1,632 matches
-
de promovare a unor metode de muncă și de educație În grup (R. Cousinet, P. Peterson, C. Freinet ș.a., cât și experimentele concentrate În jurul „comunităților școlare” sau al „comunităților de muncă” etc.), care și ele au inspirat practici Înnoitoare. În accepțiile promovate de acesteorientări, Învățarea școlară trebuia să fie susținută de metoda de autodisciplină, de autonomia acordată treptat școlilor. Desigur, nu putem stărui aici și asupra altor căutări care au mers În direcția individualizării excesive a Învățământului (planul Dalton, planul Winnetka
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
În acea vreme, calul de lemn era folosit cu multă măiestrie pentru Învățarea călăriei (a Încălecării și luptei călare), astăzi Învățarea pe simulatoare tehnice se bucură de o mare trecere; - studiul individual (a doua metodă tradițională după comunicarea orală) În accepția didacticii moderne, ar urma să facă parte integrantă din „ziua de lucru” a elevului, fie că aceasta se petrece În incinta școlii sau acasă. Această metodă de studiu ar putea lua forme dintre cele mai variate (a se vedea studiul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
trebuie să se subordoneze „mecanismelor gândirii”, să se asocieze efortului rațiunii. Din această categorie fac parte, prin excelență, și metodele euristice și cele bazate pe acțiunea practică ce vor fi caracterizate de noi În paginile care urmează. Privite În această accepție, metodele activ-participative reprezintă cu totul altceva decât ceea ce se Înțelegea prin metode active În urmă cu câteva decenii. Avem În vedere acea metodologie care punea accentul pe exersarea elevilor Într-o activitate manuală, exterioară (școală a lucrărilor manuale) sau care
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
nu mai trebuie să constituie două experiențe diferite, că acțiunile practice vor include și operații intelectuale; dar și invers: că acțiunile intelectuale vor putea include și operații acțional-practice. Acțiunea privită ca sursă a cunoașterii (sursă de informații). În această primă accepție, acțiunea cu obiectele sau asupra obiectelor, acțiunea practică ori trăirea unor experiențe ivite din practică sunt văzute ca surse importante de informații, un izvor al cunoașterii (Piaget, Wallon). În acest sens, ele deschid un câmp de Învățare foarte larg prin
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Însușirii cu randament crescut a sistemului de cunoștințe, priceperi și deprinderi specifice diferitelor materii, a obținerii unor performanțe maxime. Perspectiva performanței și cea a eficienței, a achiziției precise este aici ideea călăuzitoare șiimperativul major. După cum se poate deduce, În această accepție comportamentele elevului și cele ale profesorului sunt determinate și reglate integral de structuri impuse, de instrucțiuni precise și de un control operativ, succesul Învățării fiind asigurat de parcurgerea suitei de operații În condițiile Îndeplinirii corecte a prescripțiilor fixate. Practic, această
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
simplu și cunoscut, dar care sfidează explicațiile simple și cunoscute cu o părere contrară opiniei curente) și pe care caută să o rezolve prin căutarea și găsirea de soluții adecvate, prin demonstrații și argumentații raționale. Cert este că În această accepție, cercetarea necunoscutului și descoperirea sunt aspecte esențiale. „Prin definiție - subliniază R.M. Gagné -, rezolvarea problemei implică o descoperire” ce are la origine o „provocare”, cum Însăși etimologia cuvântului „problemă” (gr.) o trădează. Este o provocare sau o stare conflictuală pe care
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și tulpinii care generează tensiuni diferite, rezultate diferite, și silește cele două părți ale plantei să crească În direcții opuse. Astfel, prin emiterea succesivă a unor ipoteze și infirmarea altora, elevii ajung la explicația corectă (M. Skatkin). Privită În această accepție, rezolvarea de probleme este cu totul altceva decât un simplu exercițiu de aplicare a unor achiziții anterioare. În concepția problematizării, expresia „rezolvare de probleme” Înseamnă un efort de gândire consacrat descoperirii unor noi combinații de reguli 1, Învățate anterior, cu ajutorul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
imediat la cunoașterea lumii Înconjurătoare, a faptului real și viu. Între acestea, observarea - În diferitele ei forme - constituie una dintre metodologiile specifice, cele mai indicate de explorare a mediului. O. Decroly situa observarea la baza tuturor activităților școlare, iar În accepția didacticii actuale, educația intelectuală, În esență educație științifică, nu poate Începe altfel decât prin dezvoltarea spiritului de observație, capacitate de care elevii se vor servi pe tot parcursul anilor de școală. Din punct de vedere pedagogic deosebim următoarele forme: observarea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Înserieze, să numere etc., deci, să construiască un sistem de operații și, prin intermediul lor, să ajungă la constituirea noțiunii, să Încerce să reconstruiască din interior, și În mod activ ceea ce i se prezintă din exterior (Aebli, 1973, p. 18). În accepție tradițională, demonstrația ignoră tocmai această parte constructiv-operațională, exploratorie a activității elevului. Oricât de bogat și de variat ar fi materialul demonstrativ, dacă elevii nu Încearcă un efort personal de explorare perceptivă, imaginile (datele intuitive) nu se transformă În noi achiziții
