955 matches
-
Michael R. Booth, melodrama ar corespunde unei concepții "tari" despre pasiuni, desemnând nu atât o formă literară propriu-zisă, cât mai degrabă un stil de joc ("acting style") axat pe exagerare și emfază ("physical violence", "emotional exaggeration")61. Ca atare, jocul actoricesc tipic melodramei lasă impresia că ar fi chiar mai apropiat de teoriile despre tragic decât însuși jocul caracteristic tragediei ("the acting of melodrama was closer to theories of tragic acting than tragic acting itself"62) ceea ce constituie un alt argument
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
avut doi fii, pe Dumitru, mort prematur, și pe Constantin (Costache). După lecțiile luate acasă cu profesori particulari, R. urmează un an de zile cursurile de la „Sf. Sava”, unul dintre profesori fiind C. Aristia, cu care se inițiază în meșteșugul actoricesc. I se prevedea o bună carieră de actor. Va intra însă în armata națională, cu gradul de praporgic, fiind promovat după un timp aghiotant al domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica. Fire capricioasă, oarecum ciudată, trăiește o tinerețe agitată, cu un gust
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
terminase încă școala când, atras de teatru, fuge cu trupa craioveană a lui C. Mihăileanu. Aventura ia sfârșit destul de repede, fugarul fiind adus înapoi de familie și trimis la București, unde este încredințat unui pension. V. însă, cucerit de măiestria actoricească a lui Costache Caragiali sau a lui Matei Millo, recidivează. El reușește chiar să obțină câteva mici roluri, fiind angajat curând în ansamblul lui Millo. Peste patru ani se întoarce în orașul de baștină, de astă dată interpret în trupa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
despre teatru se regăsesc în caietele intitulate Memorii, cele dintâi ale unui actor român, consemnate în intervalul dintre 1861 și 1865. Prețioase sub raport documentar, chiar dacă adesea furate de subiectivism, însemnările conțin interesante mărturii despre teatrul vremii, reflecții cu privire la meșteșugul actoricesc, precum și considerații despre rosturile morale și sociale ale artei pe care autorul o slujește. O înclinație pentru memorialistică e sesizabilă la V. În coloanele „Revistei literare” (1896-1899) el publică un lung ciclu de articole sub formă de scrisori adresate lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
decembrie 1866 deschide stagiunea unui Teatru de vodevil român. Într-un turneu întreprins în anul următor se oprește la Giurgiu, unde, cunoscându-l pe M. Eminescu, îl poftește în trupa sa. În 1867, înjghebează, împreună cu Daniil Drăgulici, o efemeră asociație actoricească. Din 1869, se vede angajat, în fine, la Teatrul Național din București. Primind o subvenție de la Primăria orașului Ploiești, organizează în acest oraș, din toamna lui 1871, o stagiune, avându-l acum printre membrii echipei și pe I. D. Ionescu. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286091_a_287420]
-
Considerându-l pe tânărul Blaga „un revoluționar”, studiul răstoarnă perspectiva încetățenită în exegeza blagiană și modifică poziția ocupată de Blaga în contextul cultural al epocii, apropiindu-l de novatorii avangardei, ca promotor al modernizării teatrului românesc în regie, repertoriu, artă actoricească, estetică a stilizării, genuri dramatice etc. Autoarea evidențiază, pe un plan mai larg, însemnătatea eseisticii blagiene în mutația valorilor estetice înregistrată în deceniul al treilea și al patrulea din secolul trecut și ecoul ei de durată. Concepția fundamental antimimetică promovată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
la Palatul Copiilor 1.5.4.5 Artă teatrală și cinematografică Teatrul este spectacol, arta scenica realizată în echipă. Textul literar este transpus în scenă într-o concepție regizorală-scenografică ce mijlocește și transmite moduri de recreare a operei prin interpretarea actoriceasca. Participarea publicului este un criteriu apreciativ al spectacolului. Se oferă publicului informații, idei, moduri de gândire, stări afective și atitudini. Forță de atracție rezidă în interpretarea creatoare, în capacitatea de stimulare a trăirilor afective și înălțare în sferele esteticului. Cinematograful
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
sediul partidului din strada Columna, pentru a fi înscriși pe liste și a porni neîntârziat bătălia pentru câștigarea alegerilor. Nu știu care a fost reacția ascultătorilor radionoviști - în general fani ai lui „Space Girls” și „Backstreet Boys” - la discursul cu reale valențe actoricești ale Maricicăi Livițchi (la început, pentru a capta atenția, vocea e stinsă, sugrumată de tristețe, abia reușind să rețină puhoiul de lacrimi caritabile, apoi se trece la un ton mai hotărât, mai decis, în continuă creștere, până când atinge sonoritățile maxime
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
