5,899 matches
-
pentru dulcea sosire a ființei iubite, pentru contopirea ta cu prințul tău, multîncercat de călătoria sa lungă către tine. șase în al treilea loc: vine și timpul în care ești tristă, trebuie să îți accepți tristețea, multe necazuri s-au abătut asupra ta până să te apropii prima oară de cavalerul tău, cel priceput în strategie și navigație, multe nefericiri ai avut înainte și te-ai simțit mereu irosită, nefericirile acelea revin în visurile tale și îți rod stomăcelul tău bun
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
rece, strecori membrana văzului tău în cămăruța neagră de chibzuință și apoi scoți, spre surpriza tuturor, harta colorată a persiei. însoțitorii tăi sunt foarte surprinși și murmură în spatele tău. nouă în al patrulea loc: însoțitorii tăi te roagă să te abați din drumul tău pe la micul templu-solemn pentru că ei vor să îți facă un jurământ de credință, tu nu ești de acord, mergi înainte, pentru tine drumul către puritatea dragostei tale este un jurământ de credință, nu ești infatuat, ești doar
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
trebuie să stea el, pe pământ, pregătește-l pentru ziua în care îl vei primi pe alesul tău. aruncă picioarele, nu vei mai avea nevoie de ele niciodată, erau bune să te ridice deasupra relelor pământului care s-au tot abătut asupra ta până acum, vei putea astfel să asculți pământul bun, tor când, cu urechile tale de zânuță, vei putea să te speli pe ochi în roua dimineții îmbelșugate, vei lăsa furnicile albe să îți curețe dințișorii de fildeș, buburuzele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
burrr, burrr, și în cele din urmă, dacă te întorci pe partea cealaltă, rage, hhrrroouuaauu, hhrrroouuaauu. șase în al cincilea loc: urechile tale finuțe, de zânuță, s-au deprins să detecteze toate semnalele de alertă, știi imediat când primejdii se abat asupra cuibușorului tău curat și dospit, ca o pâine scoasă din cuptor, vlop, vlop fac mormanele de limacși aruncate din roaba singuraticului șașiu în apa dulce a lacului kanas, pacpac, pacpac se aud gurițele lor mici cu dinți, guoguo, guoguo
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Articolului 16 al Tratatului de la Paris din 1856, s-a opus prelungirii termenului de existență, anual, până în 1865, iar din acest an a acceptat prelungirea CED, până în 1871. Aceasta nu a însemnat însă că interesul și atenția să s-au abătut vreun moment de la Dunăre și de la bazinul Dunării. Contextul a fost cel care i-a impus o stare de veghe, generată de speranță că anumite conjuncturi aveau să favorizeze afirmarea poziției sale și realizarea intereselor ei de căpetenie. Anul 1871
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
să pleci? Dumneta vrei să m-ațăți; adică pleci și nici nu-ți pasă, iară eu am să plesnesc de curiozitate în urmă. Iaca n-am să plesnesc! Dacă n-aveai de gănd să cumperi sau să vinzi ceva, nu te-abăteai pe-aici, că numai să vii să mă-ntrebi de reumatisme nu te știu în stare. Așa că spune ce ai de spus, și dacă ne-om înțelege bine, dacă nu, dumneata te-i duce în alt loc și eu oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
carul, cumnate? DĂNILĂ: Nu te-ngriji, cumnată, că-s la loc bun... Bădiță Ispas, iaca la ce-am venit: fă-mi bine și cu iapa, să mân boii de-a călare; în pădure a plouat grozav, pe urmă s-a abătut un val de răceală și s-a făcut o mâzgă și-un ghețuș de nu te mai poți ținea pe picioare. ISPAS: Măi Dănilă, apoi cum nu-și crapă ție obrazul să-mi vii cu asemenea istorii care se potrivesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
oșteni, cum ești dumneata, căpitane Pârjol, cată a fi întâmpinată potrivit cinului său! PÂRJOL (se foiește pe scaun, vădit măgulit): Eu am auzit câte ceva despre domnia ta, jupâniță, însă până acuma n-am avut cinstea să te întâlnesc; pentru că, ori de câte ori mă abăteam pe aici cu treburile tainului, îmi făcea față jupâneasa Ilinca. Prea bine mă înțeleg eu cu această jupâneasă, cu toate că se arată cu mult mai strânsă la mână decât era jupâneasa Profira, cea dinaintea ei cu vreo zece ani. Mai dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Invadează toată planeta, o străpunge cu rădăcinile lui și, dacă planeta e mică, nu mai rămâne nimic din