487 matches
-
În ceea ce-i privește pe nobili, ideea de patriotism se ex-primă mai întîi prin rivalitatea dintre diferitele puteri ce vizau cucerirea suveranității prin forță, feudali contra feudalilor, cei mai norocoși și mai abili dintre aceștia devenind regi. Pentru suveranitatea statelor absolutiste în formare se punea apoi pro-blema de a profita de situația creată prin decăderea nobilimii, prin avîntul burgheziei și prin progresul tehnicilor militare. Astfel puteau impune o revoluționare a artei de guvernare, bazată pe intervenția unei birocrații care gira cu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
important este faptul că puterea, biserica și poporul împart aceeași identitate comună în țările protestante, în care religia și statul nu se mai disting. Această simbioză va diminua rupturile provocate în țările catolice de rivalitatea conflictuală între biserică și stat absolutist apoi liberal pentru controlul populației. Din acest motiv, sentimentul național va căpăta consistență mai devreme în societățile protestante. Va fi, pe deasupra, mai desăvîrșit decît în societățile catolice, fiind străin antagonismului dintre laici și clerici. În schimb, în țările catolice, politicile
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de defetism de către poporul instruit pentru care Austria trebuie să rămînă inamicul ereditar. În Anglia fenomenul este și mai puternic cînd, între anii 1689-1709, se constituie deja teatrul unei exaltări naționaliste susținute de către whigs ce denunță în același timp căile absolutiste ale monarhiei și pretențiile aristocratice ale tories-lor. Toate acestea ating punctul culminant în 1763, o dată cu închiderea deputatului John Wilkes, herald al luptei pentru libertate națională. Atunci lumea întreagă se mobilizează. Epoca prerevoluționară este într-adevăr paradoxală. Pe de-o parte
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
că regele Franței nu este supus împăratului. 78 F. Braudel, L'Identité de la France. Les hommes et les choses, Paris, Arthaud-Flammarion, 1986, t.1, p.122. 79 În Scandinavia, a treia categorie o constituie țăranii. 80 P. Anderson, L'État absolutiste, II, L'Europe de l'Est, Paris, Maspero, 1978, p.9-10. 81 Moujiki, oameni neînsemnați, în opoziție cu muji, războinici. 82 J. Rupnik, L'Autre Europe, Paris, Odile Jacob, 1990, p.29. 83 M. Kundera, "Un Occident kidnappé", Le Débat
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Așadar, omul este element de ordine care cumpănește starea și evoluția existenței-ca-totalitate, a "lumii". Acest tablou în care omul își are locul stabilit prin funcția sa cosmologic-ordonatoare nu este nici "naturalist" (nu identifică omul cu natura, cu condiționatul natural), nici "absolutist" (nu afirmă natura pur necondiționată a omului, nu identifică omul cu Absolutul)303. Într-un fel, "naturalismul" semnalează riscul pierderii de sine a umanului prin necondi-ționarea și nelimitatea sa, prin trecerea lui în absolut; de aici o funcție "predictivă" a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cele umane. A doua sarcină (justificarea rezultatelor cunoașterii științifice) le conduce în același loc de conluență cu știința; o întâlnire distrugătoare de sine pentru orice naturalism, deoarece știința își încorporează tot mai mult și mijloacele pentru justificarea propriilor rezultate. Filosofiile absolutiste au, de asemenea, o semnificație "cognitivă" nedisimulată în spațiul reconstrucțiilor lumii și omului, propunând modele de umanitate, teorii asupra unor elemente de viață omenească integrate într-o viziune generală etc. Ele mențin în orizontul reflecției problematica transcendenței, dar acordă o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
criteriul superiorității (ca și cum recunoașterea, de exemplu, ar fi superioară cunoașterii; sau invers); ele sunt acte de reflexivitate umană încadrate unor "episteme" diferite. În general, viziunea antropologică prekantiană are statutul unei cunoașteri-de-sine. În unele reconstrucții filosofice regăsim chiar modelele "naturalist" și "absolutist", universalitatea umană fiind în identitate cu condiționatul natural sau cu Absolutul (divin). "Omul" lui Kant face pasul desprinderii de o cunoaștere în care își apărea sieși fie ca stăpânul absolut al existenței naturale, fie ca supusul vreunei voințe mai presus
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
302 Ibidem, cap. VII. 303 Termenii "naturalism" și "absolutism" sunt folosiți în contextul de față într-un mod convențional. Ei se referă la acele reconstrucții antropologice care fie identifică omul cu condiționatul natural (reconstrucții naturaliste), fie cu Necondiționatul, Absolutul (reconstrucții absolutiste). 304 Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1996, p. 13. 305 "Trebuia să fie mai multe (începuturi ale filosofiei n.n.), exact trei, pentru că tipologic vorbind, trei erau posibilitățile de reconstrucție
