: Pe la cinci, nu, Vera? Vera: Da, poate puțin după cinci. Ilie: Bun. La revedere. Mina: (după ce-l conduce, se întoarce abătută, înaintează spre Vera care-o privește cu înțelegere; se așează pe un scaun în tăcere) Într-un fel, e mai bine așa. Vera: Cum adică? Mina: Așa... mai zăpăcit, mai aiurit decît... Vera: (interesată) Decît cum? Mina: (refuză) N-are
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vom face multe lucruri împreună, îți promit. Normal c-a uitat și n-au mai plecat în nicio excursie împreună, nici data următoare, nici altă dată. Poate scopul lui a fost să-l înveselească pe copilul pe care-l credea abătut și ar fi reușit dacă circumstanțele reale s-ar fi mulat pe cele inventate. Cuvintele tatălui erau încărcate de o magie care-ți transforma tristețea în bucurie. Și vocea lui, și gesturile cu care le însoțea. Asta pînă la momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
vreme, am continuat să o visez pe mama, pe care o vedeam printre lacrimi, în timp ce mă îndreptăm spre o singurătate infinită. Iar când viața îmi brăzdase deja chipul cu suferințe, de multe ori, pe o bancă din piață, trist și abătut, așteptăm din nou un tren de întoarcere"20. Pasionați neliniștiți, Cioran și Sábato scriu pentru că "altfel, nu se poate trăi", dar scriu și pentru noi toți, nu spre a ne justifica, prin considerații confortabile, ci, dimpotrivă, spre a ne trezi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
tot Emilia este văzută pe stradă de Cibănoiu și Ladima. E pentru ultima dată când actrița apare în text, o apariție care agravează până la paroxism criza morală a poetului. După o zi, Ladima se sinucide: "A doua zi, era foarte abătut, ne-am dus să ne plimbăm că era în mai, la Șosea. Când ne-am întors, prin dreptul Teatrului Național, a trecut Emilia la brațul unui bărbat... El mi-a pus mâna pe umăr... I s-au înălbit buzele și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai bune avioane, i-a format cei mai buni piloți, i-a fondat cele mai bune universități etc., au descoperit un univers obscurantist și corupt, departe de prosperitatea și modernitatea la care i-ar fi deschis accesul ploaia de petrodolari "abătută" asupra sa, o țară în care se spală bani, bani care finanțează rețele teroriste și organizații care fac din ura împotriva evreilor și a creștinilor un obiect de studiu pentru tînăra generație. Astfel, nu întâmplător, acest maestru al haosului, numit
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
plăcea să citească. Și nu, colea, o oră-două pe an, sau, hai să zicem, pe lună, ci - devora carte după carte. Minuțios, atent, fără grabă citea. Când cineva se plângea că el strică aspectul general al societății, autoritățile constatau, oarecum abătute: Ar putea fi și mai rău... Lăsați-l în pace..." Și de ce n-ar fi fost lăsat? În pace. Nu bârfea pe nimeni, nu turna la CNSAS; când era chemat la școală, că, mă rog, unul din cei cincisprezece copii
Ultimul cititor în limba română... Lui Gheorghe Grigurcu by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8532_a_9857]