1,034 matches
-
să plece în luna de miere. Vor muri din nou peste 30 de zile, asta-i viața, ce să facem? Toți ne ducem, înviem, iar ne ducem, iar înviem... După ce alaiul trecu și se îndepărtă în sunet de țambal și acordeon, se așeză pe marginea șoselei și privi lung în urma lor. Iar ne ducem, iar înviem... Moșu’ care m-a amenințat cu reclamația pedala pe o bicicletă zburătoare... Și părea extrem de mulțumit. Eu umblu de ore în șir și nu mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de primăvară. Suntem la mijlo- cul lui mai și primăvara abia Începe. De Paște am fost la biserică În palton și cu căciula de blană pe urechi. De pe chei răzbat prin geamurile deschise ale restaurantului crâmpeie de muzică franțuzească de acordeon. — Și ce spune Derrida Ăsta, așa, În câteva cuvinte ? se inte- resează Jean-Claude Într-o doară, aruncând un ochi pe meniu. În criza asta totală de modele de gândire, a devenit foarte la modă subiectivismul poetic În filosofie. Derrida Ăsta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mult-așteptata briză de primăvară. Suntem la mijlocul lui mai și primăvara abia începe. De Paște am fost la biserică în palton și cu căciula de blană pe urechi. De pe chei răzbat prin geamurile deschise ale restaurantului crâmpeie de muzică franțuzească de acordeon. — Și ce spune Derrida ăsta, așa, în câteva cuvinte ? se interesează Jean-Claude într-o doară, aruncând un ochi pe meniu. În criza asta totală de modele de gândire, a devenit foarte la modă subiectivismul poetic în filosofie. Derrida ăsta e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Să-mi ziceți Inel, inel de aur, porunci starostele. Ori nu-l știți? Anghel, că așa-l chema, băgă dibla sub braț și rîriji: - Se poate? Avea o mână subțire și ageră, cu degete lungi, care tremurau pe coarde. Cu acordeonul cânta Neacșu, cel mai gras, proțăpit într-o cravată albă de ginere, iar ultimul, Mitică Ciolan, dădea pe gură. Caiafe bătrâne, și Dumitru, și Mitică, și Neacșu, că erau toți de pe vremea lui Maciste. Cântaseră pungașilor, lui Gică-Adormitu, lui Mielu-Calapod
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își puse mâna pe piept și zise: Spune, spune, moș bătrâne, Spune, caii când se fură? Noaptea pe fulgerătură, Atuncea caii se fură... Buzatul pusese ochii pe masă, ca și când ar fi știut. Vechiul cântec se împletea cu sunetul stins al acordeonului și cu tristele măsuri ale țambalului. Bozoncea râdea, râdeau și ăilalți. Guristul se matolise 70 puțin și avea chef de ciripit. Anghel bătea cu degetele în spatele viorii, parcă o gâdila. Lemnul ei scump răsuna dulce o dată cu cuvintele: Căpitane de județ
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băiat cumsecade. Cam iute, când îl șucărești. Așa că să nu-l superi, să nu bage de seamă că-ți place Didina... Te văd tânăr și mi-e milă. Bozoncea-i pâinea lui Dumnezeu, până la femeie... Din casă răzbeau sunetele leneșe ale acordeonului. Tăcuseră toți. Pe Gheorghe a ajunsese băutura. O dată se schimbă. Glasul îi era altfel. Se spovedi: - Și când mă gândesc că a lui Sandu a fost întîi... -Cine? - Didina. El a scos-o din Cruce, c-avea peștele ei, ehe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dăduseră afară pe ceilalți mușterii și Bozoncea strigă la Dumitru: - Să-mi faci geamparalele, auzi tu, să joc, că nu mai pot... Mînă-mică, beat mort, căzuse pe masă. Nicu-Piele se ținea bine, deși începuse să plângă. Neacșu se căznea cu acordeonul. Își aduseră aminte de Oacă. - Unde-o fi Ciupitu, săracu! sughiță lunganul copleșit. El pe patul spitalului, și noi în petrecere... Starostele i-a dat una peste gură: 301 - Să nu-mi bocești aici când mi-e bine mie, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
teatru te duci și plătești. Aicea plătești numai dacă-ți place. Nu dai banii înainte... — Ba io zic c-ar fi mai bine așa, sări Marchiza. — Zi-i una de inimă albastră, interveni Bunelu. Faraon strânse de câteva ori burduful acordeonului, trecându-și cu iscusință degetele peste clape. — Bibilica ! se auziră strigăte din audiență. Ritmul fu însoțit de aplauze. Faraon intră, pe ritmul bașilor, cu un țipăt pre lung, sacadat și dogit : — Haaaaaai, haaaaai, hai, bibilico, șai, bălășico, Șanțo pă Râța
