1,095 matches
-
îndurerat îi va pierde negreșit și vor fi nesfârșit de mulți cei care întru lacrimi își vor conduce spre mormânt ființele dragi precum și ei vor fi conduși într-un final pe același ultim drum. Privind spre o astfel de câmpie abisală a plângerilor umane întru moarte conștientizez, odată în plus, finitudinea mea omenească și faptul că m-am așezat, în dimensiunea de suferință a prietenului meu, ca om întru limitare și nu drept ființă divină. Aud gândul cum îmi șoptește: așa
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
câmpuri secunde, lăsând altor peisaje, avantajul ieșirii întâmpinante, proiecției în față, în câmpul deschis privirii străbătătoare. Precum în dimensiunea zilei, ochiul privește spectacolul vieții, tot astfel, conștiința religioasă diurnă între-zărește transcendența. Revelația prezenței însoțitoare a zeului solicită ochiul teluric, privirea abisală a sufletului uman credincios, apelează acea vedere ce se deschide din interior spre adâncurile de vârtej ale meta-conștiinței, ale eului neatins de însemnele mundaneității spațio-temporale. În acest fenomen al întrezării transcendenței, conștiința diurnă prinde, captează fulgurant chipuri ale absolutului divin
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ce este poate același nimic ce a precedat erupției izvorâtoare de univers. Într-o astfel de ipoteză, sfârșitul lumii reprezintă doar o închidere a unei breșe de impulsiuni gigantice ce a survenit contingent și se stinge contingent în mijlocul unui zero abisal. Poate o interpretare mult mai amplă a acestui eveniment, universal și radical, este oferită de viziunea divin-transcendentă, de perspectiva ce raportează finalul lumii la prezența zeului și la o realitate spirituală absolută. Într-o astfel de versiune, sfârșitul lumii este
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pe deplin înțeles în absență ultimului și viceversa 45. Devine evident, în acest punct, că problema opoziției dintre ego și eu implică o altă serie de dihotomii, un alt set de contradicții. Dialectica lui Blake se deschide în direcția psihologiei abisale și, pentru că ea se referă în principal la funcția eului creator, am ales s-o pun în discuție în prima parte a cercetării mele, nu în a treia, acolo unde ar părea că poate fi inclusă în chip firesc. De
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a concretiza senzații și stări, în a crea cadre și a preciza particularități ale desfășurărilor psihice. Toate atestă o sensibilitate artistică neobișnuită, manifestată atât în finețea observației, cât și în calitatea expresiei. Dar fixarea unei perspective filosofice aduce o dimensiune abisală, transferând faptele pe terenul unei metafizici a cunoașterii, realizată cu mijloacele artei, ca discurs eidetic. Privirea ce transcende limitele fizice, proiecția în irealitate sunt moduri de transfigurare poetică a existentului. La fel, ieșirea din sine și din normal, boala fac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
personalitatea se poate exprima liber cu adaosul că, în pofida impreciziei teoretice impuse de o astfel de concepție, îndelungata practică literară l-a condus totuși pe Lovinescu, treptat, la edificarea unei poetici coerente, chiar originale, ce reactivează polemic, din perspectiva psihologiei abisale sau a freudianismului, potențialul estetic al melodramei/ biografiilor romanțate, cu stereotipiile și clișeele aferente. Observația se vede confirmată atât de numeroasele însemnări din "agende"148, cât și de propria metodă de lucru descrisă în câteva rânduri foarte detaliat, probabil din
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de conștiință. Ca atare, pe când ceilalți discutau "despre femei și despre dragoste", Andrei "plutea, ușurel, legănat de acordurile muzicii lui interioare" (muzica funcționează întotdeauna, în literatura lui Lovinescu, ca un fel de resort al memoriei afective, punând în mișcare mecanica abisală a inconștientului, cu stările de transă hipnotică, de reverie și vis)212. Îndrăgostit fără voie, Andrei se trezește brusc din visare și ia apărarea femeii iubite (în Lulù ajunsese să adore "sexul întreg") de pe poziția unei concepții radical individualiste, care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lumina științei. Se spune că apa unor mări e mai străvezie în lumina lunii decât în lumina soarelui" scrie Blaga determinând câteva categorii secrete ale inconștientului în această urzeală de valori cognitive. El afirmă că doar inconștientul, datorită convergenței categoriilor abisale este capabil să reformuleze noosul cosmic. Kant în Critica rațiunii pure demonstrează unitatea rațiune-intelect. Atât Bergson cât și Blaga detașează cunoașterea de obiect punând accent pe o cunoaștere paradisiacă. Fără îndoială că într-o comunicație acceptată și de mnemoclastie "cunoașterea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și tu dacă ți-e sete / de-atâta dat în carusel, / de-atât izbit cu tâmpla de perete./ A mai venit și un inorog străveziu/ foarte speriat, foarte livid./ Locuia într-un viitor arămiu / cu vedere la vid773. În lumea abisală informația este veșnică. Recunosc că nu știu care este începutul genezei. Acesta este mai dintru început decât însuși Domnul Cerurilor, așa cum ni-l închipuim, dacă închipuirea nu ne îndreptățește să afirmăm că Unicul necreat și creator e însuși el, Vidul. În orice
