3,115 matches
-
corespunzătoare, cum s-a spus, unei "ere a vidului", corelată cu slăbirea și chiar epuizarea domeniilor culturii. La capătul unui drum glorios, de la Platon și Aristotel și de la marile personalități ale teologiei pînă la Kant și Hegel, morala cade în abisul confortabil al unei ingenioase, subtile relativități. Neîncumetîndu-se a se întoarce la orizontul creștin și realizînd insuficiența rațiunii iluministe care a instrumentat scopul "binelui uman", împingîndu-l nu doar spre subordonarea tehnică a ființei ci și spre ideologiile totalitare, filosofii constată repudierea
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
amestecate cu luminițele ochilor/ tăi, mănunchiuri de steluțe, deasupra/ gheții patinoarului/ din grădină. Și tot felul de materii/ rupte, împrăștiate, din câmpul tău energetic... Ai fost azi/ pe aici? Parcă mi te închipui: purtând/ resturi animale și spori, dispărând în abis, visătoare...// Restul? E în fotografie, în spatele căreia/ pâlpâie ceva.". Textul este întru totul caracteristic pentru lirismul sincopat al lui Liviu Ioan Stoiciu; și pentru scenografia sa dezarticulată. Procesul creației poemului pare mai important decât produsul finit. Când acesta e în
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
bătut bate singură. Mecanismul machetei funcționează nestingherit de nimeni. "Să te odihnești de tine însuți." Odihna foetusului. Să te scufunzi în apa placentară. Protecție. Regăsire... "odihna, ca o tăcere intensă...tăcere de început sau de sfîrșit de lume..." Naștere și abis. "Cum să te arunci în odihnă fără să te îneci"... Fiecare cameră dintr-un bloc, dintr-o casă, de pe o stradă închide întîmplările ei. Camera ca o scenă a propriei mizanscene. Așa este spațiul pe care îl construiesc minunat și
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
experimentalist, deci nici unul revoluționar. Dar starea poetică, indubitabil, există. Anxietatea, durerea existențială, taina destinului, mereu coborâtoare înspre un pesimism de nelecuit, induc un tragism autentic, intuiția unei neîmpliniri a vieții, convertită într-o rostire simplă, dar bogată în sugestii. Crima, abisurile oceanice, lacul, negrul, singurătatea, muntele, dar și galbenul ori înghețatul alb al munților sunt doar câteva dintre imaginile și motivele ce coagulează un univers al ne-spusului, al oscilației lăuntrice, unde stăpân e un "soare ascuns", mai puternic decât acela
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
Gheorghe Pituț, Angela Marinescu etc., poetul în discuție e, dimpotrivă, un pudic, un sentimental capabil a-și reduce, a-și disciplina, a-și nuanța volumul sonor al discursului. Numărul mare de decibeli nu-l ispitește. în schimb îl atrage silențiosul abis amniotic: "vei coborî ca minerul în puțul rece și întunecat/ pînă în mama ta nenăscută și mai departe./ eu, la fel: pînă mama mea nenăscută/ și mai departe" (Moduri pentru a topi distanța dintre noi). Ori tăcerea pur și simplu
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
de la o distanță globală și - intelectual - nepoliticoasă. Cu alte cuvinte, nu mă sfiesc s-o spun, în genul celor de mai sus. Vă propun, totuși, să intrăm în carte cu rigoare metrică, dintr-o sintagmă într-alta. Să punem în abis și să relativizăm, să fim subiectivi și intransigenți, intuitivi și sobri. Am toate argumentele să aleg pentru un asemenea exercițiu studiul referitor la Comentariile lui Caius Iulius Caesar. Întâi pentru că numele său ține de o cultură generală aproape nativă; apoi
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
acest spațiu formele lor optime de concretizare în imagine. Narcis a părăsit oglinda lui statică, a ieșit din imobilitatea mortificatoare și s-a transformat într-o conștiință activă a lumii înseși. Contemplîndu-și chipul, el și-a descoperit, rînd pe rînd, abisurile și orbitoarea strălucire a cerului interior. Dragostea pentru sine a rămas, uimirea în fața propriei existențe este și ea neștirbită, dar aspirația de a-și înălța frumusețea pînă la aceea a Creatorului însuși îl mîntuie acum de căderea în vegetal și
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
mai mult prin exprimarea ei directă decât prin eventuala sa excepționalitate (presupun că în calvarul unei căsnicii astfel de gânduri, firește, niciodată duse până la capăt, constituie mai degrabă regula), cartea se citește realmente cu sufletul la gură. Daniela Rațiu sondează abisurile sufletului femeiesc într-o manieră care presupune o solidă expertiză în psihologie sau, poate o vastă, dar de neinvidiat, expriență de viață. Misteriosul eu feminin nu are pentru ea nici un fel de secrete, iar franchețea etalării sale publice are toate
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
