867 matches
-
Pe de altă parte, vârstnicul are mai frecvent FA persistentă, situație în care procedura este mai puțin eficientă. Studiile la vârstnici cu boală structurală cardiacă arată în schimb creșterea frecvenței complicațiilor (109,113). Analiza retrospectivă a 641 de proceduri de ablație constată că vârsta peste 70 de ani este un predictor puternic pentru complicații majore ( odds ratio 3.7) (114). Există două trialuri în desfășurare - CABANA ( The Catheter Ablation versus Antiarrhythmic Drug Therapy for Atrial Fibrillation) și EAST (Early Treatment of
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
majore ( odds ratio 3.7) (114). Există două trialuri în desfășurare - CABANA ( The Catheter Ablation versus Antiarrhythmic Drug Therapy for Atrial Fibrillation) și EAST (Early Treatment of Atrial Fibrillation for Stroke Prevention), de la care se așteaptă informații privitoare la superioritatea ablației versus terapie farmacologică pentru controlul ritmului sau al frecvenței în reducerea mortalității și a riscului de AVC, inclusiv la vârstnici (1). Ablația chirurgicală poate fi indicată pacientului simptomatic supus chirurgiei cardiace. Metoda are avantajul izolării complete a zonelor trigger pentru
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
și EAST (Early Treatment of Atrial Fibrillation for Stroke Prevention), de la care se așteaptă informații privitoare la superioritatea ablației versus terapie farmacologică pentru controlul ritmului sau al frecvenței în reducerea mortalității și a riscului de AVC, inclusiv la vârstnici (1). Ablația chirurgicală poate fi indicată pacientului simptomatic supus chirurgiei cardiace. Metoda are avantajul izolării complete a zonelor trigger pentru apariția și perpetuarea FA și permite excizia/excluderea concomitentă a urechiușei stângi. Tehnicile mai noi reduc timpul de execuție și rata complicațiilor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
risc independent al mortalității și morbidității postoperatorii. Majoritatea situsurilor responsabile de generarea și propagarea FA se află în apropierea orificiilor venelor pulmonare. Complexitatea intervenției Cox-Maze limitează aplicabilitatea la pacienții în etate, motiv pentru care se indică aplicarea altor procedee de ablație a conducerii electrice intramiocardice de tipul radiofrecvenței sau nitrogenului lichid (12). La pacienții care necesită protezare valvulară mitrală cu istoric de FA, izolarea venei pulmonare poate preveni recurența FA, cu o rată de succes de 90% (3). d) Procedee de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91945_a_92440]
-
cauze ale unor rezultate fals pozitive. În seria autorilor precizia diagnostică a fost de 92,5% (25 din 27 de cazuri), cele două rezultate fals negative fiind datorate unor adenoame mai mici de 8 mm diametrul. Progrese recente permit uneori ablația adenomului paratiroidian localizat prin scintigrafie de foarte mare calitate, cu Te 99, prin intervenție chirurgicală minimă, dirijată prin radiodetecție și efectuată ambulator sub anestezie locală (Ann. Surg., 1998, 64: 391-395). Se adaugă clinica și examenele de laborator, în primul rând
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
unui grad de insuficiență renală (prin scăderea puterii de concentrație a urinei). Amintim aici calculii moi, constituiți din fosfați amoniaco-magnezieni și fosfați de calciu, calculi a căror gravitate este dată și de mineralizarea lor întârziată, cât și prin riscul de ablație chirurgicală incompletă pe care îl comportă. Instalarea insuficienței renale, consecință posibilă a persistenței îndelungate a tuturor tipurilor de calculi, este mai frecventă și mai rapidă în cazul calculilor fosfatici în special obstructivi, prin nefrotoxicitatea ureazei, care se adaugă afectării parenchimului
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
