1,474 matches
-
contribuțiile politice și legislative legate de protecția mediului îi aparțin. Ecologia socială accentuează asupra unei cauze de fond a hegemoniei, indiferent că este vorba de relațiile dintre oameni sau dintre oameni și naturăxe "„natură"21. Până când hiperierarhizarea nu va fi abolită ca mod de gândire, ca practică și din instituții, susțin reprezentanții ecologiei sociale, nu e posibilă o relație echilibrată nici între oameni, nici între oameni și natură. Gândim ierarhic în toate relațiile pe care le avem. Speciismul nu este decât
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
nici un alt „ism”, ele bazându-se pe ideologiixe "„ideologie" mesianice, considerate unice soluții la toate problemele. În cazul comunismului, el urma să rezolve toate antagonismele de gen, rasă, naționalitate, religiexe "„religie", cele politice prin aceea că rezolva antagonismul de clasă abolind proprietatea privată. Identitatea de clasă era singura relevantă. Pe când în Occident se dezvolta feminismul diferențelorxe "„feminismul diferențelor", radicalismul era în floare, și feministele începuseră construcția unor adevărate școli de gândire și acțiune culturală și politică, în anii ’70-’80 se
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
stipulat în Constituție și legi egalitatea în drepturixe "„egalitateîndrepturi" și îndatoriri între toți cetățenii. Constituția din 1948 prevedea explicit una dintre cerințele fundamentale ale feminismului socialist: „La muncă egală, femeia are drept de salarizare egală cu bărbatul” (art. 21). A abolit proprietatea privată asupra mijloacelor de producție și exploatarea de clasă. A stipulat ca drepturi centrale pe cele la viață, muncă și pace. Dreptul la muncă atrăgea datoria de a munci. O importanță mare a avut-o faptul că toate veniturile
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
iluzia marxistă a eliminării patriarhatului ca relație de puterexe "„putere" între femei și bărbați prin care aceștia din urmă domină alegerile și resursele fundamentale în societate și țin în relație de subordonare și aservire femeile fiindcă sunt femei, dacă se abolește exploatarea de clasă. Caracterul ubicuu, endemic, special al patriarhatului face obiectul unei teoretizări largi, mai ales în tradițiaxe "„tradiție" feminismului radical. Dacă feminismul liberal îl vede preponderent în aceea că femeile ori nu au drepturi, ori nu au șanse să
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
nu este temporar, ca în cazul relațiilor adulți-minori, ci este pe viață (vezi și Miroiu, 2003 b). - Este simultan peste tot și modelează relațiile și realitățile din societate. - Funcționează statistic, lăsând loc excepțiilor. - Viețuiește și în capitalismul democratic care a abolit inegalitățile prin naștere, permițându-le pe cele prin traseul parcurs în viață. - Este o relație de puterexe "„putere" primitivă și foarte veche, are și mecanisme primitive de instituire și reproducerexe "„reproducere". Este simplă și grosieră tocmai fiindcă se stabilește prin
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
În orice moment, Întreaga lui noblețe...” Spiritul romantic trăiește din plin, În orice caz, bucuria acestui angajament. El primește ideile, locurile comune cu sentimentul că totul i se cuvine, fără a fi stînjenit În ideea de originalitate. Simțul proprietății este abolit. Retorica este proprietatea tuturor. Chiar și a acelora care o disprețuiesc. Teroarea exercitată Împotriva retoricii sfîrșește, ieri ca și azi, Într-o retorică a ternarei. Cazul poetului român este mai complicat. El admiră modelele fără să facă o teorie a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alte obiective și alți actori decât cei cărora li se consacrase cu naivitate. Acest fapt ar duce tocmai la împotmolirea în iluzia de simetrie vehiculată de acest tip de acțiune, adică posibilitatea efectivă a unei reciprocități a schimbului care ar aboli ca prin farmec raporturile simbolice de dominare la scară internațională. Pentru a măsura fenomenele care se dezvăluie prin intermediul acestei intervenții, trebuiau dimpotrivă avute în vedere cadrele în care aceasta ia naștere și se desfășoară și să se analizeze condițiile și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în fiecare caz. Bastiat a avut într-adevăr dreptate să trateze libertatea de alegere ca fiind un principiu moral care nu trebuie niciodată sacrificat unor considerente de expeditivitate; deoarece nu va fi niciun aspect al libertății care să nu fie abolit dacă acesta ar fi respectat numai acolo unde dauna concretă provocată de abolirea sa poate fi identificată. Bastiat și-a îndreptat argumentele împotriva câtorva erori care nu dispar niciodată așa cum erau ele folosite în timpul său. Puțini oameni le-ar folosi