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumina științei. Se spune că apa unor mări e mai străvezie în lumina lunii decât în lumina soarelui" scrie Blaga determinând câteva categorii secrete ale inconștientului în această urzeală de valori cognitive. El afirmă că doar inconștientul, datorită convergenței categoriilor abisale este capabil să reformuleze noosul cosmic. La acest nivel consider că inima devine poesie. Poeții sunt cei care aducând un suflu de libertate, curaj, nepăsare de standarde, au înțeles și explicat sistemul de funcționare a vieții și universului, cosmosul în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
exterioară: aura Sfinților, luminozitatea trupului lor, lumina taborică și cea a Învierii, lumina percepută cu ajutorul ochilor transfigurați. Cunoașterea religioasă autentică este cunoașterea revelată, trinitară, în descendența tradiției capadociene: în Sfântul Duh se poate vedea chipul Fiului și, prin El, Arhetipul abisal, pe Tatăl. Răspunsul ortodox formulat de Sfântul Teodor Studitul iconoclasmului este semnificativ: chipul este întotdeauna neasemănător prototipului, după ființa sa, dar îi este asemănător după ipostas și nume. Pe icoanele lui Hristos este reprezentat ipostasul Cuvântului întrupat și nu firea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de asemenea, o receptivitate a subiectului față de imagini și, implicit, o dinamică afectivă complexă 11. Prin urmare, profunzimea simbolică a imaginilor este inseparabilă de o tonalitate psihică care solicită totalitatea eului. Fenomenologia profunzimii simbolice nu exclude o psihologie a categoriilor abisale, fundată pe revelarea sensurilor primordiale ale imaginilor. Imaginile simbolice acoperă un ansamblu delimitat de fenomene iconice care nu au o densitate egală. În același timp, dimensiunea simbolică a imaginilor nu poate fi asimilată unei supraabundențe a reprezentărilor. 2. Imaginea speculară
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
faptul că genialitatea e astfel condiționată din exterior. Individualitatea excepțională nu presupune un joc al facultăților interioare, ci raportul cu o realitate obiectivă și cu cunoașterea ei profundă. În lumea "sacralizării" nu e nevoie de singularități ireductibile, de structuri psihologice abisale care să caracterizeze în mod absolut indivizii. Definiția genialității condiționează excepționalitatea de cunoașterea unui dat, nu de o dispoziție interioară. Este cea de-a doua caracteristică, după perspectiva cantitativă asupra genialității, care face modelul atractiv pentru o cultură emergentă. Heliade
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
procesul de însușire a normelor vârstei în toată perioada evoluției 53". Corespunzător, pot crește tot mai vizibil și diferențele dintre copilul deficient și colegii săi. Eșecul școlar poate avea mai multe aspecte: cel al psihologiei învățării, cel ținând de psihologia abisală, cel ce ține de rezistența față de sarcinile primite și cel ce ține de psihologia socială 54. Cu alte cuvinte, "dificultățile de învățare școlară reprezintă manifestări ale dereglării procesului de învățare: ele reflectă nu numai perturbarea activității, ci a întregului sistem
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Acest tip uman este tenebros, pasional, sfâșiat de patimi, cultivând suferința ca pe o condiție și nevoie a mântuirii. Spre deosebire de tipul german care cultivă valorile morale și aspirațiile supraeului, așa cum le vedem la Zarathustra lui Nietzsche, tipul slav cultivă pasiunile abisale ale inconștientului, asemenea lui Raskolnikov al lui Dostoievski. Cele două tipuri se află Într-o situație de „echilibru opozițional”. Tipul central Acest tip uman și model de existență se situează Între tipurile sudice (grec și latină și tipurile nordice (german
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
singur, aflat mereu în căutarea absolutului. Religiozitatea la D. ține de primitivitatea sufletului țărănesc, de arhetipalitatea lui, precum și de antiintelectualismul programatic al stilului. Nu e vorba de un misticism profund, rezultat din căutarea absolutului și din provocarea unor stări sufletești abisale, ci de o aplicare a preceptelor biblice și de propunere a unor soluții creștine pentru lumea modernă, care a uitat de Dumnezeu. Prin urmare, evocarea istorică în Biserica Albă (1988) e axată pe o ideologie teologică ce demonstrează șansa mântuirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