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lumea germanofonă, ca Hayek și Mises, cărora li s-a alăturat Milton Friedman; tradiția școlii neotomiste de la Chicago, reprezentată de Robert Hutchins și Mortimer Adler (la rândul lor, cu surse americane mai vechi). Astfel, Chicago a devenit centrul unei gândiri absolutiste, antipragmatiste și anti-istoriste. În acest cadru trebuie citit antimodernismul conservator-liberal al lui Bloom, ca și faimosul program Great Books, ca și nu mai puțin faimosul Committee on Social Thought. Vezi excelentul studiu al lui Fred Matthews, „The Attack on «Historicism
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
oferit lumii primul model desăvîrșit. Democrația ateniană nu era democratică pentru sclavi, însă principiul său era universa-lizabil36. Prima democrație modernă a apărut nu în Europa, ci împotriva sa, în America (1776). Mai mult, istoria europeană a fost marcată de regimuri absolutiste, despotice, bonapartiste, fasciste, iar dictaturile au continuat să se impună în Europa (Portugalia, Spania, Grecia) pînă după cel de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, primele democrații orășenești au apărut în Evul Mediu european, fără sclavi cărora să le
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cehi și slovaci. Astfel, a fost inventată o nouă limbă, cehoslovaca, fără a se ține seamă că Între limba cehilor și a slovacilor existau diferențe semnificative. Cazul Finlandei. Naționalismul finlandez s-a manifestat prin opoziția față de ruși și de regimul absolutist. Deși, În perioada interbelică, mai existau bătrîni vorbitori de limbă rusă, generațiile tinere au refuzat să mai aibă orice fel de contact cu cultura de la răsărit. Pe acest fond, s-au construit mituri clasice ale naționalismului, legate de popoarele de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
noi forme de manifestare. Cyberfeminismului i se reproșează că nu este o mișcare practică și că se limitează la o apologie tehnologică a eliberării, pe de o parte hibrid-cyborgică, pe de altă parte transcendentalistă. Aceeași mișcare este incriminată de refuzul absolutist al ideilor iluministe în proiectul lor de raționalism plural-democratic. Suspiciunea teoreticienei se îndreaptă înspre relația dintre masculinitate și tehnologia computerului, astfel încât teama sa este una față de complicitatea patriarhat-mașină. În viziunea sa, cybercultura, ca un montaj de feminism digital, știință cibernetică
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Staatswissenschaften. Etapa liberală, teoretică, formalistă, pluralistă și autonomă a dezvoltării științelor sociale, acționând ca într-o hegeliană viclenie a rațiunii, a elaborat instrumente sofisticate ce pot fi folosite acum în serviciul statului cu o eficacitate mult crescută față de vechea perioadă absolutistă. În zilele de azi, consideră A. Golopenția, fiecare stat și popor este asemenea unei armate ce se deplasează într-un teritoriu ostil, putându-se baza doar pe propria-i putere și încercând să supraviețuiască acestei epoci primejdioase. Aceste state-armate „...caută
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Unirea și independența continuau să fie obiectivele majore ale întregii mișcări iar Mihail Kogălniceanu a fost prezent la fiecare din aceste evenimente punându-și inteligența, sufletul și întreaga putere în slujba țării. Și nu a fost ușor căci, marile imperii absolutiste ale vremii, țarist, habsburgic și otoman se bazau în politica lor de forță contra mișcărilor de eliberare din centrul și sud-estul Europei, pe armată, scut al regimurilor de ocupație militară impuse. Anglia care era cea mai mare putere industrială și
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
forme istorice, pururea reîmprospătată de spiritul modern, de munca modernă. De aceea o și vedem rămâind ca granitul, măreață și sigură în valurile adâncelor mișcări sociale de cari statele continentale se cutremură. Un stat mare și puternic ca Rusia, dar absolutist, se cutremură din temelii de o mișcare socială, tot astfel Germania, tot astfel republicana și egalitara Franță [...]. Ei bine, în Anglia sunt organele centrale ale Internaționalei roșie, trăiește Marx, generalisimul partidului, și nici pe guvernul, nici poporul englez nui doare
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ci numai împotriva creștinismului văzut ca religie. Religia romană era ridicată la rangul de regulă comună: refuzul creștinilor viza idolatria și imoralitatea acceptată de statul roman. Acel nu al creștinilor Imperiului trebuie inserat în cadrul unui refuz față de statul despotic și absolutist. Ucenicii lui Cristos așteptau venirea împărăției lui Dumnezeu, de mulți considerat iminent și contrapus puterii civile. Pentru Hipolit Romanul (170-235) statul roman, indicat cu dispreț, era comparat cu cea de-a patra fiară din viziunea profetului Daniel, cu dinții de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