la ploile torențiale cu caracter de averse,specifice climatului Câmpiei Moldovei, sculptura areolară se produce an de an, începând de la pantele de 3-4ș.Cam peste 50% din suprafața versanților au pante mai mari de 5ș,fiind afectați de procese de ablație. Aceasta este mai extinsă la sud de Miletin, atingând însă stadii mai avansate la nordul său. În general, se asociază cu procese de eroziune liniară, afectând însă frecvent versanții acoperiți cu deluvii de alunecare vechi, neluați în cultură. Pentru anumite
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
a realizat modele experimentale în mai multe variante, corespunzând mai multor situații: pensarea unilaterală a arterei renale, celălalt rinichi fiind expus la HTA (doi rinichi, o pensare); pensarea ambelor artere renale (doi rinichi, două pensări); pensarea unei artere renale și ablația celuilalt rinichi (un rinichi, o pensare). a) Modelul doi rinichi și o pensare se apropie cel mai mult de hipertensiunea reno-vasculară unilaterală. Evoluția sa se face în trei faze: • faza inițială a HTA este în raport direct cu activarea importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
față de normal. La femei asimptomatice, se poate măsura concentrația GSL urinare. Diagnosticul prenatal necesită efectuarea unui cariotip și dozarea α-Gal în vilii corionici. Tratamentul simptomatic se adresează: durerilor neuropatice (morfină - în timpul crizei; carbamazepină, fenitoină sau gabapentină - în scop profilactic), angiokeratoamelor (ablație cu laser), tulburărilor de ritm/conducere cardiace (antiaritmice, electrostimulare), bolii coronariene (angioplastie, by-pass), IRC terminale (dializă, transplant renal). După transplant, boala nu recidivează pe rinichiul grefat (care produce α-Gal normală). Terapia de supleere enzimatică a fost introdusă în practică în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
adaptează terapia pe baza acesteia. După 4 zile, se evaluează eficacitatea tratamentului (simptome clinice, examen citologic al dializatului), în funcție de care se decide continuarea sau modificarea sa. în caz de evoluție nefavorabilă, se ia în discuție reevaluarea diagnosticului (peritonită secundară?) sau ablația cateterului de DP. Durata optimă a tratamentului depinde de etiologie și de evoluția clinică. în peritonitele cu germeni Gram-pozitivi (mai puțin cele cu S. aureus), cu germene Gram-negativ unic și în cele cu cultură negativă, antibioticele trebuie continuate cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
caz de rezistență la ampicilină se indică vancomicină sau clindamicină, iar în caz de rezistență la vancomicină, linezolid, sau quinupristin/dalfopristin (ultima nu este activă asupra Enterococcus faecalis). în peritonitele cu enterococi rezistenți la vancomicină, este de luat în considerare ablația cateterului de DP. Peritonita cu Staphylococcus aureus sensibil la meticilină se tratează cu o cefalosporină de generația I. Dacă după 24 - 48 ore răspunsul la tratament nu este satisfăcător, se adaugă rifampicină P.O. Pentru S. aureus rezistent la meticilină
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ceftazidimei cu (cel puțin) un al doilea antibiotic: piperacilina, ciprofloxacina, aztreonam, aminoglicozid sau trimetoprim-sulfametoxazol. Tratamentul peritonitelor fungice se inițiază cu flucitozină în asociere cu fluconazol sau voriconazol sau caspofungin sau amfotericina B. Peritonitele plurimicrobiene au, de regulă, cauze intraabdominale, chirurgicale. Ablația cateterului de DP este indicată în următoarele situații: peritonite asociate cu infecții ale orificiului de ieșire și ale tunelului cutanat, refractare la tratament, peritonite cu Pseudomonas rezistent la tratament, peritonitele fungice și tuberculoase, peritonitele secundare (chirurgicale), peritonitele recidivante și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este indicată în următoarele situații: peritonite asociate cu infecții ale orificiului de ieșire și ale tunelului cutanat, refractare la tratament, peritonite cu Pseudomonas rezistent la tratament, peritonitele fungice și tuberculoase, peritonitele secundare (chirurgicale), peritonitele recidivante și cu recăderi frecvente. După ablația cateterului de DP, se recomandă, de regulă, lăsarea unui interval liber de minimum trei săptămâni până la implantarea unui nou cateter peritoneal, timp în care pacientul este tratat prin HD. 3. Complicații mecanice Durerea sau disconfortul abdominal apărute în timpul influxului se