originale, toate acestea trezind curiozitate, înțelegere, dar și dorința de a descifra misterul. Românul hispano-american nou începe să investigheze identitatea profundă a omului, în plan ideatic, iar în ceea ce privește compoziția, se înlocuiește narațiunea liniară printr-un exercițiu aleatoriu, "când ludic, cănd abisal, sau printr-o mecanică circulară, adesea acoperită de impetuozitatea vitală, proprie literaturii hispano-americane"30. Impactul unei asemenea scrieri atât de vii, de un realism sui-generis în Europa, a fost pe masura așteptării, intrând rapid în ceea ce se numeste spațiul mondial
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Borges, datorită căldurii umane ce străbate întreaga să opera, dar și a curajului de a asumă demnitatea de martor concret al istoriei. Față de Cortázar, Sábato transfera centrul de greutate al narațiunii de la întâmplările uimitoare, fantastice, la investigarea cutremurătoare a psihologiei abisale, fără a renunța la jocul inteligenței, ci, dimpotrivă, acordând primul loc trăirii grave, intense, a dramei omului amenințat de oroarea apocalipsului, dar și însuflețit de posibila lui salvare printr-un catharsis care include puritatea, eroismul, meditația și creația artistică: "Artă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care aduc o încărcătură aparte prin rezonanța și profunzimea pe care li le-a conferit Lucian Blaga. în Trilogia culturii, vorbind despre creație ca mod privilegiat de a fi al omului „în orizontul misterului și pentru revelare“, Blaga introduce categoriile abisale ale spontaneității ca matrice stilistică la nivelul inconștientului, ce constituie precondiția de posibilitate a oricărui gest creator autentic (contribuție care nu a fost, până astăzi, pusă în lumină la adevărata ei valoare): „Spiritul uman, complex structurat, posedă deci două feluri
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
la adevărata ei valoare): „Spiritul uman, complex structurat, posedă deci două feluri de garnituri categoriale complete: categoriile receptivității cognitive și categoriile spontaneității plăsmuitoare. [...] Categoriile receptivității aparțin în grad intens conștiinței, prin ele se constituie cunoașterea. [...] Dimpotrivă, categoriile spontaneității aparțin inconștientului abisal: de acolo ele determină stilul plăsmuirilor spirituale.“ Gestul creator este singurul care poate oferi o sinteză înnoitoare, fără a reproduce (și plagia) conținuturile deja existente. El implică, pe de o parte, valorificarea tuturor acumu lărilor anterioare, iar, pe de altă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cu dome niul psihologicului și cu problematica existențialistă) - inovarea formulelor estetice, abandonarea tiparelor narative tradiționale (narațiu nea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare, pluriperspectivismul, construcția narativă multinivel, discontinuitatea narativă/fragmentarismul, inserțiile eseistice, structurile deschise etc. - personajele prozei secolului XX: nu mai reprezintă tipologii sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
membrii societății și să devină o formă de modelare a comportamentului lor. Această necesitate nu emană însă spontan din interiorul conștiinței (nu are, prin urmare, sorginte introspectivă), ci rezultă din acțiunea mediului social, care imprimă Supraeului (înțeles în limitele psihologiei abisale freudiene) anumite reguli, iar acesta acționează, la rîndul lui, asupra Eului. Modelarea de acest tip, realizată prin acțiunea (sistematică) a unei autorități și bazată pe influențare, devine optimă cînd creează convingeri fundamentate rațional și nu rămîne la nivelul unui factor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în urma ei o urma de gheață. Din capul ei curgeau multe gânduri, fără taină, fără rost, fără înțeles, fără nicio legătură, dar ea le scria rând pe rând fără să se oprească. Muzica suna în surdină de parcă îi acompania starea abisală. Un alt fior îi trecu pe spate și o amorți, nesimțind decât frigul din suflet. Apoi corpul ei se prăbuși brutal pe podeaua plina cu cioburi. Niciun cuvânt nu mai putea scoate... doar o lacrimă neagră ca tăciunea îi aluneca
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
provocări, dar, fără îndoială, că universitarul clujean, Ion Breazu, a avut o contribuție hotărâtoare. "Marele său talent epic a corectat fericit ceea ce Slavici teoreticianul și moralistul gândise precar"30 nota, în finalul articolului, George Munteanu după desprinderea "elementelor de psihologie abisală" din nuvela Moara cu noroc și din romanul Mara. Aceeași idee o formulase Ion Breazu cu zece ani în urmă ,,Moara cu noroc este deci o scriere cu tendință, ca și Popa Tanda și Budulea Taichii. Și în ea însă
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cauza ascunsă a prăbușirii eroului rezidă în eul de adâncime (adică sinele, după Freud) pe care Ghiță (ca și Ana) și-l ascunde sieși, nuvela dobândind mai ales prin acești doi eroi semnificația foarte modernă a unui studiu de psihologie abisală, de psihologia reluării"54 sau din Romanul inconștientului: ,,Bandi, fiul natural al măcelarului Hubăr și al Reghinei, o unguroaică de condiție modestă, e un psihopat, nu un nebun din naștere. Psihoza lui e urmarea traumei survenite în copilărie, retrăind apoi
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]