881 matches
-
Așa se face că «viza» care în cazul poetei Nina Cassian - de pildă - avea menirea să acopere izbucnirile individualiste și cochetarea poetei cu formalismul, este chemată în împrejurarea de față să aștearnă un văl de naturalețe și spontaneitate peste goalele abstracțiuni ale «cântecelor»”. *** Petre DRAGOȘ 62, într-o scrisoare trimisă la Contemporanul: „Tovarăși, mă surprind anumite concepții, tonul și limbajul ce se strecoară în vremea din urmă în unele din articolele noastre de critică sau discuție literară. (...) De asemenea, Scânteia a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
unul sau altul dintre poeți, desprinzându-se din „gros”', au încercat în mod curajos s-o rupă cu pedalarea pașnică și rutinieră și fără perspectivă (...)». Cântecele de iubire ale lui Eugen Frunză sunt apostrofate drept inspirate «articole de ziar», «goale abstracțiuni», «colocvii ale poetului cu iubita» (...). Pe un ton de superioritate cu nimic justificat, autorul articolului împarte sentințe și dă lecții de cea mai elementară măiestrie unor poeți ca cei sus amintiți, permițându-și să se substitue până și intențiilor lor
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
afirmație șocantă: „Noi suntem români - în limba maghiară”; un rezumat: „S-a vindecat de cancer prin post și rugăciune” un paradox: „Mai binele este mai răul binelui”; o adresare directă (procedeu publicitar): „E timpul să vă decideți”. Câteva sfaturi: Evitați abstracțiunile sau afirmațiile generale: „O situație dificilă”. Apelați la contraste și chiar la jocuri de cuvinte subtile. Evitați repetiția și concurența între titluri. Concentrați-vă asupra cuvintelor-cheie. Nu folosiți ghilimele sau puncte de suspensie. În cele mai multe cazuri, ele insinuează inutil, provocând
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Un volum de portrete critice, anunțat în repetate rânduri, nu a mai apărut. La început, în publicistica lui B. coexistă nota pamfletară, vocabularul plastic, mustind de crudități, ca la T. Arghezi, pe de o parte, și ermetismul, cu aglomerări de abstracțiuni și de neologisme, cu o topică torsionată și numeroase elipse, pe de altă parte. Maniera ermetică se impune în „portretele străine”, care, în ansamblu, alcătuiesc o interesantă panoramă a literaturii franceze interbelice. În „portretele românești”, este vizibilă afecțiunea pentru unii
BOTTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
evocarea autobiografică (interpretarea unor experiențe semnificative în ordinea formării poetice). Orientarea către ludic, amorsată în câteva poeme în versuri, explodează în volumul Madona din dud (1973) - revanșă aproape ostentativă pe care și-o ia poetul ca replică la obiecția de abstracțiune și obscuritate: „Mă strigă umbra mereu:/ Cine iese-n locul meu?/ Azi o naștem pe Alcest, / testimonium ludus est / En, ten, tin, / o ce joc sublim!”. Ciclul - pus pe muzică de Cornel Țăranu - valorifică folclorul și limba țiganilor, ca și
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
de „nălucirile visării”, melancolia sa fiind ușor intelectualizată, provocată și întreținută de aluzii și iluzii livrești. „Întoarcerea în amintire” este unicul mijloc rodnic de spiritualizare a unei poezii care nu a ajuns să se lămurească și să se desprindă de abstracțiunile inculcate de bune lecturi. Anumite contribuții de slavistică a adus B. prin punerea în circulație, la noi, a unor interpretări mai recente referitoare la Cuvânt despre oastea lui Igor. SCRIERI: Al. Papadopol-Calimah și „Cuvânt despre expediția lui Igor”, Iași, 1939
BAIDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285546_a_286875]
-
poet înseamnă/ zloată guturai alunecuș arta de a confisca/ ferestrele larg deschise înseamnă a fi/ da/ a fi lângă portretul lui velásquez// [...] încep noile migrări ale popoarelor/ e de așteptat vreme de iarnă/ pe un colț al mesei.” Sedus de abstracțiuni, de livresc și de raționalitate, el abolește descriptivismul și desconsideră pitorescul. Dominantă este obsesia limbajului, firească, poate, la un bilingv și în alt sens, adică la un mânuitor atât al limbajului cotidian, cât și al celui poetic. C. nu ocolește
CARDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286106_a_287435]
-