ea. Secvența aceasta poate fi însoțită de ridicarea, în plan depărtat, a unei umbre amenințătoare de arbore uriaș. Apoi umbra va fi abătută și retrasă.) MICUL PRINȚ: Uneori, poți lăsa o treabă pentru mai târziu, nu-i nici o pagubă. Dar când e vorba de baobabi, e groaznic dacă te lași înșelat, la început, de aspectul lor firav și nevinovat! (Umbra Micului Prinț crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a rămas la pândă... Târziu în noapte, Măriuca povestea cu voce scăzută: Îmi pierdusem orice nădejde că ai să te mai întorci. Durerea o țineam numai în sufletul meu. Nu i-o spuneam băiatului. De câte ori mă întreba de tine, îi abăteam gândul. Ba că am să mă duc să-l întreb pe cutare... Ba că am auzit că s-o întors cutare... Eu însă mă ascundeam de ochii lui și plângeam până nu mai aveam lacrimi... Eu am stat acolo ca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a poruncit căpitanul, fără să privească la Măriuca și la băiat, care plângeau în hohote. În timp ce Costăchel se îmbrăca, Măriuca se chinuia să pregătească cele cerute de securist, tânguindu-se cu voce mocnită: „Doamne Dumnezeule! Ce ai cu noi? De ce abați asupra noastră toate nenorocirile? Cu ce ți-am greșit, Doamne?” Când totul a fost gata, Costăchel s-a apropiat de Măriuca și a îmbrățișat-o. Privirea lui purta toată durerea din lume... Să ai grijă de gospodărie, Măriucă! Eu am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
misive într-o pubelă, nu în cutia poștală. Mama îi scrise și ea o vreme, rugându-l pe Costache să-i ducă scrisorile la poștă. Acesta i le lua și-i promitea că în drumul său prin oraș se va abate pe la oficiul poștal. Maria n-a aflat niciodată ce se întâmplase cu scrisorile ei, cum nu a avut știință nici despre scrisorile pe care le expediase Simona către părinții ei de atâta amar de vreme. Era la mijloc un mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
reamintească și lui Teo acest lucru, pentru că el nu manifesta nici cel mai mic interes când era vorba de Răducu. Ea nu înțelegea nici în ruptul capului cum era posibil, doar îi era tată! Când Simona plecă la școală, se abătu pe la Palatul Telefoanelor și-l sună din nou pe Teo. Nu era de găsit. Nu mai știa unde să-l caute. Când avea cabinetul lui era mai ușor. Acasă nu răspundea, la spital nu, trebuia neapărat să-l găsească, situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se strângeau din toate părțile văzduhului, năpustindu-se cu o aprigă repeziciune unul asupra altuia, dând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ai sinucide lent, în fiecare zi, cu un ștreang al cărui laț nu este foarte bine strâns! Totuși, oricât de mult s-ar fi putut spune despre Osvald că era prea firav și prea nepregătit, ca să întâmpine o așa încercare abătută asupra sa, el nu se demoraliză defel. Însă, rămas acum fără mâna dreaptă - acel izvor al său de speranțe viitoare -, prima și cea mai importantă întrebare, pe care și-o pusese el, fu: „Și, de acum încolo, eu cum voi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și părțile ei - s-ar putea zice - curioase și nefirești. Bunăoară, de multe ori, ea zâmbea și chiar râdea tare, dar cu totul inconștient și fără vreun motiv știut, stârnind, astfel, mirarea clienților. Alteori, doar murmura pe negândite cine știe ce istorii, abătută în întregime de la hârțoagele sale și cu gândul în altă parte; iar toate acestea fiind, fără nicio îndoială, doar roade nefericite ale muncii sale îndobitocitoare-n lege... De asemenea, desigur, a nu se crede cumva că Adriana avea de-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înțeles, vestea aceasta teribilă o tulburase adânc și o mâhnise până peste marginile mâhnirii, răpindu-i tot cheful de muncă, cu care venise, în acea dimineață, la slujbă. Toată ziua, ea nu-și putu vedea deloc de treabă, ci fu abătută și distrasă de la lucrul ei, căci, în mintea sa, se învârteau tot felul de idei neobișnuite și tot soiul de reflecții adânci despre viață, moarte, suferință, sau fericirea omului pe pământ. Lucrul acesta nu trebuie să mire deloc pe nimeni
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