teatrologia secolului a XX-lea - de a aduce pe scenă actori neprofesioniști: „Am avut totdeauna convingerea [...] că «meseria», «meșteșugul», sunt potrivnice artei. În cronicele mele de teatru, de pildă, am cerut adesea, gândind că numai astfel se va regenera arta actoricească la noi, ca directorii de teatru să încerce să-și recruteze interpreții principali nu dintre ucenicii care au făcut conservatoarele, cât mai ales atrăgând în lumina rampei dintre personalitățile care și în alte regiuni și-au dovedit capacitatea de creație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
actorilor. Califul este cel care se privește în Abu Hasan ca într-o oglindă, ieșind temporar din propria identitate, fiind mulțumit de ceea ce vede: celălalt joacă bine rolul care i s-a dat, ca să nu mai vorbim de extraordinara prestație actoricească a figuranților care cunosc totul. Ascuns în cabina sufleorului, actorul principal își privește dublura, care n-are la dispoziție decât o singură reprezentație pentru a-și dovedi talentul. Este un mic exercițiu de luciditate, de permutare din poziția lui centrală
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Centralitatea statutului său îi oferă privilegii nemăsurate, pe care orice om și le-ar dori (inclusiv unul care nu pare a-și dori absolut nimic) dar îi limitează accesul la plăcerile omului simplu și de aici se naște microbul lui actoricesc, ce-l îndeamnă la expedițiile în travesti. Însă, textul pune și incitante probleme de încadrare teoretică, ilustrând o formă de pseudo fantastic. Asistăm la o simplă înscenare, dar ea ne ajută să înțelegem felul în care cineva, pus față în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
direcția dezvoltării unor politici multiculturale în societatea americană, în bună măsură prin implementarea discriminării pozitive (vezi AFFIRMATIVE ACTION) și a corectitudinii politice (vezi POLITICAL CORRECTNESS). EVIL EMPIRE În 1983, președintele Ronald Reagan, cu o retorică ce amintește de cariera sa actoricească, numește URSS-ul "Imperiul răului", lăsând să se înțeleagă că există și un "Imperiu al binelui", și proclamă Războiul stelelor (Star Wars), propunând realizarea de către SUA a unui costisitor și foarte sofisticat sistem de apărare anti-rachetă. S-a spus că
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
spre vocația sa de regizor. A fost unul dintre pionierii faimosului Group Theatre (a ajuns aici în 1932, teatrul fiind înființat cu un an mai înainte), care a revoluționat teatrul american, prin munca de echipă socotită mai presus decât strălucirea actoricească a individului, și prin celebra method acting. Această metodă a devenit ghidul artistic al unui mare număr de actori americani de anvergură. Este legată de ideea, exercițiul și tehnica intrării în pielea, mintea și sufletul personajului înainte și în perioada
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
pe care poți să-l demonizezi sau să-l idealizezi, concentrându-te pe cei buni sau pe cei răi. Pacino are norocul de a lucra și aici cu un regizor de excepție, Sidney Lumet. Rolul lui Frank, plasat între creațiile actoricești remarcabile ale lumii mafiei italo-americane (incluzând și rolul din Godfather III!), este foarte semnificativ pentru oricine este interesat de evoluția și disponibilitățile artistice ale lui Al Pacino, chiar dacă filmul și rolul, pe nedrept, nu au avut același impact precum prestațiile
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
la nivel înalt i-a asigurat-o nu muzica, ci rolul soldatului Maggio din filmul de război From Here to Eternity (1953), prestația sa aducându-i Oscar-ul pentru cel mai bun actor în rol secundar. Sinatra a continuat cariera actoricească pe marele ecran, pe lângă revenirea pe scena muzicală, filmul politic The Manchurian Candidate (1962) fiind probabil cea mai bună realizare cinematografică a sa. Semnează un important contract cu Capitol Records în 1953. În perioada următoare, culminând cu Oscar-ul mai
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cincizeci de ani, nu mai mult la Est decât la Vest. De aceea perioada mea de lucru în mediul teatral mi-a deschis ochii asupra forței "certitudinilor" care, în vremea aceea, voiau ca femeile să nu fie binevenite în domeniul actoricesc. Un episod special la Teatrul Național din Sarajevo - egal consacrat operei și dansului, care avea mai multe scene, în afară de faptul că adăpostea o școală și un corp de balet - a contribuit, în 1967, la "educația" mea în materie. El a
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
demnitatea. "Alors, elle fit un effort, un grand effort pour être digne et fière..." [Maupassant, Bel-Ami, p.167]. Mai mult decât atât, ea are inteligență, forța și capacitatea de a recunoaște că, în linii mari, Duroy face ceea ce trebuie. Aptitudinile actoricești o fac să apară în această scenă într-o manieră mai puțin melodramatica, ba adoptând chiar poză unei femei puternice 335. Cauzele despărțirii pot fi cele mai obișnuite 336, dar în cazul femeii pariziene suferință iubirii provocată de ea face