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pulea cabanos, și pă față, și pă dos, o gagică hacana, da puli, puli, puleaaaa... Și tot așa, până când, împiedicați în pulpanele peticite, amețiți de spirturile amestecate și istoviți, dansatorii se lăsară să cadă unul după altul. Faraon își lăsă acordeonul și se îndreptă din șale. — Tu ! își aminti brusc Calu, arătând spre Marchiză. Nu ți-am văzut mersu’ pe faleză ! Tu ce ne arăți ? — Eu ? zise, mai degrabă veselă, Marchiza. Eu... fac cinste ! — O-ho-ho ! slobozi Calu un boncăluit. Sări ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stânjenit de refuz, o mângâia pe părul neted și lung. Slabi, cu membrele alungite și carnea subțiată pe oase, păreau două lebede cu gâturile încolăcite. În spate, așezându-se grijuliu mai departe de foc, Faraon ațipise cu capul pe burduful acordeonului. Tresărea din când în când, spaimele vieților trecute în robie îl făceau să se sperie în somn, burduful însoțea dezmorțelile lui cu câte un vaiet prelung. Când s-au schimbat vremurile, am crezut că o să dispară și groapa de gunoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trase fusta cât putu peste genunchi și găsi un petic de dantelă îngălbenită pe care și-o puse pe cap, în chip de mironosiță. Să cântăm ! îi îndemnă Isaia. — Sik șukran ! tresări Faraon. Ieși din convoi și se repezi spre acordeon. Bătu de câteva ori cu talpa în pământ, pentru a găsi ritmul. Trase o chiuitură și puse bașii în ritm cu tactul măsurat de bocancul descleiat. Dânga-dânga, dânga-dânga. Intră cu vocea pe tobă. Și apoi : Hai, bibilico, șai, bălășico, și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
hacana cu bașii... Nu putem spune ce l-a speriat mai tare, că vorbise mult românește sau că îl măsura crunt călugărul fără obște. Faraon trase un vaiet resemnat din burduf și porni după ei, păstrându-și, pentru orice prilej, acordeonul la piept. Isaia gâlgâi ultima dușcă, aruncă sticla cu dispreț, laolaltă cu celelalte lumești, și făcu semn spre înainte. Orașul continua să pâlpâie, purtătorii de torțe le ridicară pe-ale lor și preotul răspunse măsurând drumul de la altar la ieșirea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moare. Faraon adormise pe canapeaua cu arcurile rupte a vechii caroserii. Picioarele îi atârnau în afară, prin tălpile găurite pielea i se vedea la fel de neagră și tăbăcită, așa că laba piciorului se făcuse una cu bocancul. Dormea cu capul rezemat de acordeon, la fiecare mișcare, burduful lăsa să-i scape un vaier din slobozeniile trecute, ca o boare uscată ce fluieră prin streșini. Vorbind aceeași limbă amestecată, acordeonul visa pentru el. Isaia dormea împăcat, cu capul în poala Marchizei, mâna pipăindu-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tăbăcită, așa că laba piciorului se făcuse una cu bocancul. Dormea cu capul rezemat de acordeon, la fiecare mișcare, burduful lăsa să-i scape un vaier din slobozeniile trecute, ca o boare uscată ce fluieră prin streșini. Vorbind aceeași limbă amestecată, acordeonul visa pentru el. Isaia dormea împăcat, cu capul în poala Marchizei, mâna pipăindu-i zadarnic prin iarbă după sticlă și resemnându-se, apoi, să cotrobăie printre pulpele ei, pe sub fustă. Cum visa bucurie și milostenie, o visă și pe Marchiză
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Vraciu - Elena Șoica, Costică Guțu - Sofia Sofronea, Nicolaie Coca - Ana Căpraru, Alexandru Mihăilă - Maria Avram, Mircea Șoica - Maria Sularu, Ion Maxim - Minuța Tabarcea și Gheorghe Olaru - Maria Apostu. Taraful din Oncești format din: Fănică Bătrânu și Țâmpău - vioară, Milică Mihai - acordeon, Dumitru Mihai - dobă și Jenică Mitică - țambal. Prezentăm, în continuare unele date statistice despre căminele culturale din zonă și despre cei care le-au diriguit activitatea. Căminul cultural din satul Bărboasa, aparținea de Sfatul popular al comunei Oncești și a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
întreaga clasă, poate și din școală; iar, un al doilea motiv ar fi că, pe lângă faptul că povestea frumos, avea o voce plăcută și putea cânta din orice instrument improvizat: frunză de salcâm, solz de pește, fluier, iar mai târziu, acordeon, vioară, chitară, mandolină. Întins și slăbuț ca arcușul unui violoncel, cu auz fin, timbru plăcut, voce de artist consacrat și memorie muzicală ce impresiona pe orice muritor, s-ar fi realizat în domeniul muzicii dacă, măcar după terminarea clasei a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
instrucția noastră culturală. Mergeam în excursii cu dumnealui și fiecare ieșire în natură pentru noi era un prilej de cunoaștere. Ne făcea ,,cunoștință“ cu fiecare plantă sau vietate. înjghebase un cor școlar unde ne acompnia ori cu mandolina, ori cu acordeonul, ori cu fluierul. Și n-avea cum să nu-i iese bine pentru că domnul profesor cânta după note. îmi amintesc de piesele de teatru pe care domnia sa le scria și în care jucam cu prilejul serbărilor școlare ... Dacă fiecare sat
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