legată sârmă ghimpată. Această delimitare a fost făcută În 2007 de către reprezentanții Primăriei, În urma efectuării unor măsurători a acestor terenuri. Intimatul recunoaște că a costruit un gard pe linia țevilor fără a le scoate din pământ și nu s-a abătut de la hotarul stabilit de tatăl său și G. Gh.. El nu a făcut altceva decât a legat planșele din scândură pe stâlpii de beton, care au fost fixați de tatăl său pe hotar În martie 2010. Ca urmare a plângerii
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
tineri, bătrâni, copii, având Înfățișări diafane, de o rară frumusețe, dar cu lacrimi pe obrajii Împurpurați de la „para focului”. Ah! Parcă aud și azi cum ne mai blestema mama ( nu cu răutate), atunci când făceam lucruri rele. Adevărul este că ne abăteam adesea de la calea cea dreaptă a unui creștin. O să vă bat până o să mă doară mâinile. Arză vă para focului să vă arză! Mi-ați transformat viața Într-un iad adevărat!” Dacă așa era Înfățișat purgatoriul, iadul trebuia să fie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fade, lipsite de orice urmă de frumusețe a exprimării. Pe lângă atâtea banalități, intervenția și expunerea mea era ca un balsam pentru suflet. Dar... “nimicnicia” ce poate percepe, Înțelege... “Să nu cumva să vii cu ceva deosebit deoarece “umbrele” se pot abate asupra capetelor lor. În acel moment se făceau și schimbări radicale la conducerea Radio Iași, și era multă tensiune acumulată. Urmau să fie Îndepărtați SRI-știi, comuniștii, leprele, toți aceștia fiind Înlocuiți cu oameni de valoare, devotații culturii. Greu! Destul de greu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o mătușă, nașa Paraschiva, sora mai mare a tatei, care era singură și avea nevoie de ajutor. Eram mulți copii, mai mulți de zece. Toată ziua povesteam fel de fel de întâmplări hazlii și râdeam cu plăcere. Părinții ne mai abăteau de la ale noastre, povestindu-ne istorioare cu învățătură creștină. Nouă ne plăceau mult acele istorioare, felul în care le povestea taică-meu îi captiva pe toți copiii. Aceste istorioare ne influențau mult, după ce le ascultam, toți doream să devenim mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nici leac, o boală despre care nu am știut nimic concret până acum. Avea doar douăzeci și opt de ani și doi copilași, fratele Ionel de patru anișori și sora Maria, care avea doar un an, când această durere și suferință se abătuseră asupra familiei noastre. Nici ea, nici tata, nu pierduse niciodată speranța că boala va fi tratată, că mama va reveni la ceea ce fusese mai înainte, dar acest lucru nu s-a întâmplat până la moarte. Erau tineri și viața continua. În
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cumpăraseră un acordeon. Nu-mi amintesc multe despre el, eram prea mică, dar câteva momente, pe care nu le voi uita niciodată, mi-au rămas clar în memorie. Vara anului 1970, ultimele zile ale lunii iulie, o mare nenorocire se abătu asupra familiei noastre, murise fratele mai mare care avea douăzeci și unu de ani... Ce cuvinte aș putea găsi pentru a descrie acea durere și suferință, pe care am văzut-o cu ochii mei de copil, durere care nu s-a șters
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în sensul de „clase”, ci de „tipuri ideale” fundamentate teoretic și empiric. Același sat poate fi, spre exemplu, și izolat, și cu stoc redus de educație.El va fi considerat însă ca aparținând tipului izolat în măsura în care caracteristicile de izolare se abat mai puternic de la media națională decât cele de educație. Cele patru măsuri empirice propuse sunt relevante nu numai pentru cele trei tipuri de capital menționate. Ele pot fi interpretate și ca măsurători indirecte pentru propensiunea comunitară spre adoptarea atitudinilor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
noștri de la răsărit, până și sperma o s-o naționalizăm. Vom experimenta, mai întâi în eprubetă, Omul nou, apoi o să extindem experimentul pe o stație-pilot, poate chiar în cimitirul de la Baikonur. Acesta este programul nostru ideologic, de la el nu ne vom abate, chiar cu prețul vieții. Dar până acolo mai e cale lungă, deocamdată trebuie să câștigăm alegerile, nu ne culcăm pe lauri, nu credem în fidelitatea alegătorilor, aceștia se poartă ca niște curve, le plătești îți stau la dispoziție, nu le
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]