KorAP: Find »[drukola/base=acuzativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...44 >

1,099 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

care au fie un comportament nominal, selectând argumente în genitiv (33a), fie un comportament verbal, selectând un subiect în nominativ și un obiect în acuzativ (33b), fie - cel mai relevant pentru discuția noastră - un comportament mixt, argumentul intern fiind în acuzativ, iar cel extern în genitiv (33c) (exemple din Pesetsky și Torrego 2004: 527). (33) a. [Mary'sGen reading of the bookGen] surprised us. b. [MaryNom reading the bookAc] surprised us. c. [Mary'sGen reading the bookAc] surprised us. ' Citirea cărții

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
apud Pesetsky și Torrego 2004: 527). Odată ce nominalizarea structurii are loc (semnalată prin folosirea genitivului pentru argumentul intern), opțiunea de a atribui cazul nominativ argumentului extern nu mai este disponibilă. În concordanță cu discuția din secțiunea anterioară, rezultă că atribuirea acuzativului precedă atribuirea nominativului (și, mai mult, că anumite tipuri de nominalizare trebuie derivate în sintaxă, prin substituția centrului verbalizant v cu un centru nominalizant n, à la Alexiadou 2001, de exemplu). (34) *[MaryNom reading of the bookGen] surprised us. Dovezi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nominativului (și, mai mult, că anumite tipuri de nominalizare trebuie derivate în sintaxă, prin substituția centrului verbalizant v cu un centru nominalizant n, à la Alexiadou 2001, de exemplu). (34) *[MaryNom reading of the bookGen] surprised us. Dovezi că atribuirea acuzativului este disociată de atribuirea nominativului se pot aduce și din istoria limbii române: în limba română veche, o serie de substantive deverbale (a căror natură pe deplin nominală este revelată de prezența articolului hotărât) se combină cu grupuri nominale în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
este disociată de atribuirea nominativului se pot aduce și din istoria limbii române: în limba română veche, o serie de substantive deverbale (a căror natură pe deplin nominală este revelată de prezența articolului hotărât) se combină cu grupuri nominale în acuzativ, chiar cu acuzative prepoziționale (v. Stan 2003, 2014; Pană Dindelegan 2015, de unde au fost preluate exemplele de la (35))24: (35) a. prilej a ținere oaste(CLM.1700-50: 303r) b. di se va afla ceneva din rudili lui să aibă adarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
atribuirea nominativului se pot aduce și din istoria limbii române: în limba română veche, o serie de substantive deverbale (a căror natură pe deplin nominală este revelată de prezența articolului hotărât) se combină cu grupuri nominale în acuzativ, chiar cu acuzative prepoziționale (v. Stan 2003, 2014; Pană Dindelegan 2015, de unde au fost preluate exemplele de la (35))24: (35) a. prilej a ținere oaste(CLM.1700-50: 303r) b. di se va afla ceneva din rudili lui să aibă adarea acei 12 boi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
alte trăsături nominale (trăsături de definitudine, de exemplu), grupurile nominale sunt înzestrate cu o trăsătură neinterpretabilă de temporalitate (uT)26. Verificarea acestei trăsături se face prin procedeul de ACORD introdus în §II.2.1. Astfel, definițiile structurale ale nominativului și acuzativului sunt cele din (36) și, respectiv, (37), iar Filtrul de caz din gramatica GB este rescris în forma condiției din (38). (36) The nature of nominative case Nominative case is an instance of an uninterpretable Tense feature (uT) on D.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
38) Argument Tense Condition An argument must bear T (uT or iT). (Pesetsky și Torrego 2004: 501) Punând în oglindă definițiile din (36) și (37), observăm că între cele două cazuri structurale nu există nicio diferență; diferența dintre nominativ și acuzativ rezultă din faptul că că grupurile nominale se angajează în relații cu centre funcționale diferite, după cum se va arăta în secțiunea următoare. 2.5.2 Structura domeniului vP și evacuarea VP Lucrând în paradigma decompozițională propusă de Hale și Keyser

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
mai apropiat DP din domeniul de c-comandă (complementul lui V). Astfel, prin ACORD, trăsăturile u ale centrului TO se satisfac și trăsătura uT a DP-ului obiect se șterge; relația dintre centrul TO și DP-ul argument-intern reflectă cazul acuzativ. (39) vP ei S v' ei v VP ei V O (40) vP ei DP v' [i] ei [uT] v TOP ei TO VP [u] ei V DP [i] [uT] ACORD Comentarii 1) În primul rând, se poate observa că