o dexteritate de scriitor încercat stilurile epice și dovedește o forță puțin comună în a descrie senzații și sentimente. Fără a fi în mod declarat analitică, proza Danielei Rațiu trimite la analiză prin forța descrierii a ceea ce se petrece în abisurile ființei umane. Imaginația autoarei nu cunoaște limite atunci când relatează experiențe senzoriale (trăirile Miei de după accident) sau procese ale gândirii. Dincolo de aparențe, fiecare ființă umană poartă propriile sale secrete, gânduri și trăiri care nu ies aproape niciodată la suprafață. Această lume
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
făcut foame din nou. șase în primul loc: pășești cu sporită atenție prin peșteri subterane, este întuneric ca în centrul pământului, încerci să pipăi cu tălpile tale bătătorite pe unde să calci mai bine, se aude un susur cu ecou abisul pe care nu îl poți localiza, ocolești stalagmitele de carne crudă, mișcătoare, zemuinde, ebisu ezită, ebisu nu este inspirat în întunericul acesta nemaiîntâlnit, cazi într-o fântână foarte adâncă, fără fund, prin care un curent de gheață te trage în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
învârte pe pereți, aburii vinului se urcă până pe frunzele reci ale pătrunjelului-creț-măreț și plouă cu vin, deschizi gura și bei din ploaia de vin distilat de pălăriile pătrunjelului uriaș, drumul nu îți mai este drept, te clatini, te prăbușești în abisul uitării. până la sfârșit însă, nici un pericol. nouă în al cincilea loc: treci în tărâmul pictatelor-plante-carnivore-subterane, îți antrenezi ochii să vadă culori, nisipul e alb, e ușor să vezi orice culoare, plantele carnivore sunt foarte frumos pictate, simți că tresaltă nisipul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și să aibă culoare verde-închis, să plesnească de verde sănătos. nouă în al patrulea loc: nunta este peste două luni și jumătate, nu te pripi, mai este foarte puțin de așteptat, prăvălește secundele mari cât china, una câte una, în abisul dintre cerul tău și cerul tuturor, nu fi invidioasă pe fiica împăratului de la miazănoapte, yi, care are nunta mâine, ea va cheli repede și i se vor lăsa sânii, pentru că este blestemată de ciguape, femeile rele cu pielea albastru închis
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de labirint prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire, din bezna umedă, la soare... Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis, scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis, va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirate-n salbe recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe... Cuvinte șterse peste-o clipă; un madrigal, o amintire a unei clipe viitoare, sau o poemă de iubire pe care voi citi-o, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
existat, când eu dintotdeauna pot spune că am simțit o slăbiciune pentru ea. De la picioru-i bine desenat, până la șoldurile-i bine arcuite, și terminând cu acea privire a sa, care ți se strecura în suflet și te arunca în cine știe ce abisuri, toate laolaltă au stârnit în mine, așa cum ar fi făcut-o în oricare bărbat normal, acea admirație și simpatie înflăcărate, care depășesc cu mult simplul înțeles de „simpatie” și de „admirație”. Cu alte cuvinte, mă îndrăgostisem și, la dracu’, acum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
necunoscut, mereu urmărit, Încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, Într-adevăr, asemenea unui peron. De aici Începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul unui drum ne așteaptă fericirea, cu brațele pline de azur și culoare sau abisul flămând. Am participat la cursul festiv de absolvire a unei clase de a XII-a. Eu le-am Înmânat diplomele și albumele. N-am să le pot uita tremurul mâinilor... Au pășit zâmbitori pe scenă, Încercând să ascundă emoția care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
deși mi-aș dori să nu fie așa, că nimeni nu va putea schimba această realitate atâta timp cât Pământul se va roti În jurul axei sale, - lumină și Întuneric, speranță și Îndoială, mereu pânda, capcana, răscrucea și umbrele ce așteaptă hohotind, și abisul În care clipele Își frâng aripile fragile. Privite Îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ceau luat În stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă Îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu sunt!? Aproape că mă cuprinde frica. Și mergem mai departe cu filozifia... Curajul lucid de a Îndura teama existențială chezășuiește posibilitatea misterioasă de a dobândi experiența ființei. Căci nu departe de teama existențială, În calitatea ei de spaimă În fața abisului, locuiește sfiala. Ea luminează și oblăduiește acel loc de sălășluire al ființei umane Înlăuntrul căruia curajul rămâne