622 matches
-
se gîndească și mai mult la situația curioasă În care se afla - că ea acceptase o iubire, un șir de atenții pe care Julia avusese ocazia să le accepte inițial, dar le refuzase... Julia despachetă senvișurile, scoase dopul de la ceaiul aburind; clondirul stătuse Învelită Într-un pulover pentru a menține ceaiul fierbinte. Turnă puțin ceai În două cești delicate dintr-unul dintre dulapuri, apoi Îl amestecă, pentru a Încălzi porțelanul, aruncă lichidul, după care turnă din nou ceai. Ceaiul era dulceag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că stau Întinsă În patul uriaș, cu ușile duble de sticlă deschise larg, În vreme ce o rază de soare se strecoară Înăuntru, scăldînd tava așezată pe pat, plină vîrf cu cornuri proaspete și fiebinți, pain au chocolat și café au lait aburindă. Așa că, după umila mea părere, am dreptul să fiu enervată, avînd În vedere că, din clipa În care pășim În dormitorul principal, e clar ca lumina zilei că Linda și Michael n-au nici o intenție să se mute ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu gura larg deschisă și ochii strînși. Încerc să-l liniștesc, să-i Îmbrățișez trupușorul printre fire și cadre metalice, izbucnind În plîns și rîs de ușurare. S-a trezit. Trăiește. Dan intră În grabă, cu o cana de cafea aburindă În mînă, pe care o lasă imediat pe masă și vine lîngă mine, clătinînd din cap neîncrezător, apoi izbucnește În plîns. — Nu credeam că o să trezească vreodată, spune el, suspinînd În cerceafurile de pe pat și strîngînd mînuța lui Tom. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de vârstă mai ridicată, lângă bufet, ducând la gură neîncetat bucățele de mâncare și bârfind cu voce joasă. Între cele două grupuri pare să existe o atmosferă de ostilitate declarată. Una din tinere, se întoarce cu o ceașcă de ceai aburindă și se întinde pe iarbă. Prietenele ei de badminton se folosesc de prilej pentru a le reproșa doamnelor mai în vârstă că au luat-o în stăpânire. O vreme, situația pare să ia amploare într-o direcție cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
el, uitândusen jurului prin casă. Nu și-a scos paltonul ăla scump din păr de cămilă și nici mănușile din piele. Arată ca un manager din fotbal. Ca tipul ăla director la Wimbledon, care a jucat la Spurts. O respirație aburindă Îi iese pe gură. La câțiva metri depărtare, În șemineul nostru, zace cenușa manuscrisului lui. Nu putem să Încuviințăm din cap când purtăm gulerul nostru pentru suport. — Apreciem asta, spunem noi cu resemnare În voce. Toal Încearcă să fie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
arma din teacă și porni în viteză spre locul unde gardianul - gardian, în aparență - se făcuse nevăzut. Unde? Unde era Weir? Alergând spre Strada Centrală, Roland Bell scruta cu atenție priveliștea. Mașini, camioane, vânzători de hot dog cu gheretele lor aburinde, tineri care lucrau la firmele de avocatură sau băncile cu program non-stop, oameni amețiți de atâta bere venind dinspre port, oameni care ieșiseră să-și plimbe câinii sau la cumpărături, zeci de locuitori ai Manhattanului care cutreierau de regulă străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
alerg, să mă car, dar uniforma mă împiedica să fac asta. Astăzi nu m-ar mai împiedica nimic! Din când în când, le auzeam vocile, râsete, iar apoi auzeam pașii servitoarei primarului care venea să le aducă feluri de mâncare aburinde, care miroseau bine. Dar mirosul ăsta, în ziua aceea, era ca o enormă duhoare de care nu puteai scăpa. Aveam un nod în stomac. Îmi era rușine că sunt om. Louisette a făcut multe drumuri. „Pe o vreme să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
largul tău? Sunt sigur că acum memoria-ți va reveni. Se întoarse spre judecător, iar acesta îi spuse: — Să intrăm, începe să-mi fie frig... Râseră amândoi de această glumă bună. Și intrară împreună pentru a mânca plăcinta cu mere aburindă pe care Louisette tocmai o adusese, împreună cu cafeaua și cu o sticlă de lichior de corcodușe. Despiaux privea cerul de iunie, îi trăgea în piept dulcețea. Noaptea venea cu pași mici. Nu făceam altceva decât să-l ascult și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu începutul. Fetița nu se mișcă, expresia feței rămase neschimbată. Era amorfă, fără să fie catatonică, tăcută, fără să fie mută. Dezamăgit, Gorman se îndreptă și se uită la stânga, prilej cu care o văzu pe Ripley intrând cu o ceașcă aburindă. ― Unde sunt părinții tăi? Trebuie să încerci să... ― Gorman! Fă o pauză, ce zici? Locotenentul vru să-i răspundă, dar se răzgândi și dădu din cap resemnat. Se ridică. ― Blocaj mental complet. Am încercat totul, cu excepția metodei dure. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