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
miocardice regionale. Tot prin RMN se pot vizualiza jeturile de insuficiență mitrală precum și fluxul turbulent de la nivelul tractului de ejecție al VS [15]. Cateterismul cardiac și coronarografia se realizează numai la pacienții la care se efectuează manevre terapeutice de tipul ablației alcoolice a septalelor, miomectomiei, implantării de defibri¬latoare; în general considerându-se că ecografia și/sau RMN sunt suficiente pentru diagnosticul pozitiv al bolii. La cateterism se obține o curbă specifică a presiunii arteriale, asemănătoare cu cea obținută la carotidografie
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
este aceea din care fac parte cei cu anevrisme apicale de VS și zone de cicatrice miocardică (detectată prin RMN); cei cu stadiu final al bolii și disfuncție sistolică severă de VS și chiar cei la care s-a realizat ablația percutană a unei septale și care ulterior au dezvoltat infarct miocardic în acea zonă [3]. Dintre anomaliile genetice care se asociază mai frecvent cu moartea subită s-au decelat până acum mutația de la nivelul lanțurilor grele de beta-miozină și cea
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
postimplantare. În momentul de față, această metodă de tratament se aplică doar grupelor de vârstă peste 65 de ani, pentru care chirurgia nu poate fi o alternativă dorită [11]. O procedură intervențională ce a cunoscut un mare succes constă din ablația cu alcool a ramurilor septale (în special prima arteră septală) a arterelor coronare. Aceasta se realizează prin injectarea unei cantități între 1 și 3 ml de alcool 98% într-o septală proximală de mare calibru a arterei descendente anterioare, în
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
mai mare decât în intervenția chirurgicală de miomectomie. Un alt dezavantaj al metodei a fost descoperit în timp și constă din reapariția gradientului intraventricular după aproximativ 2 ani de la prima procedură, ceea ce a făcut necesară repetarea embolizării. Din aceste motive, ablația septalelor nu este o recomandare de clasa I pentru CMH, fiind oferită doar ca o alternativă de tratament pentru persoanele cu vârste înaintate, ale căror comorbidități contraindică intervenția chirurgicală [3]. Ca urmare a argumentelor pro și contra enumerate mai sus
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
întâlnesc: apariția postoperatorie a blocului de ramură stângă sau blocului complet atrio-ventricular sau chiar perforarea SIV. Un studiu publicat de Van der Lee et al. în 2005 care a comparat procedura chirurgicală de miomectomie asociată cu repararea valvei mitrale versus ablația cu alcool a arterei septale, a demonstrat superioritatea primei metode din punctul de vedere al reducerii gradientului intraventricular și insuficienței mitrale, precum și prin numărul semnificativ mai scăzut al complicațiilor și al reintervențiilor [19]. În ceea ce privește prevenția primară sau secundară a fibrilației
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
dicționar. Iată comparativ, definiția unora dintre conceptele subdomeniului chirurgie: • Enterectomie - "Extirparea chirurgicală a unor formațiuni din intestin și suturarea extremităților rămase, cu refacerea circulației și a inervației. Se practică în leziuni intestinale cu ulcerații și hemoragii" (DM, 2007: 449). • Hepatectomie - "Ablația parțială sau totală a parenchimului hepatic. H. parțială poate fi atipică (dacă nu se poate face după un plan anatomic de divizare hepatică) sau tipică (dacă planul de secțiune urmărește o scizură anatomică), în acest caz fiind, de ex., vorba
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