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ale realului, adică prin intermediul unor modele izomorfe, convenționale, a căror construcție are ca scop principal tocmai interpretarea fenomenului, cunoașterea lui În profunzime. Utilizarea efectivă a modelelor, materiale sau ideale, ca instrumente În organizarea și susținerea Învățării a dat naștere, În accepție didactică, metodelor de modelare. b) Tipologia modelelor utilizate În Învățaretc "b) Tipologia modelelor utilizate În ÎnvĂȚare" În procesul de Învățământ sunt implicate diferite feluri de modelare care operează la diferite niveluri de abstractizare și cărora le corespund tipuri diferite de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
se urmărește elementul imediat util; controlul cunoștințelor achiziționate se face cu ușurință prin comparație cu modelul de comportament; timpul de reacție poate fi și el măsurat cu ușurință; se asigură identitatea dintre instruiți (standardizarea indivizilor formați) etc. Luată În această accepție, metoda exersării prin execuția unei acțiuni directe se Încadrează În aria concepției learning by doing luată În Înțelesul de a Învăța făcând (a Învăța prin a face). Totuși, deși pare paradoxal, exercițiul nu are Întotdeauna și neapărat un caracter de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
principal În Înfăptuirea acesteia, determinându-l nu numai să imagineze, să construiască pe plan mintal, ci și să transpună În practică, să găsească mijloacele și resursele de traducere În fapt a ceea ce a prefigurat. Așa cum s-a mai precizat, În accepție modernă, adevăratul proiect pune subiectul Într-o situație autentică de cercetare și de acțiune, În care acesta se vede confruntat cu o problemă reală, cu rezolvarea unei sarcini concrete care are o finalitate reală (ce corespunde, de exemplu, unor necesități
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
se procedeze uneori la schimbarea sau inversarea (rotația) rolurilor. 2. Metoda dramatizăriitc "2. Metoda dramatizării" Ca tip specific de simulare, Învățarea prin dramatizare se bazează, În esență, pe utilizarea adecvată a mijloacelor și procedeelor artei dramatice. Utilizarea ei a primit accepții și forme diferite: a) Într-o primă formă ea poate să devină o altă variantă a jocului de roluri constând În dramatizarea unui fapt istoric, a unei lecții de istorie, a unui eveniment actual, a unui fragment literar etc. În
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de predare”. Această dispunere permite o trecere precis prescrisă de la o dificultate la alta, Într-o succesiune gradată. Din parcurgerea acestor „etape minimale” sau din Însușirea acestor segmente de cunoștințe, În mintea subiectului rezultă conținutul integral al temei date. În accepția actuală, concomitent cu această organizare a micilor fragmente, trebuie să-și găsească loc și o programare secvențională, detaliată, a proceselor de Învățare; programa să fixeze și repertoriul de operații și de performanțe prestabilite; b) Principiul participării active. Cum fiecare pas
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
radicali. În cadrul acestei orientări se prezintă limitele fenomenului de transmisie intergenerațională a statusurilor în societățile industrializate liberale, precum și limitele mecanismelor meritocratice de alocare a statusurilor. 2.1. Meritocrațiatc "2.1. Meritocrația" Lucrările de referință cad de acord, în principiu, că accepția primară a termenului „meritocrație” surprinde „un sistem în care promovarea este bazată pe realizările și abilitățile individuale” (Goldthorpe, 1997, p. 664). Pentru ideologii meritocrației, un asemenea sistem face irelevante, în explicarea promovării indivizilor în poziții sociale, orice caracteristici înnăscute, în afara
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
însă meritul, criteriul după care ar trebui să se facă selecția și evaluarea persoanelor, atât în câmpul educațional, cât și în cel ocupațional? Aici definițiile nu sunt foarte convergente. Există, în principiu, două abordări moderne ale meritului individual. O primă accepție a termenului identifică meritul cu calificările dobândite, care ar reprezenta semnele capacităților, efortului sau talentului unei persoane. Diplomele obținute de o anumită persoană ar indica măsura în care aceasta este potrivită pentru diferitele poziții de pe piața muncii. Cealaltă accepție a
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
