582 matches
-
utilizează mai multe date din lucrarea lui Diogenes Laertios Despre viețile și doctrinele filozofilor : din secțiunea dedicată lui Socrate, el reține refuzul acestuia de a-l aresta la ordinul lui Critias pe Leon din Salamis (VIII 24), ca și numele acuzatorilor în proces și acuzațiile aduse (XVIII 39 - XIX 40) ; în timp ce din capitolul dedicat lui Platon, el consemnează detaliile cu privire la statura filosofului (V 4), precum și relatarea visului lui Socrate care ar fi văzut o lebădă cu o noapte înainte de a-și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
face, ce mănâncă, ce vorbește cu nevastă-sa în pat (II, p. 111). Adept al altei soluții de a-l elimina pe incomodul gânditor, el dezvăluie cum a pus la cale procesul împotriva lui Socrate prin alegerea celor mai potriviți acuzatori, plini de ranchiună împotriva înțeleptului, precum și prin enunțarea acuzațiilor foarte grave, clar formulate și totuși atât de abstracte, încât e foarte greu să te aperi de ele (II, p. 112). Suprema izbândă pentru instigator ar fi cooptarea elevului favorit al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
marxiste, Marx și Engels au caracterizat ideologia ca suma ideilor clasei conducătoare care și-a impus dominația într-o anumită epocă istorică. Conceptul de ideologie constituit în Ideologia germană (în Marx și Engels, 1975: 59ff.) era în mare măsură unul acuzator și a fost folosit pentru atacarea ideilor care legitimau hegemonia clasei conducătoare, care își prezenta interesele proprii ca interese generale, care mistifica dominația de clasă și care servea, astfel, intereselor clasei dominante. Din acest punct de vedere, critica ideologiei reprezenta
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
unghiului. Și în nimeni altul nu este mântuirea, pentru că nu este nici un alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți» (Fap 4,8-12). Declarația sinceră și hotărâtă a Apostolilor a pus în încurcătură sinedriul, care din acuzator s-a trezit în situația de a fi acuzat; pe de altă parte, cerșetorul vindecat era acolo, înaintea judecătorilor; tăcea, dar era mai convingător decât orice alt martor; afară, un popor întreg, care de 40 de ani îl cunoștea pe
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
apucat din nou de coadă trăgându-l spre ea, până ce trupul schilodit și însângerat al câinelui s-a prăbușit în groapă, rămânând în poziție verticală, poziție în care își îngroapă morții anumite popoare. Cu ochiul stâng pe jumătate deschis privea acuzator spre zenit, în timp ce trupul său asista complet pasiv la ritualul propriei înmormântări, oficiate de bunica mea, care cumula în propria-i persoană întreita funcție de ucigaș, cioclu și Mare Arhiereu al Canidelor. Bunica s-a așezat pe prundiș, s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
destinate articole ca acestea: „Cum prind agitațiile glasiste la țărani” de Gheorghe Moroșanu, fecior de țăran român; „Glasiștii <rectifică>”,, „Încrestările <glasului>”, „Infamiile Glasului Bucovinei”, „Campania glasistă”, „Glasismul și reforma agrară”. Erau numere de Dreptatea unde despre Glasul Bucovinei se vorbea acuzator în 4-5 articole, uneori în mai multe, lucru care nu servea unității românești. * Dreptatea din 1 ianuarie 1927 începe cu editorialul „Nădejdi noi” de Dragoș Protopopescu, alături un portret a omului politic Dori Popovici preluat din ziarul Politica, de Foița
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
luptă cu mari greutăți bănești.” În ziar nu apăreau prea multe semnături. Nici prietenii Timpului care scriau la început n-au mai revenit cu opiniile lor. Timpul era un ziar al lui Const. Cehan Racoviță care scria de toate, adesea acuzator față de persoane, instituții, ziare, guvern și partidele politice. „În fața primejdiei” C. Cehan Racoviță scria: ...”Guverne ticăloșite. Ce reprezintă acestea de acum? Continuitatea decadenței. Mediocritate. Ministeriabili, fie cu barbă, fie impotenți, fie cu ițari, tidve de haimanale intelectuale, în loc de creatori, o
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Gheorghe Grigor” de Mircea Steinul, în care legionarismul și Căpitanul „care vrea o țară nouă, românească și creștină”, sunt glorificați, iar lumea asmuțită împotriva evreilor... Barbu Slușanschi semna un articol cu titlul: „Conspirația jidanilor” Infatuați, iconarii afirmau cu superioritate și acuzator: „Noi nu suntem diletanți. Ne-a fost întotdeauna scârbă de lichele, de proștii și de ahtiații după parvenire, pentru care literatura e un pretext ca, de pildă, căsătoria din conveniență”. Și mai departe: „... ținând în dreaptă cumpănă condeiul cu paloșul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