planul de secțiune urmărește o scizură anatomică), în acest caz fiind, de ex., vorba de h. dreaptă sau de h. stângă (față de scizura principală) sau lobectomie dreaptă sau stângă (față de planul care trece prin ligamentul rotund)" (DM, 2007: 521). • Segmentectomie - "Ablația unei părți limitate dintr-un organ (segment) care formează un teritpriu bine individualizat" (DM, 2007: 938). Definiția terminografică este cu precădere, nominal-cognitivă, de substanță. Este riguroasă tocmai prin concizia formulării, informația fiind transmisă în mod clar, chiar dacă se menține în
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
riguroasă tocmai prin concizia formulării, informația fiind transmisă în mod clar, chiar dacă se menține în limitele abstracte ale științei. Spre deosebire de discurs, unde hiperonimul este utilizat, de regulă în titlu/ subtitlu/ paragraf, în definiția terminografică, termenul supraordonat este indicat direct ("Segmentectomie - Ablația unei părți limitate// Enterectomie - Extirparea chirurgicală a unor formațiuni din intestin..."). Majoritatea hiperonimelor sunt nume, substantive postverbale etc., în definițiile terminografice, asemenea hiponimelor. În discurs există substantive dar mai ales verbe cu incluziune în sensul hiperonimelor matriciale (-tome- verb în
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
indică întotdeauna rezecția chirurgicală, daca nu există contraindicații operatorii. Se preferă pancreatectomia distală, cu prezervarea splinei, de preferat realizată laparoscopic [11]. Nu este descrisă recurenta postoperatorie pentru chistadenoamele mucinoase neinvazive. La cazurile inoperabile sau cu comorbidități importante, se poate realiza ablația cu etanol[80]. Această constă în injectarea de alcool absolut în interiorul cavitații chistice, urmată de extragerea completă a lichidului introdus. Reducerea diametrului chistului a fost observată într-un studiu randomizat în care s-a injectat etanol, respectiv ser fiziologic. La
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Nicolae Rednic () [Corola-publishinghouse/Science/92197_a_92692]
-
de extragerea completă a lichidului introdus. Reducerea diametrului chistului a fost observată într-un studiu randomizat în care s-a injectat etanol, respectiv ser fiziologic. La repetarea procedurii, rezoluția chiștelor s-a obținut la 33% dintre pacienți [81,82], iar ablația histologica s-a constatat la 50-100% la cele patru cazuri la care sa intervenit chirurgical[81]. Nu s-a observat recurenta leziunilor chistice la 26 de luni de urmărire[83]. Reacțiile adverse au fost minore, de tipul durerii abdominale [82
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Nicolae Rednic () [Corola-publishinghouse/Science/92197_a_92692]
-
favorizează sclerozarea lor. Rezultă edeme monstruoase ale ambelor membre inferioare care se extind și la abdomen. Limfedem secundar postradioterapic: produs prin scleroza tisulară și compresiunea cu strangulare a limfaticelor. Brațul gros din cancerul mamar apare după operația Halstedt, care include ablația ganglionilor axilari, după tromboza venei axilare, dar și după radioterapie sau datorită metastazelor ganglionare. Diagnosticul de limfedem secundar este stabilit pe baza evidențierii unei cauze determinante relevată de anamneză (operație, radioterapie), de examenul clinic (prezența de tumori, cicatrici postoperatorii, leziuni
Tratat de chirurgie vol. VII by JECU AVRAM, IULIAN AVRAM () [Corola-publishinghouse/Science/92085_a_92580]
-
și unele glande cu secreție internă: boala Addison distrugerea suprarenalelor (Addison 1855); acromegalie tumoră hipofizară (Pierre Marie și Marinescu 1886); cașexia strumiprivă extirparea tiroidei (Kocher). în acest fel, clinica îndrumă experimentatorul spre un gest care va permite confimări și descoperiri: ablație, extragerea unei substanțe active și studiul efectelor sale administrate substitutiv sau farmacologic. Brown Sequard imaginează în 1889 opoterapia testiculară. Autoadministrându-și extract testicular, simte că întinerește. își stimulează colegii, și ei în vârstă, să-l imite... Odată cu statuarea principiilor anatomo-fiziologice ale
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]