primă accepție a termenului identifică meritul cu calificările dobândite, care ar reprezenta semnele capacităților, efortului sau talentului unei persoane. Diplomele obținute de o anumită persoană ar indica măsura în care aceasta este potrivită pentru diferitele poziții de pe piața muncii. Cealaltă accepție a meritului își are originea în celebra satiră a lui Michael Young (1959) dedicată ascensiunii meritocrației - în care acest din urmă termen a fost utilizat pentru prima oară. Pentru Young, meritul nu se reduce la calificările obținute, ci se referă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
dat. Așadar, în ambele cazuri, avem de-a face cu o categorie relativ restrânsă de indivizi, care se disting într-un anume fel de toți cei care nu fac parte din elită și care, în raport cu ei, constituie „masa”. Cele două accepții astfel propuse ale elitei se pot juxtapune sau se pot opune. Într-adevăr, putem considera implicit ca fiind admis faptul că, sub orice raport, ceea ce permite ocuparea primului loc este excelența. Dar putem fi și sceptici în această privință și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în competiție în jurul aceluiași obiect sau, dimpotrivă, la diferite elite specializate, ce activează în domenii distincte. Autorii care au încercat să dea o definiție cuprinzătoare au căutat, cu mai mult sau mai puțin succes, să rezume în mod sintetic diversele accepții ale termenului elită și sensurile la care trimit. Busino (1992, p. 4) consideră că... uzul curent sfârșește prin a da cuvântului elită o accepție proprie, aceea desemnând minoritatea care, într-o societate determinată, dispune la un moment dat de un
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cuprinzătoare au căutat, cu mai mult sau mai puțin succes, să rezume în mod sintetic diversele accepții ale termenului elită și sensurile la care trimit. Busino (1992, p. 4) consideră că... uzul curent sfârșește prin a da cuvântului elită o accepție proprie, aceea desemnând minoritatea care, într-o societate determinată, dispune la un moment dat de un prestigiu, de niște privilegii ce decurg din calități naturale valorizate socialmente (de exemplu, rasa, sânge etc.) sau din calități dobândite (cultură, merite, aptitudini etc.
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
care a reacționat mai puțin viguros sau mai puțin adecvat (ibidem, p. 15). Elitele funcției Așa cum observa Endruweit, noțiunea de elită a funcției este strâns legată de conceptul de elită a puterii (Endruweit, 1998, p. 258). Puterea, oricare ar fi accepția acestui termen, este ceea ce permite exercitarea unei influențe asupra desfășurării evenimentelor. Cine nu exercită influență nu dispune decât de aparența puterii. Or, în fiecare domeniu de activitate, niște persoane exercită o influență decisivă asupra proceselor sociale în curs. Îi putem
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
creat șase ani mai devreme î1516) de Thomas Morus, Erasmus propune o „utopie” - adică un loc imaginar, inexistent, dar util pentru a construi o realitate orientată în acest sens. Această Grădină - în sensul larg al termenului - cuprinde o grădină în accepția clasică a cuvântului, dar și o casă de locuit precum niște dependințe specifice: bibliotecă, spital... Ea corespunde caselor lui Epicur, la Atena: un loc pentru filosofie, un loc filosofic unde se manifestă o gândire și se încarnează modul de trai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca un peripatetician sau a fi socratizat îceea ce corespunde exact contrariului unei povești de iubire platonică): iată tot atâtea ocazii de a da naștere la judecăți greșite, contradicții și interpretări eronate. Pentru cei mai mulți - de altfel, chiar în virtutea uneia dintre accepțiile din dicționar -, termenul sofist îl califică pe amatorul de argumente insidioase; sofisticarea ar fi o operațiune care urmărește să înșele prin adăugarea unei aparențe în stare să ascundă adevărul; sofisticăria desemnează o subtilitate excesivă și supusă greșelii; Littră adăuga chiar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
urmărește să înșele prin adăugarea unei aparențe în stare să ascundă adevărul; sofisticăria desemnează o subtilitate excesivă și supusă greșelii; Littră adăuga chiar și o sophisterie, azi ieșită din uz. în toate cazurile, trebuie mers la definiție pentru a găsi accepția inițială și referința la filosofii Antichității grecești. De altfel, cel mai mare adesea, ezităm să le recunoaștem sofiștilor calitatea de filosofi și vorbim de gânditori sau de retori - tot atâtea moduri de a cauționa notița redactată sub ochii lui Platon
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde să se contureze... Practicianul amator de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în definiții, în lucrul asupra accepțiilor verbale. Trata cu mare atenție tot ce avea legătură cu coincidențele între ceea ce modernitatea numește semnificanți și semnificați. Posteritatea păstrează unul dintre obiectele reflecției sale, și este vorba de... plăcere. Pe care el o împarte în sensuri multiple, cărora le
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]