1,198 matches
-
cele două instrumente să cânte concomitent în terțe sau în sexte, să cânte alternativ, realizându-se un dialog, să cânte în imitație sau în alt fel de contrapunct și un instrument să cânte o melodie, în timp ce instrumentul celălalt să asigure acompaniamentul. Concertele pentru mai mulți soliști urmează același model. Este adesea exploatată posibilitatea de a cânta instrumente solo (în mod special cele de suflat) în părțile independente din secțiunea tutti. La englezi, nu prea există forme de descriere a concertului cu
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
este în tonalitatea Fa major. Pianul și coardele deschid partea cu o melodie scurtă și delicată ce este auzită în întreaga parte înainte ca violonceii iar mai târziu celelalte coarde să preia tema principală, pianul fiind folosit în special ca acompaniament. Partea se încheie cu mici indicii ale temei din prima parte înainte să intre direct în partea a treia. Ultima parte este începută de coarde înainte ca pianul să preia tema principală în La major. Schumann oferă multă culoare și
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
Teatrului de Estradă din București, iar în 1956 trece la formația Teatrului de revistă „Constantin Tănase”. În 1967, ca actor, joacă în musicalul "Groapa" în rolul cântărețului Zavaidoc. În 1962 înregistrează primele sale materiale la casa de discuri Electrecord, sub acompaniamentul orchestrei dirijate de Nicolae Băluță. Între 1963-1970 este dirijor, solist-vocal și instrumentist al formației de muzică populară la Teatrul regional „Ion Vasilescu” din București. A întreprins turnee artistice în Franța (1965 și 1967), Republica Democrată Germană (1966) și Italia (1966
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
de Nicolae Covaci, pe versurile poeților Șerban Foarță și Andrei Ujică și apărută pe albumul „Mugur de fluier” (1974, reeditat în 1999 pe CD). Înregistrările au avut loc în formula N. Covaci - solist vocal, double-six, M. Baniciu - solist vocal, ghitară acompaniament, J. Kappl - solist vocal, chitară bas, clopote, C. Petrescu - percuție, V. Sepi - percuție, G. Reininger - percutie, clopote. O nouă versiune a fost înregistrată în 1992 pentru albumul „SymPhoenix/Timișoara”, în formula N. Covaci - chitară solo, double-six, M. Baniciu - solist vocal
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Varianta în engleză a fost înregistrată în 1999, în formula Nicolae Covaci - chitară solo, Malcolm J. Lewis - solist vocal, iar în limba română în 2005, în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - chitară acompaniament, solist vocal, Ovidiu Lipan - percuție, C.Gram - chitară electrică , I.Contraș - percuție , voce. Compusă prin 1968 de Nicolae Covaci și Florin (Moni) Bordeianu; text Victor Cârcu. Apărută pe discul „Floarea Stîncilor” din 1969. Înregistrarea a avut loc în formula N.
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
anii 60...” (1998). Compusă în 2004-2005 de Nicolae Covaci, cu text de Dinu Olărașu. Apărută pe albumul „Baba Novak” (2005), într-o înregistrare în formula N. Covaci - chitară acustică, solist vocal, J. Kappl - chitară bas, backing vocals, M. Baniciu - chitară acompaniament, solist vocal, O. Lipan - baterie, Mani Neumann - vioară, Ionuț Contraș - percuție, Cristi Gram - chitară. Nume sub care apare pe compilația neoficială „Go West” (2005) varianta în limba engleză a piesei „Mica țiganiadă”, fără introducere. Vezi Mica țiganiadă. Nume sub care
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Compusă de Nicolae Covaci în anii '80, sub titlul „Bounty Man”. Textul în limba română îi aparține lui Dinu Olărașu. Înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, solist vocal, J. Kappl - chitară bas, voce, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - chitară acompaniament, voce, M. Neumann- vioară, I. Contraș - percuție, voce, C. Gram - chitară electrică, a apărut pe albumul „Baba Novak” (2005) Prelucrare folclorică de Nicolae Covaci și Josef Kappl (făcuta în 1971), pe versuri de Victor Cârcu; apărută ca o „Introducere” la
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
discul „Vremuri, anii 60...” (1998). Piesă compusă în anii '60 de Florin Bordeianu și Nicolae Covaci cu un text de Victor Cârcu. A fost înregistrată prima oară în aceiași ani, în formula N. Covaci - chitară solo, voce, C. Rotaru - chitară acompaniament, voce, F. Bordeianu - solist vocal, K. Bela - chitară bas, voce, I. Ștefanovici - percuție. Totuși, a apărut prima dată mult mai târziu, în 1998, pe discul „Vremuri, anii 60...”. O altă înregistrare a piesei, cu versurile puțin schimbate datorită cenzurii, datează