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de la " Solventul" SA Timișoara, butanol, octanol, ocolesc de la Onești, trec munții, ploile de pe Trotuș, vagoane descoperite la vale, intempestiv oroarea, tatăl și fiul, în brațe, prea aproape în propriul rol, același efort de distanțare de sine, ce diferență față de interpretările actoricești? femeia de 60 de ani merge la mănăstire, Sfînta Maria, haina am lăsat-o acasă și e rece, vînzătoarea cunoștință de-a mea mai tînără, tema cînd am fost și noi doi mai tineri gemenii cumințeniei, copiii cresc așa, tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Născută la Timișoara În anul 1942. Toată școala la București, Liceul Iulia Hasdeu, Institutul de Artă Teatrală „I.L. Caragiale”, București, seria 1964. Roluri de prestanță și dramă. Reproducem caracterizări din presa engleză: Piesa „Pinochio la Veneția” de Robert Coover: „... Jocul actoricesc a fost total excelent, mai ales cel al Smaragdei Olteanu În Zâna cu păr albastru. Mary-Jane Corrette „Evening News”, 6 iunie 1997. „... Interpretând-o pe Zâna cu păr albastru, care pronunță ultimele cuvinte sfâșietoare ale piesei, Smaragda Olteanu este magnifică
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
un vechi actor, fără de noroc. Explicația a părut să-l satisfacă pentru moment. La masă am discutat despre teatru și televiziune. Mi-a descris cum a pus în scenă, la școală, Admirabilul Crichton. Era modest, dar neîncrezător în ce privește ambițiile lui actoricești. — E doar o idee, mi-a spus. Nu l-am presat în legătură cu această idee și nici cu altele. Dar am râs mult împreună. S-a dus devreme la culcare, și a dormit pe perne, printre maldărele mele de cărți din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
interpretative ale elevilor au atins o culme. A fost un spectacol de promoție, cu interpreți din ultima clasă a liceelor de băieți și fete. Pusă în scenă de Ițicu Tâmpescu, de asemenea elev, acesta făcea dovada unui talent regizoral și actoricesc excepțional. Alesese interpreții potriviți fiecărui rol, cerându-le să joace cât mai natural. Nu trebuiau să se gândească la efecte, asta era treaba regizorului, ci pur și simplu să intre în pielea personajului. Ițicu a făcut mai târziu o carieră
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ori de câte ori mama aborda o temă etico-religioasă și ne aduna în jurul ei, eram complet dezarmat și subjugat. Ne vorbea cu atâta căldură și dăruire sufletească, interpreta diferențiat și cu aplomb fiecare personaj din cele prezentate, folosindu-se de un întreg arsenal actoricesc: variații de ton, mimică, gestică, de așa manieră încât ne convingea de existența reală, concretă și palpabilă a tot ceea ce reprezenta conținutul fiecărei pilde, pericope sau parabole pe care ne-o relata. Ne aflam sub vraja cuceritoare a unui narator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
periculoase simptome de sorginte ateist-materialiste și darwinist-evoluționiste, care te conduc pe un drum eronat, contravenind cu desăvârșire credinței noastre strămoșești, ortodoxe! Ai grijă... Vrei să știi adevărul, draga mea? Iadul și raiul sunt aici, pe pământ. Omul, cu talentul său actoricesc și cu ipocrizia infinită de care dă dovadă, interpretează impecabil cele două personaje născocite de imaginația sa eruptivă și bolnavă: Îngerul și Demonul. În realitate, aceasta este o poveste credibilă numai pentru sărmanii copii, care manifestă vizibile disfuncționalități, în partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
derulându-se inclusiv în intervalul 18 7 dimineața. Șt. Ciubotărașu: "Regizorul A. I. Maican impusese bătrânului teatru ieșean un ritm infernal: se repetau câte trei piese pe zi, iar generalele țineau, uneori, toată noaptea" ("Teatrul", dec. 1966) Drept pentru care, colectivul actoricesc se răscoală împotriva reputatului regizor tiran, pe care-l acuză de... "lipsă de pregătire și metodă", "uneltire pentru desfacerea trupei", "denigrarea actorilor", agresiuni sexuale și cam tot ce altceva le trecea interpreților prin minte. Declarațiile au fost date în fața noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lucru care se numește talent? Cred aproape de prisos, căci, după câte observ, lucrul acesta de o bucată de vreme și mai cu seamă în... teatru e socotit ca ceva absolut indiferent!" Darămite acum! am spune noi, observând că marile reputații actoricești s-au constituit în deceniile trecute, când încă regia nu copleșise sufocant dramaturgia; scândura scenei române n-a impus, în ultimii ani, nici un nume nou cu perspectiva să intre în galeria marilor maeștri. Trăiască regia! * P ortalul "carte și arte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]