să se simtă acasă În ceea ce este durabil(...). ... Singura calitate a omului este aceea de gânditor și rostitor al ființei. Omul este „aruncat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cuvertura, cu firele trase. Am deschis geamul și m-a întâmpinat o priveliște minunată: un verde cald al ierbii cufundat în albastrul lacului printre frunze de toate culorile sub cerul senin ca o mătase fină. Nu mă mai săturam privind abisul din fața mea. Am plecat regretând priveliștea frumoasă pe care parcă o văzusem pentru prima oară. Același recepționer îmi luă cheia și îmi ură drum bun. Înainte să ies din han am întrebat: — Unde se află priveliștea ce se vede de la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
legea morală, având o necesitate obligatorie pentru fiecare conștiință. Legile morale sunt universale și necesare, asemenea formelor apriorice din conștiința teoretică. Astfel, filosoful german are drept scop fundamentarea necesarului și universalului normativității. Există o deosebire esențială care desparte ca un abis lumea empirică, fenomenală de lumea moralității, și anume: În planul fenomenal acționează legea cauzalității, pe când În domeniul moralei, principiul suprem este reprezentat de libertatea voinței. Este aceeași distincție fundamentală, ontologică și totodată axiologică Între ceeea ce este (Sein), și ceea ce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
alcool. El își urmează sinistra aventură de-a lungul a două avataruri îndepărtate, din secole diferite. Pentru el, idealul e, desigur, inaccesibil. Îl întrevede, totuși, într-o apariție fugară ca un vis de opioman. Farmecul se rupe brusc: replonjat în abisul trecutului, nefericitul asistă la geneza îndepărtată a evenimentelor pe care tocmai le trăiește. Acolo îl înconjoară aceleași personaje, dar grotești și tragice, și constată că acest mediu sordid e chiar al lui. În zori, se regăsește acoperit de sânge mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mult să cred, să mă cred pe mine însumi - fiindcă pentru mine n-are nici o importanță dacă ceilalți cred sau nu. Mă tem doar că mâine mor și nu m-am cunoscut încă. Într-adevăr, practica vieții mi-a revelat abisul înfricoșător care mă separă de ceilalți: am înțeles că trebuie, pe cât posibil, să tac și să păstrez pentru mine ceea ce gândesc. Iar dacă acum m-am hotărât să scriu e numai pentru a mă face cunoscut umbrei mele - umbră încovoiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Dintr-odată, totul se estompă și se întunecă. Mi se păru că întreaga mea ființă atârnă de un mic cârlig, în fundul unei fântâni adânci și tenebroase. Apoi, m-am desprins. Alunecam, mă îndepărtam, fără să întâlnesc nici un obstacol. Era un abis fără limite, în sânul unei nopți eterne. În sfârșit, voaluri vagi, imprecise, se succedară prin fața ochilor mei. O clipă am traversat uitarea absolută. Când mi-am revenit, mă aflam din nou într-o cameră strâmtă. Mă mențineam într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
era decât un postulat absurd. Presiunea ce, în momentul împerecherii, lipește una de alta două ființe care încearcă, fiecare, să-și alunge singurătatea, rezultă din același elan nebun care se regăsește în toți, amestecat cu un regret tinzând numai spre abisul morții. Numai moartea nu minte. Prezența sa reduce la neant toate superstițiile. Noi suntem copiii morții. Ea este aceea care ne eliberează de perfidiile existenței. Din adâncurile vieții înseși, ea este aceea care ne strigă și dacă, prea tineri încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
foile unei cepe care sunt decojite rând pe rând. Fiecare foaie oferă cititorului o mică revelație, un unghi nou menit parcă să dea sens existenței lipsite de orizont a actriței. Cu fiecare episod narat, ai sentimentul că înțelegi mai bine abisurile sufletului lui Marilyn, că ea nu este definitiv pierdută și că salvarea este încă posibilă. Din păcate după ce ultimă foaie este înlăturată ceea ce rămâne este vidul, neputința de a pricepe ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Căutând, din perspectivă psihanalitică
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
te poartă, spectator avizat sau nu, de la laboratorul creației la marele ei mecanism scenic care pune în mișcare decoruri, lumini, intenții, obsesii, stiluri, intepretări ale neliniștii umane. Seriozitatea lui Helmut Sturmer, harul său ca observator și comentator al înălțimilor și abisurilor, iubirea dincolo de viață și de moarte față de teatru, de scenă, de artă, de valoare, discursul fotografic folosit și jocul cu perspectivele ce pornește de aici, cultura vastă, rigoarea, știința de a comunica cu sine și cu ceilalți, inteligența cu care
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]