net al exercițiului următor, din rezerve sau alte modalități prevăzute de lege<footnote M. Ristea (coord.), Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2004, p. 89. footnote>. Reducerea capitalului social pentru acoperirea pierderilor se face printr-un sistem numit „mișcarea acordeonului”<footnote M.D. Paraschivescu, F. Radu, Managementul contabilității financiare, Editura Tehnopres, Iași, 2008, p. 32. footnote>, conform căruia se realizează mai întâi o majorare a capitalului, urmată imediat de o reducere pentru acoperirea pierderilor. Acest caz cunoaște două situații: 1) situația
Contabilitate financiara by Adela BREUR, Mihai LESCONI-FRUMUSANU () [Corola-publishinghouse/Science/191_a_176]
-
de resturi de milonga și multă muzică italiană, artiști fără pretenții, care nici "nu știau că scriau istoria". Niște orchestre umile, cu artiști care abia de știau să țină în brațe chitarele, să cânte la vioară, la harpa și la acordeon 117. Între 1870 și 1880, data la care au apărut primele melodii hibrid, amestec de habaneras, milongas, de candombé118 și de tango andaluz, ce vor evolua spre tangoul de mai tarziu, Argentina că țara încă nu-și dobândise personalitatea definitivă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
albe și care transformau, în zilele de permisie a trupelor, camerele lor în locuri de întâlniri vesele și zgomotoase și la care erau invitați și prietenii locului, dar mai ales cântăreți și dansatori. Începea distracția, cu dans, pe ritmul unui acordeon, pe care creolul îl mânuia cu dibăcie. Se dansa în pereche, însă nu că în dansurile înaltei societăți, unde partenerii își țineau la distanță corpurile, ci strâns lipiți: "dânsul predilect era "la danza", de origine africană și din Antile, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
el bandoneón) a însemnat actul de identitate al acestei creații inconștiente și multitudinare, tangoul ajungând să fie ceea ce trebuia să fie, "ceea ce era înainte de a fi, esența tangoului"123. Instrument sentimental, dramatic și profund, spre deosebire de sentimentalismul facil și pitoresc al acordeonului, bandoneonul scoate tangoul din lupanare și mahalale, cu el tangoul cucerește centrul orașului, apoi cucerește lumea. "Ne place sau nu, spune Sábato în general, nu -, prin el am devenit cunoscuți în Europa, tangoul era însăși Argentina prin antonomasie, așa cum Spania
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a întâmplat cu tangoul, ceva i-a dat suflet, ceva care îl face diferit de alte dansuri și acesta este bandoneonul, prin care tangoul dobândește esență, sigiliul definitiv, cum spunea Francisco García Jiménez145: cu un accent puternic și sugestiv, dezmoștenește acordeonul, "știe că tangoul are nevoie de el". Devine sufletul tangoului, "că o așteptare a sufletului colectiv, cu caracterul lui sentimental, dar și dramatic și profund, care îi conferă mistica. Că și orgă din temple, tangoul avea nevoie de bandoneon, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ceea ce face că sunetul să fie diferit la deschiderea și închiderea instrumentului, creând armonii speciale. Printr-o misterioasă alegere, artiștii de tango îl adopta, dansatorii și publicul îl transformă în imaginea estetică și emoționantă a tangoului. L-a detronat pe acordeon, pentru că acesta din urmă era prea festiv pentru sufletul dramatic al cântărețului și al dansatorului, care îl chema: Vocea ta, bandoneon / e ceea ce-mi trezește /durerea după ce-am pierdut / ce sună-n al tau geamăt"147. Alegerea acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
exteriorități adormite într-o aberantă, grotescă ipostaziere a bâlciului, semn al demenței colective și al morții spiritului: "înspăimântătoare procesiuni: oameni demenți, măști agățate de dosuri de animale/ purtând bonete, pălării cu pene, lumânări./ Sălbatica feerie prin fața tronului trecea: viori, fluiere, acordeoane/ tobe și clopote răsunând absurd,/ iar arca'n care oamenii și animalele se adunaseră/ era căruța de nebuni ce-ardea magnific" (Magia de tine, din Beggarland Poema inițierii (Falii 5), editate în 2004). Pe de altă parte, vocabule ale inițierii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
șatră de țigani nomazi. Au pus căruțele cu coviltir în semicerc, au așezat corturile și în mijloc era destul loc pentru distracțiile lor, căci în fiecare seară, la lumina focurilor din fața corturilor, cântau din gură și din instrumente, viori și acordeoane, dansau și mâncau hartane de carne fiartă într-un cazan din care-și lua fiecare cât îi trebuia. Mâncau și carne friptă la focuri. Carnea era cumpărată de pe la oameni sau de la vitele, porcii și păsările furate. Ne dădea și nouă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]