spus comportamentele strămoșilor săi religioși, datorită cărora este ceea ce este. Cu atât mai mult cu cât o mare parte a existenței sale se hrănește din pulsiuni izvorâte din adâncul ființei, din zona numită inconștient. Un om exclusiv rațional este o abstracțiune, nu poate fi întîlnit în realitate. Orice ființă omenească este alcătuită deopotrivă din activitate conștientă și experiențe iraționale. Or, conținutul și structurile inconștientului prezintă asemănări izbitoare cu imaginile și figurile mitologice. Nu vrem să se înțeleagă că mitologiile sânt "produsul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Națiune unitară" înseamnă, pentru dictatorul Portugaliei, comunitate de dragoste și comunitate de destin - termeni care definesc întocmai familia. La lumina acestor precizări, se poate înțelege miracolul pe care l-a realizat Salazar: un stat totalitar și creștin, construit nu pe abstracțiuni, ci pe realitățile vii ale neamului și tradiției sale. Este cu atât mai extraordinară această creație, cu cât ea se împlinește la capătul unei evoluții politice violent antitradiționale, anticreștine și pasionat "europenizante". Generații întregi de tineri portughezi - unii din ei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
XIX ne-a creat cetățeanul, individ dezmembrat de familie, de clasă, de profesiune, de mediul cultural, de asociația economică, și i-a dat, ca să-1 exercite în voie, dreptul de a interveni în constituirea Statului". Dar acest "cetățean" e o abstracțiune. Adevărata realitate e familia, "celulă socială ireductibilă, nucleu originar al cătunului, al municipiului și, deci, al națiunii". Insul se valorifică și e creator în cadrul familiei și al asociației profesionale. Se abandonează o ficțiune - partidul - pentru a clădi pe o realitate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fi bine guvernat." Noi vrem să fim mai eficienți, - mărturisește Salazar - mai adevărați în politica pe care o facem. Mai adevărați - adică mai aproape de realitățile vieții sociale, dezbărați de miturile demo-liberale, eliberați de sistemele politice create în vid, construite pe abstracțiuni. Dar aceasta nu se poate împlini decât având puterea, păstrînd-o și folosind-o cu pricepere ca cel mai sigur instrument al revoluției naționale. "A smulge puterea din mâinile clientelelor partidelor; a pune pe deasupra tuturor intereselor interesul tuturor - interesul național; a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
șeful unui regim politic, ci pentru că fusese întotdeauna un revoluționar. Întotdeauna - de când descoperise familia ca element indisolubil al societății, iar nu individul; de când se convinsese că ideologiile liberale sau socialiste sunt ineficiente pentru că nu sunt adevărate, pentru că sunt construite pe abstracțiuni; de când îndrăznise să vorbească despre rostul credinței creștine, într-o țară ai cărei conducători făgăduiseră să "stîrpească" creștinismul în două generații; de când îndrăznise să afirme că lucrurile mici și bine făcute sunt singurele care pot schimba fața lumii; de când nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un adevăr, iar acel ceva nu e în lumea din afară ci în noi înșine...Cum de nu ți-ai dat seama? îmi spusei. Dar ea? Niciodată nu se născuse vreo apropiere. Și totuși...Vorbirea mi se desfășura numai în abstracțiuni, mânat de pasiunea pentru idei. Ea și sora ei, mai mică, ascultau cu vădit interes. Le vorbeam despre viețile marilor pictori, muzicieni, scriitori, poeți, ele erau atente, un interes deosebit le stârnise dragostea dintre Serghei Esenin și Isadora Duncan. Vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Își spuse el, „ar fi fost mai bine dacă În loc de picior ar fi apărut În fața mea un cort sau un copac gen Oliver, cu ochi și degete?!” Sau dacă ar fi fost bântuit de un picior metric sau de alte abstracțiuni, cum i se Întâmplase de atâtea ori? Cu lucrurile concrete te mai poți lupta, dar cu abstracțiunile ce faci?! Cu cât Încerci să le alungi, cu atât te Împotmolești mai tare În ele. Noimann rămăsese pe loc, cu ochii adânciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cort sau un copac gen Oliver, cu ochi și degete?!” Sau dacă ar fi fost bântuit de un picior metric sau de alte abstracțiuni, cum i se Întâmplase de atâtea ori? Cu lucrurile concrete te mai poți lupta, dar cu abstracțiunile ce faci?! Cu cât Încerci să le alungi, cu atât te Împotmolești mai tare În ele. Noimann rămăsese pe loc, cu ochii adânciți În gol. De atâtea ori fusese bântuit de cifre, Încât și acum Îi era teamă ca nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