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
din poziția de complement al V, cu excepția faptului că trăsătura uT este încă activă (i.e. procesul de atribuire a cazului n-a avut loc). Această trăsătură se va șterge și atribuirea nominativului va avea loc în aceeași manieră ca atribuirea acuzativului, odată cu inserarea în derivare a centrului TS din domeniul flexiune, care machează temporalitatea principală a enunțului. 2) Atunci când complementul lui V este un obiect propozițional, procesul de satisfacere a trăsăturilor centrului TO se desfășoară într-un mod asemănător, dar nu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
trăsătura EPP indică pur și simplu că specificatorul proiecției centrului care poartă trăsătura EPP trebuie ocupat. Specificarea parametrică a centrului TO ca [+EPP] în română face ca toate tipurile de complement al centrului V (nu doar grupurile nominale care primesc acuzativ sub ACORD cu TO) să se extragă automat în poziția [Spec, TOP]. 3) Satisfacerea trăsăturii EPP a centrului TO se poate realiza și într-o altă manieră, prin deplasarea altui constituent decât complementul lui V? Răspunsul este negativ: sub condiția

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ca opțiune parametrică a românei, rezultă că extracția complementului centrului V este sistematică și în aceste structuri. Structurile adaptate astfel sunt redate în (53) (configurația inacuzativă) și (54) (configurația inergativă); în această paradigmă, inabilitatea verbelor inacuzative de a atribui cazul acuzativ argumentului lor intern se traduce prin natura defectivă a trăsăturilor  ale centrului TO; în structura inergativă, [e] notează complementul nul al centrului V (v. nota 28): (53) Structura propozițiilor inacuzative (adaptată la română: atribuire postverbală a nominativului; ridicare obligatorie a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
mod uniform (vP > TOP > VP); în situația particulară a românei, acest centru este înzestrat cu o trăsătură EPP, care asigură în mod uniform ocuparea [Spec, TOP]29 și deci extracția sistematică a complementului lui V. Rezultate de reținut • nominativul și acuzativul, cazuri structurale, se atribuie de către centre diferite; atribuirea acuzativului are loc în domeniul lexical și precedă atribuirea nominativului • nominativul se atribuie în mod liber în poziție postverbală în română Relevanța faptelor examinate Relevanță sincronică • atribuirea postverbală a nominativului conduce la

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
românei, acest centru este înzestrat cu o trăsătură EPP, care asigură în mod uniform ocuparea [Spec, TOP]29 și deci extracția sistematică a complementului lui V. Rezultate de reținut • nominativul și acuzativul, cazuri structurale, se atribuie de către centre diferite; atribuirea acuzativului are loc în domeniul lexical și precedă atribuirea nominativului • nominativul se atribuie în mod liber în poziție postverbală în română Relevanța faptelor examinate Relevanță sincronică • atribuirea postverbală a nominativului conduce la ideea că deplasarea subiectului în poziție preverbală este un

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în imprecații (102) (101) a. văzându-l/nevăzându-l b. citește-l / du-te și citește-l/du-te și îlcitește (102) a. ducă-l pe pustii b. lua-te-ar naiba! - o situație specială de encliticizare prezintă cliticul de acuzativ feminin de persoana a 3-a singular (o), care se encliticizează atunci când auxiliarul începe cu o vocală ((103a-c) vs (103d)); encliza lui o este determinată fonologic în acest caz (fiind o strategie de evitare a hiatului), deci nu prezintă un

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pronominale nu sunt Grupuri ale Determinantului complete (i.e. DP), ci proiectează un grup nominal fără proiecția D, un Grup Phi (notat P) (Decháine și Wiltschko 2002)56. Ca opțiune parametrică, româna ordonează proiecția de persoană pentru cliticele dativ înainte de cliticele acuzativ (spre deosebire de franceză, unde ordonarea este acuzativ > dativ). Soluția propusă de Săvescu-Ciucivara (2011) și adoptată și aici este în acord cu Parametrul flexiunii scindate (engl. The Split IP-parameter) formulat de Thráinsson (1996) (v. Ștefănescu 1997; Cornilescu 2000; Alboiu 2002 pentru română

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
complete (i.e. DP), ci proiectează un grup nominal fără proiecția D, un Grup Phi (notat P) (Decháine și Wiltschko 2002)56. Ca opțiune parametrică, româna ordonează proiecția de persoană pentru cliticele dativ înainte de cliticele acuzativ (spre deosebire de franceză, unde ordonarea este acuzativ > dativ). Soluția propusă de Săvescu-Ciucivara (2011) și adoptată și aici este în acord cu Parametrul flexiunii scindate (engl. The Split IP-parameter) formulat de Thráinsson (1996) (v. Ștefănescu 1997; Cornilescu 2000; Alboiu 2002 pentru română), conform căruia unele limbi permit proiectarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Hill și Alboiu 2016). (112) CP > [IP PERSP > MOODP > TP > ASPP îl vădi ti ti l- am văzuti ti văzându -l ti58 dui -te ti ti ti luai -l- ar ti ti ducăi -l ti ti ti Ordinea rigidă dativ > acuzativ a pronumelor clitice sub inversiune arată că pronumele clitice nu se deplasează/încorporează în structura verbului, ci că verbul se deplasează la stânga cliticelor/cliticului: (113) a. dă-mi-le (vs mi le dă) b. dându-mi-le În §3.5