film, Gheorghe Dinu, ziarist, Zaharia Stancu, ziarist și scriitor, Diana Vuiaș. Soluția oferită de Ana Pauker anticomuniștilor: Sinucideți-vă, că altă ieșire nu aveți. Vasile Luca, comandantul Securității, cerea ciracilor: Să dispară cuvîntul milă din vocabularul vostru! Despre Alexandrina Sidorovici, acuzatorul public, aflăm, tot de la Pan Vizirescu: "Eu nu am știut cine este; după nume, o socoteam că este rudă cu Teofil Sidorovici, care a fost comandantul străjii țării și într-un moment a fost și ministrul propagandei, bucovinean. Și zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Iuliu Maniu, care în timpul procesului s-a comportat exemplar, afirmînd o înaltă demnitate, de aceeași ținută au fost Ilie Lazăr, Nicolae Carandino, Victor Rădulescu Pogoneanu, Camil Demetrescu, Nicolae Penescu și Vasile Serdici au fost singurii care au cedat, făcînd jocurile acuzatorilor. Iuliu Maniu, cu nouă capete de acuzare, va cumula o sută patru ani de închisoare. La șaptezeci și patru de ani intră în pușcăria din Galați, unde rămîne pînă în 1951; în august 1952, împreună cu alți fruntași țărăniști este transferat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că suntem singurele ființe din casă. S-a rezemat de perete - dezinvoltă, șireată, nu întru totul acolo. Am tras un gât lung din cutia de bere, apoi am scuipat păianjenul de lămâie. - Credeam că n-o să vii, am zis eu acuzator. - Ei bine, nici eu... Făcu o pauză. - Dar, vai, am ținut să te văd. Am scos la iveală un gram și am întrebat-o: - O linie, ceva? Mă fixa amuzată, cu brațele încrucișate pe piept. - Bret, nu cred că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sărind pe treptele care duceau afară din curte, până când a ajuns sus, unde stătea Jayne, așteptând. Nadine îi aruncă o privire soției mele și zâmbi, apoi se îndreptă rapid spre bibliotecă. Jayne dădu din cap cu amabilitate. Nu era nimic acuzator în atitudinea ei - chiar își înghiți un căscat, încruntându-se aproape imperceptibil când Nadine o ignoră. Dând cu ochii de Jayne, visul meu se reaprinse, iar după ce m-am împiedicat de ultima treaptă, am întins mâinile lăsând visul să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care reprezintă Suedia, dar originară din Rusia. Cred că i-aș fi bănuit proveniența numai după felul cum se exprimă. O încruntare de comsomolistă dezamăgită, care dă glas - nu-i așa? - unei nemulțumiri generale, adică vorbește în numele colectivului. Tonul acesta acuzator este preluat și de ziariștii spanioli, care se întrec în a le reproșa autorităților orașului proasta găzduire a Trenului Literaturii. De aceea, când sunt intervievat de o reporteră și îi spun că mă simt minunat la Madrid, că stau singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de-ai îndrăznit, dumneata, tovarășe, mi-a spus el, graseind puternic, după ce m-am așezat în fața biroului său impozant, să ataci un membru al Biroului U. Scriitorilor, pe tovarășul Eugen Barbu? Am suportat vreo jumătate de oră astfel de întrebări acuzatorii și de răspunsuri de-ale mele mai mult în doi peri - mă minunam de covorul imens ce acoperea uriașul parchet și m-am interesat dacă era cumva „o comandă de la o mânăstire”, apoi am început să-i admir creioanele colorate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ar fi încheiat acolo, daca Giannozzo Manetti nu ar fi considerat că Cei Opt au adus atingere competenței sale în calitate de Vicar. Așa încât, după ce Silvester a fost eliberat din închisoare și s-a întors acasă la Peretola, atât el, cât și acuzatorul sau Chiarus, au fost chemați în instanță de Vicarul din Scarperia pentru procesul care a condus la sentința lui Manetti din 12 decembrie. Lui Silvester, pentru atacul sau asupra Mariei, Manetti i-a aplicat o amendă standard de 25 de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care au fabricat mincinoasele acuzații și au organizat o campanie de presă împotriva domniei-sale, întunecându-i ultimele luni și scurtându-i firul vieții, merită tot disprețul. Avem datoria, ca români, să demontăm până la capăt afirmațiile denigratoare și să supunem oprobriului acuzatorii, ca să-i cinstim memoria celui care a fost Ioan Alexa. Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace! Contantin Chirilă, Iași, 7 ianuarie 2006 (apărut în „Literatura și Arta”, „Ginta Latină”) ÎMPREUNĂ îN VIAȚĂ ȘI ÎN ETERNITATE La 29 noiembrie 2005