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Credința noastră este în umanitate, nu în legislator. Astfel, domnul Lamartine spunea: "În numele acestui principiu, trebuie abolite expozițiile publice care fac onoarea și bogăția acestei țări". Îi răspund domnului Lamartine: Conform punctului dumneavoastră de vedere, a nu subvenționa înseamnă a aboli, deoarece plecând de la acest dat, că nimic nu poate exista decât prin voința statului, conchideți că nimic nu trăiește înafară de ceea ce impozitul face să trăiască. Dar o să întorc exemplul pe care l-ați ales împotriva dumneavoastră și vă rog
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
eficace acestui decret sancțiunea forței publice; dacă s-ar putea face, cum dorește Louis Blanc 31, să dispară din lume interesul personal ridicând mâna la vot; dacă s-ar putea realiza pe cale legislativă acest articol din programul Démocratie pacifique: "Să abolim egoismul"; dacă s-ar putea face ca statul să dea totul tuturor, fără să primească nimic de la nimeni să se facă! Cu siguranță, voi vota decretul și mă voi bucura că umanitatea ajunge la perfecțiune și la fericire pe un
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aceasta ne-o face; dar dacă ridicăm dreptul de vamă, nu mai există niciun motiv pentru ca mai multă marfă franțuzească să intre la noi decât în trecut; punem noi înșine o stavilă în calea generozității acestor excelenți francezi. Dimpotrivă, să abolim, provizoriu, drepturile de vamă; să provocăm astfel o intrare nemaivăzută a țesăturilor lor, deoarece fiecare metru poartă cu el un dar pur gratuit". În primul caz, primele noastre au ajuns la fiscul străin; în al doilea caz, ele au mers
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acele bunuri și servicii prin comparație cu alte bunuri și servicii. Hrana, cu siguranță o nevoie mai de bază decât educația sau sănătatea, este furnizată destul de eficient prin intermediul piețelor. De fapt, în acele țări în care proprietatea privată a fost abolită și alocarea de piață a fost înlocuită de alocarea de stat, rezultatul a fost foametea sau chiar canibalismul. Piețele răspund, mai bine decât alte mecanisme, nevoilor umane pentru majoritatea bunurilor, inclusiv în cazul acelor bunuri care satisfac nevoi umane de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mișcarea socialistă (n. tr.). 9 Adunarea Constituantă reunită în data de 4 mai, în urma Revoluției franceze din februarie 1848, care va redacta Constituția celei de-a Doua Republici franceze, votată în data de 4 noiembrie 1848 și care va fi abolită prin lovitură de stat de președintele-ales, Ludovic-Napoleon Bonaparte, în data de 2 decembrie 1851 (n. tr.). 10 Marie Joseph Adolphe Thiers (15 aprilie 1797-3 septembrie 1877), avocat, jurnalist, istoric, revoluționar și om politic francez, coleg cu Bastiat în Adunarea Constituantă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
filială a Asociației Împotriva Legii Cerealelor, creată în 1836 la Londra, dar care nu a atins popularitatea de care se va bucura ulterior Liga, însă în 1839 ea a devenit o organizație independentă. În 1846, prim-ministrul Robert Peel va aboli legile împotriva comerțului cu grâne adoptate în 1815, la presiunea campaniei organizate în tot regatul de liber-schimbiștii manchesterieni (n. tr.). Apărut inițial în Journal des économistes, pp. 180-196. 65 Este vorba de Société d'économie politique, înființată în anul 1842
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în 1838, având ca președinte pe George Wilson și ca figuri publice principale pe Richard Cobden și John Bright, a avut ca scop abolirea legilor care restrângeau importurile de grâne. Ca urmare a acțiunilor publice ale Ligii, acestea au fost abolite în 1846 (n. tr.). 67 Le Journal des économistes, întemeiat în 1841 de Gilbert Guillaumin, a fost principala publicație academică economică în limba franceză din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului XX, remarcându-se prin apărarea ideilor liberale
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
real: Evangheliile exclud programatic violența și crima din economia faptei umane. Mai mult, el este singurul umanism care încearcă să anihileze "anti-omul" făra violență. De altminteri nimănui nu-i este retrasă apriori scânteia umanului. Prin generarea căinței, creștinismul încearcă să abolească "marea diferență" și să suprime "camuflajul". Mintea și sufletul unui om tind să devină o locuință cu pereții de sticlă. Tâlharul, omucigașul, târfa redevin prin căință ceea ce în fond ei nu au încetat să fie ― oameni ― și refac, ca "rătăciți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
învestit cu prestigiu sentimental: o iubire ce pare că s-a sfârșit, dar care rezistă și trece prin ani (zece!) și, în ciuda unui destin potrivnic, învinge și iese victorioasă la lumină, făcîndu-i pe cei doi să se regăsească și să abolească distanța ce-i despărțise (10 000 de km!) atâta amar de vreme, pentru a glorifica, iată, momentul regăsirii în cel mai adecvat decor al lumii: Parisul, orașul în care, de la Aimez-vous Brahms? la Ultimul tango, iubiții se găsesc, se regăsesc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