despre oameni-mâini și oameni-degete, despre oameni-gât și oameni-scaun, despre oameni-pat și oameni-dulap, În care se aflau tot felul de haine, ce-și ducea veacul fie În salonul destinat meditativilor, fie În cel al oamenilor de acțiune; nu-i vorbise de abstracțiuni, de picioare metrice sau de balade, dar e posibil ca În curtea doctorului Perjovski să fi existat și astfel de creaturi... La Început, abstracțiunile apăreau sub formă de insecte bâzâind deasupra scaunelor și a mesei. Noimann părea că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fie În salonul destinat meditativilor, fie În cel al oamenilor de acțiune; nu-i vorbise de abstracțiuni, de picioare metrice sau de balade, dar e posibil ca În curtea doctorului Perjovski să fi existat și astfel de creaturi... La Început, abstracțiunile apăreau sub formă de insecte bâzâind deasupra scaunelor și a mesei. Noimann părea că nici nu le bagă În seamă. Dar cifrele Își agitau elitrele, scoțând un zgomot neplăcut. Îi intrau În nări, În ochi, În gură. Cifre mari, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spre musafiri. Ba chiar făcea și glume. Agitația creștea, atingând punctul culminant când insectele și omizile se transformau Înapoi În cifre, intrând În portmoneu și-n buzunare. La Întoarcerea spre casă, cifrele țopăiau, mergând În fața lui. Nu știu cum se Întâmpla, dar abstracțiunilor li se umfla fundul, căpătând forme bombate, acoperite de câte o pereche de bikini. Nu aveai cum să nu fii atras de ele. Să fi fost de lemn și tot ai fi Încercat să le tragi din mers o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu Încetul, insectele-cifre, Înaintând pe Karl Marx, spre casă, luau chipul și Înfățișarea lui Lilith. Era, desigur, o Lilith ceva mai puțin palpabilă, dar la fel de atrăgătoare, părând desprinsă dintr-un film făcut pe computer. Noimann mergea clătinându-se pe stradă. Abstracțiunile cu fund și coapse alungite Îl Împingeau din spate. Noimann Însă nu se grăbea. Clătinându-se pe picioroange, cifrele așteptau alături, semănând acum cu niște păsări cu ciocuri mari, care ciuguleau chiștoace În bălțile umede ce se lățeau pe asfalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și atunci, Noimann apela la radicali și algoritmi. Fizica și chimia Își făceau și ele simțită prezența. Încetul cu Încetul, cifrele intrau În eprubete și În alambicuri, pline de tot felul de substanțe fumegânde. Din fum se nășteau siluete și abstracțiuni. Apăreau, lățindu-și și lungindu-și mereu dimensiunile, și oameni-degete, și oameni-mâini. Apărea și femeia-șarpe, și femeia-elefant, precum și nelipsita girafă În flăcări a lui Dali. O parte din salonul În care se afla Oliver se muta pe Karl Marx. Olivia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Topârceanu, Îmbrăcat pe jumătate În frunze, pe jumătate-n pene, apărea și masterandul Oliver Însuși, având Întipărită pe față o mină extrem de tristă. În ciuda tristeții sale, Oliver sărea mereu Într-un picior, lătrând sau cârîind... ...Zadarnic Noimann se lupta cu abstracțiunile. În fața ochilor i se Întindea un Întreg laborator alchimic, care avea proprietatea de a schimba pe om Într-o ecuație sau cifră, Într-o linie sau un punct.... Apăreau În fața lui, ieșind din pulpanele lui Oliver, și teoremele lui Pitagora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Pe șine mai rămânea abandonat câte un pion care, revenindu-și din beție, o lua la goană, sărind deodată câte zece traverse, până prindea din urmă, aproape de barieră, trenul, urcându-se În ultimul vagon. „Ei, dacă n-ar fi apărut abstracțiunile, ar fi fost mai bine?” Abstracțiunile apăruseră și dispăruseră, năclăindu-i gândurile și lăsându-l pradă unei stări din ce În ce mai confuze... Iată Însă că acum Îi apărea În față un picior - scăpat poate din salonul doctorului Perjovski - care-l privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un pion care, revenindu-și din beție, o lua la goană, sărind deodată câte zece traverse, până prindea din urmă, aproape de barieră, trenul, urcându-se În ultimul vagon. „Ei, dacă n-ar fi apărut abstracțiunile, ar fi fost mai bine?” Abstracțiunile apăruseră și dispăruseră, năclăindu-i gândurile și lăsându-l pradă unei stări din ce În ce mai confuze... Iată Însă că acum Îi apărea În față un picior - scăpat poate din salonul doctorului Perjovski - care-l privea cu impertinență. Noimann nu se pierdu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Am zis că am venit aici nu să leg, ci să dezleg...” „Ce anume?” Văzând că interlocutorul său nu se grăbește să-i răspundă, Noimann continuă: „Nu cumva vă referiți la cuvinte Încrucișate?”. Stomatologului Îi fu pe moment teamă că abstracțiunile o să-l bântuie din nou. Abia scăpase de aceste obsesii. Normal ar fi fost ca o perioadă să fie lăsat În pace. Și, după o pauză, stomatologul plusă din nou: „Sunteți cumva un Împătimit al rebusului?”. Ciungul nu-i răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
existat nici noi. Și ca să ne convingem că există, suntem În stare să ne punem, la o adică, și ștreangul de gât...” Ginecologul deveni destul de vorbăreț. Se pare că Întrebarea lui Noimann Îl incitase la o confesiune lungă... „Cât despre abstracțiunile care vă bântuie conștiința, aici nu Încape Îndoială că avem de-a face cu energii ce vin dintr-un univers malefic În esența lui... Venind din gol, fiind obișnuiți cu vidul, ele caută orice crăpătură pentru a pătrunde În corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]