616 matches
-
Cafea? Cu, fără cofeină? șoptește Giulia. Sssst, o mustră proaspătul ei soț, dar profesorul o așteaptă răbdător ca ea să-și termine numărătoarea, să pună apa la fiert pentru ceai și cafea În aparatul de filtru. Și doar atunci când ceștile aburinde sunt pe masă și Giulia În postura ei obișnuită, cu mâinile În poală, strânse una Într-alta, ca o fetiță de la țară, continuă. * — Sincer, draga, mea, nu știu ce m-aș fi făcut dacă atunci nu s-ar fi apropiat de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai alesese și cu povestea unei iubiri nefericite pentru Maria, fiica mătușii. Simple zvonuri, ziceau unii. Însă cei mai mulți credeau că numai iubirea fusese, de fapt, adevăratul mobil al crimei. Din fericire, chiar atunci sosiră spectaculos sarmalele înecate în smântână și aburind de jur-împrejurul unei mămăligi fierbinți. Două codane înalte, subțiri purtau tipsia pe umeri. Intrarea lor, marcată de strălucirea și candoarea sacră a portului românesc, captă atenția tuturor și trezi nu doar exclamații, ci și stări dintre cele mai diverse. Căci trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Inele și opturi mici de cocă fierte în apă îndulcită aproape toată noaptea, la foc potolit, ca să nu se zdrobească. După efortul săriturilor în aerul rece al dimineții, nimic nu era mai îmbietor și mai bine primit decât acele porții aburinde, presărate din belșug cu nucă pisată, din care se ridicau arome de vanilie, scorțișoară și coajă de lămâie. Un mic dejun neprotocolar, luat de-a valma, slugi și stăpâni, oameni simpli și boieri de viță, solidari prin împărtășirea aceleiași bucurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai puțin... elaborate. „Nu știam, doctore, că poate fi așa de... Mă rușinez grozav să spui, zău!” După care a tresărit speriată și m-a rugat cu cerul și pământul să nu „scap” nimănui despre aniversare. La despărțire, rumenită și aburindă, jimbla mi-a șoptit că n-ar putea să iasă neobservată din casa armeanului decât peste o săptămână, după ce dumnealor, stăpânii, vor pleca acolo, la pădure. PAGINĂ NOUĂ 24 Mariam fredona ușor. Se sculase devreme. Culesese câteva flori din grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încheiaseră, părțile fiind de acord asupra condițiilor finale ale tratatului și stabilind deja data semnării acestuia. Așadar, se putea mândri că înșfăcase o bucățică bună din Moldova și chiar o bucățică din Dunăre. Ospătarul reveni și îi așeză dinainte păstrăvii aburinzi, cu aripioarele crocante, exact așa cum și-i dorea. Generalul aspiră pe îndelete, etalând voluptatea unui rafinat gurmand. Nările lui tresăriră, stârnite de pătrunzătoarea mireasmă. Stoarse puțină zeamă de lămâie, luă cuțitul pentru pește și, cu ghilotina lamei, decapită scurt capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
substanțe halucinogene pe care și-o procurase... Sunetele venite dinspre stomacurile celor din public atinseră un nivel asurzitor. Într-adevăr, omul ăsta exagera. Vorbea despre mâncare când ei ar fi trebuit să se afle chiar în clipa aceea în fața cinelor aburinde. A zis că a fost înțepat în braț cu un ac de păr? întrebă omul din public care se neliniștise în urmă cu o oră și jumătate. Sau în cap? Totuși, are dreptate, efectul pe care l-a avut asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
când Milly nu s-a uitat în direcția lui. Dacă vrei, poți să iei și tu, dar numai după ce ți-ai terminat mâncarea ta. Susan a văzut că pe tava lui Nick erau patru sandwichuri cu șuncă și două căni aburinde cu cafea. —Mulțumesc. Dar înainte trebuie să pap asta, a spus ea și a mușcat dintr-una din feliile cu unt, pentru ca apoi să ia o gură de apă. Îmmmmm, delicios! Milly a început să râdă încântată. —I-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Cine-l zgândăre? Acuma-i pun mâncarea la răcit și să-l vezi că se liniștește. Ce-mi place! jubila Rafael, scuturând capul peste revistă. Ghiocel se ridicase pe labele din față pe pervazul ferestrei bucătăriei și lătra la cratița aburindă cu fiertură de orez cu oase. Se întindea să ajungă la ea, lungind gâtul și patinând pe ciment cu labele din spate. Ai fi zis că vrea să sară pe geam și se zguduiau pereții de lătrăturile lui... Îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