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Compusă în 2005 de Nicolae Covaci și apărută pe „Baba Novak” (2005) cu textul lui Nicolae Covaci și Dinu Olărașu. A fost înregistrată în formula N. Covaci - chitară electrică și acustică, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - chitară acompaniament, solist vocal, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară, I. Contraș -percuție, voce , C. Gram - chitară solo. Nume sub care a apărut pe discul single din 1988 și mai apoi pe maxi-single-ul din același an, melodia intitulată inițial „Perestroika”. Vezi Perestroika
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Josef Kappl cu versuri de Șerban Foarță și Andrei Ujică, apărută pe discul „Mugur de fluier” (1974; reeditat în 1999). A fost înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, chitară acompaniament, C. Petrescu - baterie, V. Sepi - percuție, G. Reininger - percuție. A fost inclusă și pe compilația „Evergreens” (1993). Piesă compusă în 1968 de Florin Bordeianu și Nicolae Covaci având un text F. Bordeianu. A fost inspirată de „The fool on the
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Aniversare 35” (1997). Compusă în anii '60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu, cu text scris de Florin Bordeianu. Înregistrată în 1969 (?) în componența N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, G. Reininger - orgă electrică, C. Rotaru - ghitară acompaniament, voce, K. Bela - chitară bas, voce, I. Ștefanovici - baterie. A apărut prima oară pe disc în 1998 (pe „Vremuri, anii 60...”). Compusă în anii 60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu. Textul aparține lui Victor Șuvăgău. A fost înregistrata în
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
anii 60...”). Compusă în anii 60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu. Textul aparține lui Victor Șuvăgău. A fost înregistrata în 1969 (?) în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, G. Reininger - orgă electrică, C. Rotaru - ghitară acompaniament, voce, K. Bela - chitară bas, voce, I. Ștefanovici - baterie. A apărut pentru prima oară pe discul „Vremuri, anii 60...” (1998). Piesă compusă în anii 60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu. Autorul textului nu este menționat pe coperta din 1998
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Florin Bordeianu. Autorul textului nu este menționat pe coperta din 1998. A fost înregistrată în iarna anului 1970, în subsolul casei parohiale din Piața Unirii din Timișoara, de N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, C. Rotaru - chitară acompaniament, voce, K. Bela - chitară bas, voce, D. Vintilă - baterie, G. Reininger - orgă electrică. Apărută prima oară pe discul „Vremuri, anii 60...” (1998). Compusă în 1971, „Vișina” era o baladă folclorică ce aparținea albumului „Cei ce ne-au dat nume”, interzisă
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
compusă în 1967 (?) de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu, textul aparținând tot lor. A apărut pe discul EP din 1968, înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, K. Bela - chitară bas, voce, C. Rotaru - chitară acompaniament, voce, Florin Dumitru - baterie; În același an a fost realizată și o filmare pentru piesă, în Timișoara, de către TVR. Există și pe discurile „Remember Phoenix” (1991), „Evergreens” (1993) și „Vremuri, anii 60” (1998). Compusă în 198? de Nicolae Covaci; text
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
cu text englezesc, sub titlul „Morning Light”. Varianta românească, având versuri scrise de Dinu Olărașu, a apărut pe albumul „Baba Novak” (2005), într-o înregistrare în formula N. Covaci - chitară acustică, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - chitară acompaniament, solist vocal, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară, C. Gram - chitară solo, Ionuț Contraș - backing vocals. La piesele de mai sus se adaugă alte două, apărute pe EP-ul Vremuri (1968), dar care nu au fost compoziții ale formației Phoenix
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
on my Mind” (Harry Vanda, Stevie Wright - George Young) a formației Easybeats. Înregistrările au avut loc în formula N. Covaci - chitară solo și electrică, voce, M. Bordeianu - solist vocal, B. Kamocsa - chitară bas, voce, C. Rotaru - chitară solo și de acompaniament, voce, F. Dumitru - baterie, G. Reininger - pian, voce. În 1969, piesa „Lady Madonna” a beneficiat de o filmare lângă Timișoara, în imagini apărând: Nicu Covaci, Moni Bordeianu, Bela Kamocsa, Pilu Ștefanovici, Claudiu Rotaru și Günther Reininger.
