1,909 matches
-
de identitatea interlocutorului, considerând că Fred Vasilescu ar fi cel căruia poetul îi expune propria artă poetică. Însă acela care discută cu Ladima se dovedește mult prea erudit și fin observator al tendințelor din poezia modernă (sunt amintiți, pe rând, abatele Bremond, care considera că esența lirismului stă în incantația muzicală, ca și André Breton , inițiatorul suprarealismului și adept al subconștientului ca posibil obiect al poeziei), pentru un simplu aviator și diplomat, fie el și dotat cu un spirit al cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
regulate din Galați. Mai mult decât atât aici se făcea un important comerț de tranzit cu țările germane. Construcția de nave militare de mari dimensiuni era o importantă activitate economică a orașului, în acest sens un călător prin Țările Române, abatele Bošković, afirmă că: „Am văzut acolo o corabie foarte mare, de felul acelora cărora turcii le spun caravele, care se află pe șantier, gata să fie lansată la apă. Fusese comandată de Isaac-aga, vameșul cel mare al Constantinopolului. Vasul era
Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
-l poți înțelege pe Descartes, autor al unei reabilitări în regulă a filosofului Grădinii: Viața și obiceiurile lui Epicur, sau Cyrano de Bergerac a cărui Cealaltă lume are în mod vădit la bază concepția filosofică a lui Montaigne; în sfârșit abatele Meslier și Testamentul său, primul ateu, el însuși mare consumator de idei, de gânduri și de citate extrase din cele trei mari Cărți. Elemente, care numai în secolul următor dispariției sale, irigă o impresionantă genealogie de curente filosofice alternative... 48
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
opera: voluptuosul Saint-Evremond, ironicul Cyrano de Bergerac, înțeleptul Gassendi dar și, via Saint-Evremond, și mai neașteptat ca toți, genialul Spinoza. Iar apoi, triumf singular al acestei uimitoare ascendențe, primul ateu demn de acest nume în istoria ideilor: colericul Jean Meslier, abatele Jean Meslier... Cu toții adepți înflăcărați ai lui Montaigne. Și ai lui Epicur... Și trebuie oare să ne mai mirăm că, în 1676, Eseurile au fost puse la index de către Biserica catolică, apostolică și romană? Și că-l vedem pe Epicur
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
perfectul simplu, însă în nenumărate rânduri "eu" este înlocuit cu porecla depreciativă dată personajului, "Piciul". Deși este o non-persoană, "Piciul" de-semnează aceeași persoană ca și "eu"). (În fragmentul următor, personajul tocmai a fost salvat in extremis de la sinucidere de către abatele Germane.) Piciul șade în colțul căminului. E foarte tulburat, vorbește mult, își povestește viața, nenorocirile și de ce a vrut s-o sfârșească. Abatele îl ascultă zâmbind. Apoi, după ce copilul a vorbit destul, a plâns destul, și-a descărcat cum trebuie
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
persoană ca și "eu"). (În fragmentul următor, personajul tocmai a fost salvat in extremis de la sinucidere de către abatele Germane.) Piciul șade în colțul căminului. E foarte tulburat, vorbește mult, își povestește viața, nenorocirile și de ce a vrut s-o sfârșească. Abatele îl ascultă zâmbind. Apoi, după ce copilul a vorbit destul, a plâns destul, și-a descărcat cum trebuie biata lui inimă bolnavă, omul ăsta de treabă îi ia mâinile și-i zice foarte liniștit: Toate acestea-s fleacuri, băiete, și-ai
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fi fost atât de aproape de moarte și să te găsești în fundul unui pat moale, în odaia asta tihnită și caldă!... Ce bine se simte Piciul!... Din când în când, deschizând ochii, îl vede sub lumina dulce a abajurului pe bunul abate Germane, care, tot fumând, mânuiește pana cu scârțâit ușor, de sus în jos, pe foile albe. ...A doua zi dimineață m-a trezit [mă trezi] abatele, care mă bătea pe umăr. Uitasem tot în timp ce dormeam... Salvatorul meu râse atunci cu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
când în când, deschizând ochii, îl vede sub lumina dulce a abajurului pe bunul abate Germane, care, tot fumând, mânuiește pana cu scârțâit ușor, de sus în jos, pe foile albe. ...A doua zi dimineață m-a trezit [mă trezi] abatele, care mă bătea pe umăr. Uitasem tot în timp ce dormeam... Salvatorul meu râse atunci cu poftă 118. Capitolul 3 "SCOATEREA ÎN RELIEF" ȘI DESCRIEREA După cum s-a văzut, complementaritatea aspectuală care există între imperfect și palierele perfective, perfectul simplu și perfectul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de la un tip de discurs raportat la un altul. Ce reiese din narațiunea céliniană? Vii deseori aici cu vizitatori? am întrebat eu gâfâind și gafând. Dar numaidecât am continuat: Mama dumitale, nu-i așa, vinde lumânări la biserica de alături...? Abatele Protiste mi-a vorbit și despre ea. O înlocuiesc numai pe Doamna Henrouille în timpul prânzului... răspunse. După-amiaza, lucrez croitorie... Pe strada Teatrului... N-ați trecut prin fața teatrului la venire? M-a liniștit încă o dată în privința lui Robinson, stătea mult mai