coloniei, pe care Hudson îl reactivase, apoi îngenunche lângă fetiță. Îi dădu la o parte o meșă încâlcită care-i cădea pe ochi. Femeia ar fi putut să coafeze o statuie, judecând după reacțiile ei. Zâmbind mereu, îi întinse ceașca aburindă. ― Ține, gustă. Dacă nu ți-e foame, măcar sete ți-o fi. Și pun pariu că nu ți-a fost prea cald în balonul ăla din circuitul de aerisire, de când nu mai funcționează sistemul de încălzire. (Îi ținea ceașca sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
soțul ei i-ar înțelege-o, dar nu și modul în care îl va folosi, ca pe un biet cobai, în laboratorul ei literar. Ea se uită la el, parcă brusc trezită, dar, după obiceiul ei, tace. Probabil pândește halca aburind de sânge din emoția lui, din trupul lui imperfect, ca să își hrănească cu ea cartea următoare. Barem serviciile secrete din toată lumea, inclusiv băieții pe care îi știe el, își țin ascunse turnătoriile, dar scriitorii ăștia detracați mai obțin și bani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Toți erau cu mintea la câte-o Dulcinee, de-abia ridicau sabia. Când am despuiat răniții, numai scrisori de dragoste. în schimb, ce-i drept, aveți o mare literatură. Ce faci, bre, cu cafelele alea? Cosette veni fuguța cu ceștile aburinde. în timp ce țigăncușa strângea farfuriile, Broanteș îi strecură pe tavă scrisoarea. Văzând mișcarea, viziriul ridică din umeri zâmbind: — Moldovenii - tot europeni! - conchise el. Episodul 55 O îNTÂLNIRE Terminând masa, viziriul îl plăti regește pe Kis Haciaturian, lăsându-i un înscris să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vă fie inima - răspunse Metodiu. Se dă ceai! - îi anunță vesel bătrânul Toto. — Din păcate nu-i putem gusta dulceața, căci trebuie să plecăm - grăi Metodiu. — Vai, dar se poate?! - zise atunci signora Maxima, intrând pe ușă cu o oală aburindă. Măcar o cană! — Nu, mulțumim frumos - răspunse Metodiu. Și-așa am stat destul. Dacă dânșii tot pleacă - interveni căpitanul Tresoro - n-am putea să le reținem noi porțiile? — Ei, atunci, la revedere! - zise Metodiu. — Să ne scrieți! - spuseră lăcrimând surorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la punct toate detaliile. Iuliana a rămas pe gânduri și Eugen o privea încurcat, neștiind ce inconvenient găsise ea în planul de acțiune pe care i-l înfățișase. Erau la o grădina de vară de la Minerva, cu ceștile de cafea aburindă pe masă. O privea întrebător, respectându-i tăcerea. - Dragul meu, nu doresc să te supăr cu nimic, știi prea bine, vorbi Iuliana, după ce gustă puțin din cafea. Mă gândeam la noi acum... Nu din egoism, fii sigur, dar... am senzația
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dimineața, la Rio de Janeiro a fost: „Jos bijuteriile!“. Doamna consul, care altfel era deosebit de amabilă, nu glumea. Și eu, și soția am rămas câteva secunde cu gurile căscate, după care, în așteptarea detaliilor, am sorbit o gură de cafea aburindă. Știți, cafeaua braziliană e destul de bună. Problema - ne-a explicat cu o anume pedanterie doamna consul - rezidă în faptul că locuitorii din Rio (vreo douăzeci de milioane, nu mai mulți) sunt cam săraci, ceea ce îi face să scaneze de la o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
flirtau cu băieții din garda de pază. Pe Registrul vizitatorului, acolo unde toate semnăturile erau, evident, elogioase (genul clasa a VI-a B de la Școala Miclăușani a vizitat expoziția ce arată trecutul glorios al poporului român etc.) trona o cană aburindă, imensă și roșie, cu NESS. Am rugat-o respectuos pe o „doamnă“ să deplaseze cana, pentru a-mi putea nota și eu „impresiile“ de vizită. Te las să ghicești ce am scris... Mirel 25 iulie 2006 Îngrijorătoare este violența românească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
minunată... Am descoperit împreună că în iubire se poate găsi forța de a compensa toate frustrările și mizeriile războiului..." Astăzi se culpabilizează ea însăși așa cum probabil se culpabilizase atunci tatăl ei. Teodora îi intuiește gândurile, frământările, întrebările și, în fața ulcelelor aburinde cu unul din ceaiurile pe care doar ea știe să facă, încearcă să o readucă lângă ea : Ai exact aceeași mimică ca și Simion când se culpabiliza, când își reproșa că o trădează pe mama ta, că i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