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
de Cambridge University Press în 1890. Ca un mare iubitor al , Maxwell memora poezii și scria și el. Cea mai cunoscută este "Corp rigid cântă", strâns după „”, de Robert Burns, pe care se pare că obișnuia să o cânte cu acompaniament de chitară. O colecție de poezii a fost publicată de prietenul său în 1882. Descrierile lui Maxwell punctează remarcabilele lui calități intelectuale, însoțite de stângăcie socială. Maxwell a fost presbiterian evanghelist și în ultimii săi ani a devenit un presbiter
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
de pe băncile căreia au ieșit, până la desființarea sa în 1948, absolvenți cu solide cunoștințe de specialitate. În fruntea corului de la Catedrala Sfântul Nicolae l-a adus pe distinsul preot-profesor și compozitor Francisc Hubic, care a introdus acolo muzica bisericească cu acompaniament de orchestră, obișnuind să organizeze concerte în diferite localități din afara diecezei. Pe 5 septembrie 1937 a sfințit biserica din Mădăraș, iar pe 8 septembrie 1937 a sfințit și biserica din Istrău și Biserica greco-catolică din Bocșa. După decesul mitropolitului Alexandru
Valeriu Traian Frențiu () [Corola-website/Science/299547_a_300876]
-
de vită, carne de porc, cartofi, varză și o varietate de cereale. Cel mai cunoscut fel de mâncare din bucătăria moldovenească, precum și cea românească per ansamblu, este mămăliga. Aceasta este o fiertură de făină de porumb, servită adesea ca un acompaniament pentru tocănițe și preparate din carne sau cu brânză de vaci, smântână și șorici de porc. Vinurile locale nu lipsesc de pe cele mai multe mese. Tradițională pentru bucătăria basarabeană sunt feluri de mâncare care combină diverse legume, cum ar fi roșii, ardei
Bucătăria moldovenească () [Corola-website/Science/332785_a_334114]
-
concertând și în Canada, la Montréal și în Japonia, la Tokyo. În același an, începe să compună o serie de variațiuni pe tema cântecului "Tudorițo, nene", foarte cunoscut prin interpretările anterioare ale Ioanei Radu. Aceste variațiuni au fost transformate, prin acompaniament orchestral-simfonic, de către Constantin Arvinte și cedate lui Toni Iordache (ce a interpretat această compoziție în 1974 cu orchestra simfonică din Tokio). În memoria sa, țambalistul Anatol Cazanoi a interpretat aceeași temă, în 1999, la Filarmonica din Chișinău, sub bagheta lui
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
Grupului celor cinci”, Cui nu a compus simfonii și poeme simfonice. De departe cele mai numeroase lucrări ale lui Cui sunt cântecele artistice care includ câteva duete și numeroase cântece pentru copii. Câteva dintre cântecele sale sunt disponibile și cu acompaniament orchestral, cum ar fi "Bolero" Op. 17, care a fost dedicat cântăreței Marcella Sembrich. Printre cântecele sale artistice se numără „Statuia din Țarskoie Selo” („"Царско-сельская статyя"”) și „Scrisoarea arsă," („"Сожжённое письмо"”), ambele inspirate după poemele celui mai apreciat poet al
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
locul I sau de a pierde. În secolul IV i.en., încep dramele celebre din secolul precedent să fie repuse în scenă cu regularitate. Poeții își compuneau dramele în scris, dar spectacolul era mult mai complex, presupunând muzică, vocală cu acompaniament instrumental, cântată de actori sau de cor, dansuri, figuri complicate care stârneau uimirea admirativă a publicului. Poeții erau autori ai libretului, textele dramelor, compozitori, coregrafi, regizori și actori, interpretând rolul protagonistului. Acești creatori remarcabili au compus câteva zeci și 200
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
lăudat tehnica interpretativă a lui Krauser, descriindu-l a fi la confluența unor Pat Metheny, Wes Montgomery și George Benson, în ciuda producției rigide, mecanice și reci, care era dezavantajată de lipsa unei formații de studio. În afară de toboșarul Stephan „Stoppel” Eggert, acompaniamentele au fost înregistrate de Krauser, care a folosit din cu precădere sintetizatoare, în încercarea de a da albumului un aer New Age. Este membru al formației James Last Orchestra din 1992.
Erlend Krauser () [Corola-website/Science/309724_a_311053]
-
în 1938, de Sir Thomas Beecham. Toți anii celui de-al doilea război mondial îi petrece la Järvenpää, în pofida mai multor oferte de a merge în Statele Unite. Moare la câteva săptămâni după ce îi dictase ginerelui său, dirijorul Jussi Jalas, un acompaniament pentru orchestră de coarde destinat lucrării Come Away Death, primul dintre cele două lieduri op. 6o (1909), după Noaptea regilor de Shakespeare. Ca muzician național, Sibelius poate fi apropiat de Janacek sau de Bartók pentru că el a face parte dintre
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
perioada anterioară. Soliștii vocali ai grupurilor amintite - Costel Geambașu, Nelu Vlad, Dan Ciotoi - au început să se producă în afara formulelor cunoscute, ceea ce a marcat orientarea genului manele către cântăreți, aprecierea și prestația instrumentiștilor având de suferit. Astfel, componențele formațiilor de acompaniament devin foarte instabile. Prima formație de mare succes apărută după 1990 este Albatros din București; urmează Condor din Craiova, Real B din Găești, Accent din Târgoviște, Meridian din Ploiești, Tomis Junior din Galați etc. Formațiile nu rezistă decât pentru câțiva
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]