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lor, care nu reprezintă un deziderat, ci e perfect verificabilă și ilustrată în întreg Decameronul. Personajul feminin ce se remarcă în povestirea zilei a doua știe să-și apere cauza: deși la o vârstă fragedă, tânăra aristocrată se deghizează în abate, hotărăște să-și asculte inima în privința alegerii viitorului soț, oficiază un ritual 167 Ibidem. 168 Ibidem. 169 Ibidem. 170 Ibidem, p. 85. 171 Ibidem, p. 106. 69 particular al logodnei cu Alessandro, mirele iubit, dragostea fizică nu mai cunoaște tabu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mod evident: un călugăr („greu de cap, sărmanul” 552 ), dând crezare vorbelor iscusit întocmite ale unei femei, devine un adevărat intermediar pentru ea, aducându-i în brațe ibovnicul dorit. O singură dată în Decameron un membru al cinului monahal, un abate de Cluny, este privit cu admirație, fără ironie, pentru că se dovedește recunoscător față de un tâlhar care l-a ajutat să se vindece de boala de stomac ce îl chinuia, omul Bisericii înnobilând persoana care s-a dovedit atât de generoasă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Joseph Primoli (1851-1927), descendent al fraților împăratului Napoleon I, Lucien și Joseph Bonaparte. 38 Bernhardt, prinț von Bülow (1849-1929), diplomat și om politic german, cancelar al Reich-ului în anii 1900-1909. 39 Referire la Manon Lescaut, celebra operă a romancierului francez Abatele Prévost (1697-1763). 40 Localitate în Germania. 41 Lucrare semnată de Emmanuel, conte de Las Cases (1766-1842), publicată în 1823, în fapt jurnalul dialogurilor secretarului său cu Napoleon I, în exilul din insula Sfânta Elena, despre viața și faptele sale. 42
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
159, 161 Orléans, duce de / 135 P Palmer, A.W. / 41 Philippe S. / 51 Pless, prințesă / 118 Poidevin, Raymond / 38-39 Poincaré, Henri / 47-48, 56 Polignac, Winnaretta Singer, prințesă de / 116, 134, 167 Popescu, Constantin / 37 Potra, George G. / 40 Prévost, abatele / 132 Primoli, Joseph, conte de / 29, 77, 87, 132 R Radolin, prinț / 78 Rădulescu-Zoner, Șerban / 39 Răzdolescu, Delia / 40 Récamier, doamna / 131 Renan, Ernest / 52, 57 Renouvin, Pierre / 38-39 Richelieu, Armand-Jean Du Plessis, cardinal de / 27, 53, 57 Rivarol, Antoine
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ca să poată da răspuns tuturor problemelor și să se raporteze la un principiu unic: rațiunea."16 O listă prescurtată a celor responsabili de acest proces teoretic ar cuprinde nume precum Chapelain, Georges de Scudéry, Guez de Balzac, Jules de La Mesnardière, abatele d'Aubignac, Boileau precum și o serie de dramaturgi, romancieri, poeți ai vremii, care scriu la rândul lor diverse prefețe. Numărul mare de lucrări critice atestă faptul că doctrina clasică se realizează în plină luciditate rațională, cu o destul de dezvoltată conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Sunt două direcții ce surprind un antagonism etern și universal, care, însă, prin resorturile sale generează întotdeauna un dinamism atât de necesar evoluției literaturii sau societății, în general. De altfel, unul dintre cei implicați în Disputa secolului al XVII-lea, abatele Fénelon afirma în Scrisoarea asupra ocupațiilor Academiei franceze că un astfel de război civil nu îl alarmează deoarece "este vorba de o chestiune în care fiecare își poate urma în mod liber gustul și ideile. Această emulație ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al conflictului dezvăluie, în fapt, aceleași mecanisme ce țin de raportarea la trecut ce se poate face într-o manieră orgolioasă și disprețuitoare sau într-o manieră ce presupune respect și admirație. O cale de mijloc este însă sugerată de abatele François de Salignac de la Motte-Fénelon prin Scrisoare asupra ocupațiilor Academiei, concepută în 1714, dar publicată postum în 1716. Este un ultim text care marchează sfârșitul conflictului prin găsirea unei tonalități conciliante, a unei punți de echilibru Antichitatea nu trebuie privită
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în al doilea, al poeziei în al treilea și al științelor în ultimul. Scris sub forma unor dialoguri, textul capătă dinamism și suplețe. Trei personaje sunt angrenate în discuție un președinte de curte, limitat și stângaci, apărător al anticilor, un abate, conciliant și un cavaler zeflemitor, aceștia din urmă ca alter ego al lui Perrault, apărători, așadar, ai Modernilor.62 Deși prin prezența președintelui, autorul încearcă să contureze ambele perspective asupra problematicii avute-n discuție, balanța este înclinată net, desigur, în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