creată după 1864 și de a găsi explicația sentimentului de mare bucurie și satisfacție nutrit de foștii țărani clăcași pentru o bună perioadă de timp după reformă. Și nu putea fi altfel din moment ce sarcinile lor multe și grele au fost abolite de jure, ba, mai mult, lor li s-a recunoscut dreptul de proprietate pe însemnate loturi de pământ, simțind că a fost și este al lor de drept, iar acum și de fapt. Este sentimentul trăit și simțit de cineva
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ordinii mondiale inegale este atât de clară încât revolta este de neconceput, fiindcă există credința în fatalitatea naturală a acestei ordini, credință întărită de secole de colonizare și sclavie în Africa, precum și în Brazilia, una dintre ultimele țări care au abolit sclavia. În fond, vedem aici una dintre lecțiile cumplite date de Armatyà Sen, câștigător al Premiului Nobel pentru economie: Inegalitatea și exploatarea persistente înfloresc adesea făcând din cei maltratați și exploatați niște aliați pasivi", căci "cei de pe treapta de jos
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Pentrun studiul pedepsei corporale, vom folosi un material empiric pe care l-am adunat într-o țară africană, Djibouti. Însă problema nu este, nici pe departe, exclusiv africană. Dacă imensa majoritate a țărilor lumii (printre care și republica Djibouti) a abolit oficial pedeapsa corporală în școli, cu unele excepții notabile pe care le vom avea în vedere, aceasta rămâne totuși o practică relativ curentă. Ba încă multe voci cer "revenirea" ei, ca soluție împotriva violenței în școală. Ar fi o practică
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și țările în care aceasta e încă practicată, adesea în numele unei tradiții "biblice" sau religioase. Dintre țările industriale, doar un stat din Australia și douăzeci și trei de state din SUA autorizează încă legal pedeapsa corporală în școli (Canada a abolit-o în 2004, după o lungă dezbatere). Potrivit unui sondaj realizat de postul ABC în decembrie 2002, 26% dintre americani cred că învățătorii din școlile primare trebuie să-i lovească pe elevi dacă e necesar. Pedeapsa corporală în școli este
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cinică. Scopul său principal este evitarea unui mare război prin controlarea și limitarea conflictelor cu ajutorul unei balanțe viabile a puterii, întărită de înțelegeri normative. Cu toate acestea, în viziunea realiștilor, lupta pentru putere va exista întotdeauna. Conflictele nu pot fi abolite. Pentru realiști, politica externă impune adesea decizii pe care nimeni nu vrea să le ia. Diplomații trebuie uneori să riște, însă nu pentru că le-ar place. Scena politicii mondiale, unde forțe brute se ciocnesc inevitabil, este pentru diplomați scena unei
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
prost" și doreau să-i reducă importanța pentru a permite indivizilor libertatea de exprimare. Noua stângă dorea să îmblânzească piața prin intermediul statului (dar nu neapărat printr-un stat al bunăstării sociale birocratic și centralizat), în timp ce noua dreaptă își dorea să abolească sau cel puțin să reducă serios importanța statului și să se bazeze doar pe piețe. Aceste perceperi ale politicii și ale statului au dus, de asemenea, la concepte diferite referitoare la democrație. Noua stângă pleda pentru democrația "deliberativă" în care
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de stat tradiționaliști cât și cei care adoptă abordarea "noii guvernări". Reconfigurarea statului Într-o anumită măsură aceasta este o dezbatere falsă, și autori precum Ferrera și colegii acestuia avansează idei nefondate când pretind că statul bunăstării sociale a fost abolit și înlocuit de un nou tip de stat "neoliberal". Chiar dacă au fost câteva revendicări cam exagerate la adresa abolirii statului-națiune și a sfârșitului bunăstării,36 adevărul este probabil undeva între aceste revendicări și contra-revendicarea potrivit căreia statele bunăstării sociale sunt încă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de interese "departamentalist" din Franța se temea că regiunile s-ar putea afla pe o poziție superioară departamentelor (la fel cum departamentele au fost deasupra comunelor). Pentru a se evita acest lucru, toată ierarhia de dedesubtul statului central a fost abolită. În cazul Marii Britanii, în Anglia nu există regiuni, deci problema nu se ridică decât în cazul Scoției și al Țării Galilor. În aceste țări, Parlamentul Scoției și Adunarea Națională a Țării Galilor sunt responsabile de alocarea fondurilor pentru conducerile locale, iar acest
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]