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
forme simple care se inversează (care au ca rezultat configurații fonetice de tip consoană-vocală / vocală-consoană). Evitarea hiatului / intoleranța la hiat se dovedește a fi o constrângere fonotactică puternică, cu importante implicații diacronice (v. schimbarea proprietăților de linearizare ale cliticului de acuzativ feminin singular o discutată în §2.1.2 supra). Referitor la formele cu auxiliar multiplu, se înregistrează două tipuri distincte de inversiuni: inversiunea verbului lexical față de complexul de auxiliare (78) și inversiunea auxiliarelor între ele (79). Ambele forme de invesiune

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a vrut, acum te are Micia' (CIL III, 7868) În al doilea rând, sunt înregistrate structuri cu deplasarea verbului la C și avansarea subiectului în periferia stângă a propoziției (138); verbul precedă în acest context diverse tipuri de constituenți în acuzativ (inclusiv acuzativ al timpului (138b-c)): (138) a. AVRGAIS posuit memoria coniugi sue. 'AVRGAIS a pus mormântul spre amintire soției sale' (Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava, nr. 42, Capidava) b. ...braetius Fauor(inus), uet(eranus) leg(ionis) V Mac

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
acum te are Micia' (CIL III, 7868) În al doilea rând, sunt înregistrate structuri cu deplasarea verbului la C și avansarea subiectului în periferia stângă a propoziției (138); verbul precedă în acest context diverse tipuri de constituenți în acuzativ (inclusiv acuzativ al timpului (138b-c)): (138) a. AVRGAIS posuit memoria coniugi sue. 'AVRGAIS a pus mormântul spre amintire soției sale' (Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava, nr. 42, Capidava) b. ...braetius Fauor(inus), uet(eranus) leg(ionis) V Mac(edonicae), mil

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
most part, these efforts have been unsuccessful, since there appear to be no semantic generalizations about the meanings of NOM and ACC that have predictive power" (Pesetsky și Torrego 2011: 67, n. 16). 24 Evident, situația în care substantivele atribuie acuzativ este rară; toate formele tind către armonie categorială; dualitatea categorială se rezolvă diacronic (v. evoluția diacronică a supinului la Dragomirescu 2013a). 25 Disocierea atribuirii acuzativului de atribuirea nominativului este o chestiune empirică indiscutabilă, indiferent de analiza teoretică adoptată. Am ales

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
power" (Pesetsky și Torrego 2011: 67, n. 16). 24 Evident, situația în care substantivele atribuie acuzativ este rară; toate formele tind către armonie categorială; dualitatea categorială se rezolvă diacronic (v. evoluția diacronică a supinului la Dragomirescu 2013a). 25 Disocierea atribuirii acuzativului de atribuirea nominativului este o chestiune empirică indiscutabilă, indiferent de analiza teoretică adoptată. Am ales să preluăm ipoteza de analiză prezentată de Pesetsky și Torrego (2001, 2004, 2007, 2011), întrucât considerăm că surprinde cel mai bine vacuitatea semantică a cazurilor

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
spre flexiune, cât și pronume clitice orientate spre complementizator, cele din urmă fiind eliminate diacronic. Vezi, pentru detalii, §III.3.2 (text și note). 9 Intoleranța crescândă a românei față de hiat se poate observa în linearizarea postverbală a pronumelui de acuzativ feminin singular o în contexte în care auxiliarul începe în vocală: româna veche tolerează prezența preverbală a lui o în aceleași contexte în care o preverbal este exclus în româna modernă (e.g. ai citi-o, ai citit-o, o fi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
târzii ale latinei (incluzând aici și latina populară), centrul C este supus unei setări parametrice mixte, fiind bine consolidate structurile cu complementizator la începutul propoziției (structuri cu centru inițial, lexicalizat) în competiție cu structuri de complementare arhaice paratactice, de tipul acuzativ + infinitiv (analizate ca fiind structuri cu centru final, acest centru fiind un complementizator nul). Setările parametrice mixte se explică prin adoptarea unei ierarhii parametrice (Roberts 2012) în care schimbarea parametrică nu este bruscă, ci se petrece dinspre centrele superioare către

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Corola-journal/Journalistic/33535_a_34860

dacă, pe scaunul pe care, anterior, au stat , printre alții, C.A. Rosetti, Titu Maiorescu și Nicolae Iorga, iar mai recent, filosoful Andrei Pleșu și scriitorul Marin Sorescu, nu ar trebui să vină un om, un liberal, pentru care utilizarea acuzativului, a nominativului si acordurile pronumelor personale posesive nu reprezintă marea dilemă profesională a carierei. Cu amiciție și multă bunăvoință, Radu Popa, Deputat PSD", se mai arată în scrisoare, potrivit Mediafax. Rugat, vineri, după ce a fost propus de PNL să preia

Deputat PSD, pentru Antonescu: Dl. Ştirbu şi-a plombat drumul... by Elena Badea (2013) [Corola-journal/Journalistic/33535_a_34860]