crea un poem cu mult mai frumos decât Eneida pentru că ar avea [...] un talent egal cu al lui Virgiliu și ar avea în același timp un plus de precepte pentru a se ghida."68 Teoria lui Perrault enunțată prin vocea abatelui pune, de fapt, în discuție câteva probleme esențiale ale artei: Care este combinația ideală între geniu și meșteșug? Există posibilitatea ierarhizării capodoperelor sau a geniilor? Dincolo însă de aceste aspecte, trebuie observat că Modernii nu contestau regulile în sine, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
s-a spus că este cel din urmă mare poet romantic al Europei. Dificultățile de a descoperi elementele comune ale curentului, într-o evoluție a ideilor ce așază în prim-plan valorile individului, fac să se justifice întru totul adagiul abatelui Bremond: „Sunt tot atâtea romantisme câți romantici”. Istoria r. românesc confirmă elocvent acest adevăr. Repere bibliografice: N.I. Apostolescu, L’Influence des romantiques français sur la poésie roumaine, pref. Émile Faguet, Paris, 1909; Ralea, Scrieri, II, 81-98; V. Cerny, Essai sur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
mai înalt nivel intelectual, prin exemplul fără pereche al stilului”, Lovinescu fiind „maestrul criticii dintre cele două războaie”. Cu toate că menționează caracterul restrictiv al conceptului de „literatură nouă” (momentul european depășise estetica propriu-zis simbolistă), ține să precizeze că Lovinescu, pe urmele abatelui Brémond, își însușise termenul „inefabil poetic”, preluat mai târziu cu insistență de G. Călinescu, și că ideile de bază ale concepției sale, sincronismul și diferențierea, cu o întemeiere sociologică obiectivă, militau pentru modernizare și europenism. Lovinescu deschide o cale regală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
orășeni, mica nobilime provincială și clerul superior, iar rezultatul a fost, câțiva ani mai târziu, triumful unui Parlament colaborând cu regalitatea. Magna Charta reglementa, de la 1215, atât convocarea Marelui Consiliu (Magna Conciliu) cât și obligativitatea consimțământului clerului superior (arhiepiscopi, episcopi, abați) și al baronilor pentru ridicarea impozitelor și acordarea "sfatului și ajutorului". În acest scop, regele era obligat să îi convoace pe cei menționați anterior individual, prin scrisori, iar pe ceilalți vasali în mod colectiv, prin șerifi și balivi, "pentru o
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și reprezentarea prin mandatari. Așezămintele religioase și orașele care trimiteau reprezentanți, îi numeau ad audiendum ea quae per dominus regem ordinabuntur (pentru a raporta voința regelui). Prezența orașelor presupunea un rudiment de sistem electiv. Pentru comunitățile religioase (în privința episcopilor și abaților), ca de altfel și pentru orașe, numărul reprezentanților era fixat de rege. Deliberarea, astfel cum este ea cunoscută deja cu prilejul primei convocări a Statelor Generale (1302), se făcea separat, pe stări. După moartea lui Filip al IV-lea marea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
unul din principiile dreptului public în regatul Franței. Din această perioadă structura Statelor Generale înfățișa nu doar ordinea corporativă a stărilor privilegiate din Franța, dar și greutatea lor politică. Clerul era reprezentat prin membri săi cei mai importanți: arhiepiscopi, episcopi, abații marilor mânăstiri. Ei nu erau aleși, participând în virtutea demnității recunoscută în ierarhia bisericească. Marii nobili laici și ecleziastici, vasali direcți ai regelui și membri ai Consiliului său, făceau corp distinct față de deputați. Orașele libere (les bonnes villes) delegau în principal
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
funcția de supraveghetor al regelui, iar Mazarin a devenit"Surintendant au gouvernment et la conduite de la personne du roi et de celle de M. le duc d'Anjou“. Tutorele lui Ludovic al XIV-lea era un doctor ce absolvise Sorbona, abatele Hardouin de Beaumont de Péréfexe, un fost șambean al cardinalului Richelieu. Preotul confesor al lui Ludovic al XIV-lea, părintele Charles Paulin a fost învestit în această funcție în 1649.<footnote The Institutions of France Under the Absolute Monarchy, 1598-1789
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
durată s-a arătat foarte interesat de educația pe care o primea regele. De multe ori se substituia poziției mareșalului de Villeroy, care era tutorele lui Ludovic. La Porte i-a propus reginei să-i citească Delfinului din Istoria Franței. Abatele de Beaumont i-a recomandat exemplarul scris de Mézeraz, care era redactat în cinstea reginei. Atâta timp cât regele era minor, La Porte nu ascultă de ordinele acestuia, ci intră sub tutela regentei și a lui Mazarin, care, în calitate de nas, era totodată
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]