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la informațiile iscoadei. Într-un expozeu preliminar - un „desfășurător“ -, anchetatorul se folosește de unele date și fapte reale ca desimple repere, doar pentru ca mai apoi să pătrundă în hățișul unui eșafodaj imposibil de verificat.Dar desfășurătorul își are importanța sa. Acuzatorul trebuie să știe pe ce se poate baza, ce și câte invenții poate atârna de gâtul faptelor. Mozaicul pe care ți-l prezintă a trebuit alcătuit după regulile unei logici pedante, pentru ca acuzatorul să păstreze ițele în mâna sa. Nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
verificat.Dar desfășurătorul își are importanța sa. Acuzatorul trebuie să știe pe ce se poate baza, ce și câte invenții poate atârna de gâtul faptelor. Mozaicul pe care ți-l prezintă a trebuit alcătuit după regulile unei logici pedante, pentru ca acuzatorul să păstreze ițele în mâna sa. Nu-i deloc un inconvenient, ci un avantaj când un fapt ori altul nu s-a petrecut. Căci pe tărâmul invenției, acuzatorul se poate mișca mai liber decât strâns în corsetulunei realități consumate. În
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ți-l prezintă a trebuit alcătuit după regulile unei logici pedante, pentru ca acuzatorul să păstreze ițele în mâna sa. Nu-i deloc un inconvenient, ci un avantaj când un fapt ori altul nu s-a petrecut. Căci pe tărâmul invenției, acuzatorul se poate mișca mai liber decât strâns în corsetulunei realități consumate. În situația sa - defensivă și constituită exclusiv dintr-un lung șir de carențe -, tot ce poate face mai bun acuzatul este să contrazică partea de invenție a acuzării. Cuvântul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
putea fi și ar trebui folosit neîncetat în apărare. și totuși, când vrei să te aperi, nu-ul acesta e lucrul cel mai stupid cu putință. E un cuvânt prea scurt, se pierde printre altele și nu-l face pe acuzator să ciulească urechea. La o anchetă, nu-ul e opusul oricărei apărări - dacă, în loc să vorbească, acuzatul spune nu, se cheamă că a și depus armele și că lasă ca acuzația să treacă peste el cu tăvălugul. În afară de asta, cu cât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
abstracție de tine, cel din realitate, pentru a te ocupa de tine așa cum apari în invenție, dar fără să te confunzi cu acela. Trebuie să te ții cu strictețe de invenție - nu care cumva să-i depășești perimetrul trasat de acuzator, în ideea greșită că astfel vei reuși să previi o nouă invenție. Căci amănuntele ce-ți scapă în afara ei nu fac decât să deschidă noi uși, pe care anchetatorul poate că nu le-ar fi deschis niciodată de la sine. Un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Când te aperi, n-ai voie să vorbești de nimic altceva decât strict de ceea ce acuzația oricum conține. și niciodată să nu răspunzi la o întrebare prin altă întrebare. Nu trebuie în nici un caz să tulburi sentimentul de superioritate al acuzatorului. Dar când îți vine rândul, vorbește-i până te întrerupe. Să spui mereu nu și să taci în tot restul timpului stârnește furia anchetatorului. Se simte nebăgat în seamă, iar asta-i cam șifonează conștiința de sine. Ce vrea anchetatorul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Într-un punct unde avem multe motive să bănuim că Socrate și-a condus procesul de pe banca acuzării. După procedura ateniană, verdictele erau două. În primul se afirma sau se nega vina. În al doilea se stabilea pedeapsa pentru care acuzatorul făcea o propunere, acuzatul alta, iar tribunalul alegea Între cele două fără să poată decide o a treia. De aceea acuzații aveau În general grijă să ofere judecătorilor o alternativă plauzibilă. Socrate, Însă, la propunerea de condamnare la moarte formulată
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Tot ce-a reușit povestea a fost să ne inspire o repulsie ce se oprește la negație. Or, ceea ce trebuie e nu să detestăm criteriile În sine, ci să distingem care dintre ele sînt vitale și care aruncă În captivitate. Acuzatorii lui Socrate au avut și ei criterii. De asemenea, Inchiziția cînd l-a ars pe rug pe Giordano Bruno. La rîndul lor, Socrate și Bruno au avut și ei criteriile lor pe care n-au vrut să le renege. De
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
opririi sângeroasei fantome care bântuia prin Europa. Iată un fragment din Statutul de la Kalisz, din 1264 : „Este strict interzis ca evreii să fie acuzați că beau sânge uman”. Dacă inculparea se produce totuși, dar se dovedește a fi nefondată, atunci „acuzatorului i se aplică pedeapsa care l-ar fi așteptat pe evreu” <endnote id="(135, p. 119 ; 50, p. 57)"/>. Între 1407 (Cracovia) și 1946 (Kielce), timp de cinci secole și jumătate, În Polonia s-au Înregistrat sute de acuzații de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]