demn suita numărul șase opus o mie doisprezece În re major de bach, este de părere, spuneam, că nu e bine ca un muzician, un violoncelist, un artist să fi venit pe lume pentru a aduna de pe jos rahații Încă aburind ai câinelui său sau ai oricărui altuia. Nu este potrivit, bach, de exemplu, spuse acesta Într-o zi stând de vorbă cu stăpânul, n-a făcut-o niciodată. Muzicianul răspunse că de atunci vremurile se schimbaseră mult, dar a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe un ton de urgență, dublat de o curioasă ezitare. Dallas se îndreptă pe scaun, cu urechile ciulite. ― O modificare? Serioasă? ― Ar fi mai simplu să veniți să vedeți. Se repeziră cu toții spre coridor, lăsând pe masă ceștile cu cafeaua aburindă. Prin mintea lui Dallas treceau tot soiul de vedenii groaznice în timp ce alerga spre infirmerie, urmat de ceilalți. Ce efecte secundare produsese maladia inoculată de către creatură lui Kane? Dallas văzu un ghem de mici falange cenușii, ochiul unic sau vreo excrescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
huruiau pe dedesubt. Uneori, printre ele, trecea și câte un camion tras de cai, cu tăbliile vopsite frumos în albastru sau verde, cu flori pictate, sirene sau cerbi; în urma lor, caii lăsau din când în când globuri gălbui de balegă aburindă. Mirosea a fum și a cal, deloc respingător. Până era și mama gata, până mâncam, se făcea ora unsprezece. Ieșeam în vacarmul străzii și o luam încet în jos, până la Obor. Îmi suceam gâtul după fiecare chioșc de răcoritoare, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fălcile mișcându-se fără foame, fără grabă, fără lăcomie. Binecuvântata aromă a ceaiului. Cu un frou-frou incitant, cu pași ușori, Sophie trece de la unul la altul. Chipul ei grav și copilăresc plutește acum în penumbra salonului, întinzând cu grație ceașca aburindă. Atât de exactă și de plină de tact, încât, desigur, nu poate exista un lucru în care să nu aibă ea dreptate. încât nu poate exista eroare... — Ștefan ! Te rog !... I-a luat din mâna prea fierbinte cleștișorul, iritată de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-l încearcă, uneori, în privința ei și a junelui Ialomițeanu ar fi adevărate, cum ar fi lovită inima ei, sensibilă și tandră, în timp ce acesta o curtează pe sora ei ! Cât despre june, iată-l ce nepăsător ia din mâna Sophiei ceașca aburindă ! O mână ce coboară mângâietor pe trup, alunecând mai departe, încă mai departe ? Ce presupunere absurdă ! Freamătul odihnitor al camerei. — Explozia de la Pulberăria Dudești mă obsedează, pentru că circumstanțele m-au silit să fiu de față la înmormântare, continuă tânărul. Închipuiți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din vechea Atena. Este locul de întâlnire al cetățenilor, locul unde oamenii huzuresc, bârfesc, se relaxează, își caută parteneri, pun țara la cale, fac afaceri, se află în treabă, uneltesc. Aici se fac și se desfac mariaje, la marginea bazinelor aburinde. Se aseamănă cu ceeea ce era pe vremuri mersul la biserică, numai că se întâmplă în fiecare zi. Acest aspect al vieții noastre este definit de „cetățenii de răspundere“ în termeni științifici. Înotul constituie cel mai sănătos exercițiu atât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gloata să-și vâre picioarele în acest Sanctum Sanctorum 1). Cetățenii ascultau asigurările pe care le oferea el, după care comentau cu și mai mare înfrigurare ipotezele lor sinistre și ridicole. După ce priviră un timp jocul capricios al uriașului jet aburind, membrii familiei McCaffrey se echipară pentru înot și plonjară în bazinul în care temperatura era aceeași ca în fiecare zi, între 26 și 28 de centigrade. După o cursă tur-retur în bazin, Tom ieși din apă și începu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
niciodată „motoarele“ Institutului, pentru că, de când se născuse el, izvorul nu fusese expus publicului. În mintea lui, își închipuise întotdeauna că trebuie să existe o despicătură adâncă într-o rocă sau o grotă din care țâșnea un izvor de apă clocotită, aburindă; nicicând nu și-ar fi imaginat că e vorba de un labirint de țevi scânteietoare. „Dar, își spuse el, jos, la fund, trebuie să existe un izvor, trebuie să existe stânci, apa trebuie să curgă sau să țâșnească în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strălucitoare erau becurile ascunse, probabil, ce reflexe scânteietoare trimiteau tuburile de orgă argintii-aurite, și urzeala ca de pânză de păianjen a scărilor, suspendate acum deasupra capului său. De îndată ce se asigură că nu exista nici un podeț, nici o arcadă deschisă, nici o grotă aburindă cu o fântână de apă clocotită, și nici un alt drum decât cel al scărilor pe care