când a reușit să mă înduplece să intru. Acolo, în camera comună din baraca care devenise dintr-o dată goală, am continuat să aștept cu privirea pierdută în neant, cu mintea golită de gânduri. Gerhard a adus două cești cu ceai aburind ; până dimineață ambele se transformaseră în sloiuri de gheață ; eram amândoi prea copleșiți de spaime ca să ne amintim de focul care se stinsese de mult. A venit o zi de așteptare în care parcă toate simțurile din mine înghețaseră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bună seara, se înclină el adânc înspre Alexe, care se urni de pe scaun leneș, cu o grimasă pe chip apărută la auzul cuvântului "boier" și se duse să-i strângă mâna. În timpul acesta Nina apăru cu patru cești de cafea aburind pe o tavă de inox. Cam acesta ar fi spațiul de desfășurare, spuse și-i arătă omului camera zâmbind larg... Dar pe dumneata eu te-am mai văzut pe undeva. Nina se apropie de el, îl studie cu deosebită atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în oglinda unei vitrine și tunsă cum era nu se mai recunoscu. Parcă nu mai sunt eu își zise cum să mă pot apropia de mine când sunt o străină? Intră într-un expres. Privi către farfuriile pătrate, cu mâncarea aburind, își alese o varză cu costiță, chifle și o savarină, se așeză la una dintre mesele de lângă fereastră și începu să mănânce, mulțumită că-și potolea foamea. Cât de simplu pare a fi totul, de fapt, exclamă și urmări șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reactiv. Acum se afla lângă ea Ovidiu, el poate o ferea de contaminare, fuma o țigară, alene, ședea pe canapea cu pântecele împins în față, plin până la refuz, în fața lui, într-o ceașcă de porțelan bun, aștepta cuminte cafeaua, aromată, aburind dens, exista acolo el și propunerea lui de a fi împreună pe viață, legați de aceeași monotonie, reușind cu greu să se mai găsească unul pe altul. Știa că mai devreme sau mai târziu va accepta și asta nu dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
crănțăninde. Din fericire Ivan era atât de prins În acțiune Încât nu mă băgă de seamă. Țintind restaurantul din centrul pieței, am forjat drept Înainte. La singura masă ocupată am descoperit doi bărbați care se aruncaseră asupra unei porții gigantice, aburinde de varză murată călită, Într-o manieră caracteristică funcționarilor prusaci: cu cotul stâng sprijinit de masă, cu furculița În mâna dreaptă, săpau În movila comună cu mișcări sincronizate de pistoane. O femeie cu niște pungi lăsate În loc de tricepși tocmai le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Mi-am lungit gâtul ca să văd ce-a provocat agitația și am descoperit un vânzător de Înghețată italian cu spatele la perete, Înconjurat de oameni care rânjeau, Împingându-se. Cu mișcări iscusite, râcâia fulgi lucioși și reci dintr-un bloc de gheață aburind și le punea În conuri subțiri de hârtie. După ce clientul a fost servit, o doamnă mai vârstnică cu o pălărie se holbă cu ochi mari la sticlele vânzătorului, sporovăind cu proprietarul lor. Când În sfârșit a decis ce gust preferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă Îndoiesc de plauzibilitatea sa. În schimb, iritarea mă părăsise ca o fantomă alungată și am pornit la drum sfidător, aproape victorios, cu bocancii scârțâind Îndrăzneț. Cinci minute mai târziu am intrat În holul hotelului cu fața Îmbujorată și hainele aburinde. C-o privire leneșă dar buimacă, portarul se despărți de integramele lui. — Domnule Honig? Întrebă În silă. L-am salutat energetic, apoi am alergat sus pe scări, scuturându-mi capul. — Data viitoare, domnule. Azi n-am timp de integrame! Luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bâlbâit Matt, ca și cum ar fi fost Împovărat de un adevăr neplăcut pe care era pe cale să-l mărturisească. Miroși nemaipomenit... E ceva neobișnuit și exotic... Ca... — Ca ce? a Întrebat Armanoush pălind pe când i se ivea În minte imaginea farfuriei aburinde cu manti. Matt Hassinger a cuprins-o cu brațul și a șoptit: — Fisticul... Da, miroși Întocmai ca fisticul. La unsprezece și un sfert, Armanoush a pescuit un mănunchi de chei ca să deschidă nenumăratele lacăte de la ușa bunicii Shushan, temându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]