simtă inferiori, pentru că prin botez și adeziunea sinceră la Evanghelie erau superiori cetățeniei romane, concetățeni ai sfinților din ceruri și fii ai lui Dumnezeu (Efes 2, 19); această diferențiere spirituală devenea cauza primă și originea tuturor acuzațiilor filozofilor păgâni. Concepția absolutistă și tiranică a puterii nu se putea concilia cu esența creștinismului, apărut în numele eliberării de rău (cf. In 8, 32-34), identificat cu Roma, mama și leagănul păgânismului și al demonului. Tertulian (cât timp a fost creștin) și alți gânditori creștini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a trăi, în virtutea esenței noii religii. Acest aspect ne arată prioritatea conștiinței față de coerciția produsă din exterior; odată cu creștinismul se accentuează autonomia conștiinței: omul e liber de orice ingerință a puterii civile, chiar și în cazul identificării cu un stat absolutist ori sacralizat. Ad Diognetum poate fi luată ca model de analiză a motivelor implicite ale mentalității creștine, care ar fi putut să-i țină pe creștini departe de armată. Deși creștinul nu are o patrie, el trebuie să ofere lumii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Life (Stanford). Agathangelou, A. (2004) The Global Politcal Economy of Sex: Desire, Violence and Insecurity in Mediterranean Nation States (New York). Amnesty International (1990) Women in the Front Lines: Human Rights Violations Against Women (London). Anderson P. (1974) Lineages of the Absolutist State (London). (1983) In the Tracks of Historical Materialism (London). Apel, K.-O. (1980) Towards a Transformation of Philosophy (London). Appfel-Marglin, F. și Marglin, S. (ed.) (1990) Dominating Knowledge: Development, Culture and Resistance (Oxford). Arblaster, A. (1984) The Rise and
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
construi și păstra limba română, dar așez înaintea acestora reușitele de gândire în interiorul acestei limbi. Bogăția contactului cu o altă cultură este dată în special de posibilitatea diferenței pe care o lansează, de fisura pe care o provoacă în pretențiile absolutiste ale sistemului de valori ce caracterizează cultura în care ne-am născut. Este o deschidere către alte sisteme-obiect și sisteme-semn, către altă formă de a lumi și de a constitui realul. * Perspectiva istorică asupra propriei existențe ne orientează către surprinderea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de dorința omului de dominație totală). De aceea putem vorbi de tendința imperialistă a industrializării și informatizării, primul pas al acestui proces constituindu-l globalizarea. Dacă adăugăm rolul capitalului putem zări în viitor o umanitate care va stăpâni în mod absolutist Natura, fiind la rândul ei controlată de Consum; în această ecuație cine deține capitalul pare a avea controlul. Numai că în cazul capitalului este vorba tot de bani (de fapt de Putere), iar banii (și Puterea) cer întotdeauna un mai
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
au în mod normal în comunitatea în care trăiesc, încât cea mai mică abatere de la aceste îndatoriri este trăită cu o adâncă remușcare și autoînvinovățire. Pentru cea de a doua situație, tipice sunt acele persoane care, fixându-se în mod absolutist numai pe drepturile ce li se cuvin în colectivitate, nu mai poate realiza în fapt acest schimb de drepturi și obligații, fiind într-un permanent conflict cu normele și cerințele de conviețuire socială și cu legislația juridică. Între cele două
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
concluzii. Prima, că absolutismul era un aspect de domeniul trecutului; a doua, că societățile urmau să fie guvernate pe baza statului de drept și a principiilor constituționale. Aceasta însemna că nu mai era necesar nici ca politologii să studieze guvernările absolutiste, nici ca economiștii să studieze economiile de barter. Constituțiile au fost atunci percepute ca centrul analizei guvernărilor, politologii devenind specialiști în drept constituțional. Această perspectivă a ajuns treptat să fie percepută ca limitată atât din punct de vedere geografic, cât
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
democratice, cât și a celor autoritare egalitare. Anterior, sistemele politice tindeau să fie tradiționale inegalitare sau autoritare inegalitare. În prima din aceste două categorii intră monarhiile puternice în care caracteristică era loialitatea față de monarh; în a doua se încadrează monarhiile absolutiste de pe continentul european din secolele XVII-XVIII, după modelul francez. În trecut au existat și câteva sisteme populiste, care luau ființă în mod tipic atunci când un conducător reușea să ajungă la putere prin forță, avea numeroși adepți și, cel puțin pentru
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
intră în trei categorii care constituie trei grupe din spațiul tridimensional al normelor. Una din aceste grupe constă în sistemele politice care și-au menținut normele tradiționale care predominau altădată în lume și în special în Europa de Vest. Aceste țări sunt "absolutiste", iar șeful lor de stat, de obicei un monarh, conduce națiunea bazându-se pe sprijinul majoritar al populației; unele republici oligarhice au avut sau mai au încă un caracter asemănător. Acest tip de regim este totuși din ce în ce mai rar, în principal
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]