coborâse, făcu cale întoarsă și începu să urce treptele. Dar curând se reîntoarse în fundul cazanului, unde rămase o clipă neclintit, de parcă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bucuroasă acasă. La ieșirea din oraș era o gogoșerie a unui evreu și trecând prin fața acesteia, i s-a făcut așa o poftă de o gogoașă... Era însărcinată cu mine. S-a oprit în fața gogoșeriei, privind cu poftă la gogoașele aburinde de pe tejghea, și uitându-se apoi la puținii bani adunați și legați în batistă. Să mănânce o gogoașă, cheltuind ceva din economiile făcute, sau să renunțe la ea? Era și obosită de drum și înfometată. Ochii și întreaga ființă o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în care toți reconstituiau sufletul privighetorii / moartea noastră, colaje surprinzând ineditul percepției (acolo, fructele / stricate de sub pat, învelite în manuscrise / apocrife, / pătând și în centru un copac de apă de trandafir, la / rădăcină cu / un crocodil care își clocește / oul, aburind... ) sunt doar câteva scene din trecutul la care poetul se întoarce ca la paradisul pierdut fizic, dar care-i oferă șansa de a l perpetua în conștiință. Atașamentul față de propriul trecut, asumat, concomitent, cu nostalgie și patos - o pledoarie indirectă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
unul de dorul celuilalt, uite aici ți-am adus de mâncare. Ai venit cale lungă și sunt sigură că ți-i foame. Spunând acestea, a ridicat marginea șervetului cu broderie nouă, dezvelind strachina cu tochitură, străjuită de o mămăliguță încă aburindă. Pe colțul mesei adăsta un păhăruț pe care îl bănuiam a fi plin cu lichior făcut de bătrân, alături de ulcica cu vin roșu. În timp ce eu admiram cele pregătite pentru mine, Zâna m-a îmbrățișat și, sărutându-mă, s-a depărtat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Să mânânci sănătos, cî o făcut-o Zâna. ― Spune-i Zânei că îi mulțumesc din suflet. ― Așă am sî-i spun, conașule. Rămâi sănătos șî poftî bunî. ― Mulțumesc și să fiți sănătoase. De sub șervetul înflorat mi-a zâmbit tochitura, alături de mămăliga aburindă... Am mâncat cu mare poftă. La sfârșitul mesei, ca unul cu tabieturi, mi-am luat ulcica cu vin și am ieșit pe cerdac... L-am băut picătură cu picătură, cu nemăsurată plăcere. Întors în încăpere, m-am întins pe crivat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vânt... M-au trezit bătăile în ușă. Am tresărit și, într-un târziu, am întrebat: ― Cine-i? ― Eu îs, conașule. Eu, Savastița. Pot sî intru? După ce m-am învelit bine, am răspuns: ― Intră, Sevastițo. Purtând în mână ulcica cu lapte aburind și în coș o strachină cu gogoși, a intrat Sevastița. ― Sărut mâna, conașule. Da’ îi fi bolnav - Doamni ferești - di nu te-ai sculat pânî amu, cî îi distul di târzâu. Uiti aici ț’-am adus di gustari. Poftî bunî
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vizita s a terminat. În sfârșit am urcat în tren și, în fine, a început greva salariaților de la mișcare care a paralizat orice mișcare. Pe la prânz am revenit acasă unde, spre bucuria tuturor, ne-am strâns în jurul castronului cu urzici aburinde. Le adusese mătușa Evlampia de pe șanțul vernisat acum trei ani de Primărie în spatele blocului. O liniște calmă și o micuță întrebare atârnă ca un bec de 15 wați deasupra fericiților meseni: Dar dacă or fi urzici otrăvitoare? URNA SCAPĂ TURMA
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
rele. Și, când mâncați la masa Ei, mâncați toate lucrurile exact așa cum au fost găsite pe masa Mamei divine a Naturii. Nu gătiți, nici nu amestecați toate lucrurile unul cu celălalt, pentru ca măruntaiele voastre să nu devină asemenea unor mocirle aburinde. Pentru că, adevărat vă spun, aceasta este o spurcăciune în ochii Domnului. Nu fiți ca servitorul cel lacom care, întotdeauna la masa stăpânului său, mânca chiar și porțiile celorlalți și care devora el însuși totul, și le amesteca pe toate laolaltă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
să o prefacă în sânge în corpul vostru. Și mâncați încet, ca și cum ar fi o rugăciune pe care o faceți Domnului. Puterea lui Dumnezeu intră în voi, dacă mâncați în acest fel la masă. Însă Satana preface într-o mocirlă aburindă trupul celui peste care îngerii aerului și apei nu coboară în timpul mesei. Și Domnul nu-l mai îngăduie la masa Sa. Pentru că masa Domnului este un altar și cel care mănâncă la masa Domnului este într-un templu. Adevărat vă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]