8,101 matches
-
adesea, poezia de meditație. Bogată în nuanțe filosofice, meditația este la ea acasă, căci viața l-a înzestrat pe autor și cu darul gândului profund, cel al înțelepciunii. Sunt poezii cu o gamă infinită a reverberațiilor spirituale care pătrund în adâncul ființei noastre, lumindu-l. Tumultul sufletesc atinge esența și ne reîntoarce la valoarea intrinsecă a ceea ce suntem, ne poartă spre sinele nostru. Meditațiile sale devin subtile filtre prin care nu pot trece decât esențializări ale unor idei, trăiri, aspirații, poetul modelând
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_adrian_erbiceanu_prin_elena_buica_1340618634.html [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
Transcrisă-n falii de lumină,/ disimulate în eter,/ uimirea strânge și dezbină// averea clipelor ce pier.// Din fulguirea ce precede/ dezlănțuirea de ninsori/ oricât ai vrea, oricât ai crede/ timp nu-i pentru măsurători.// Doar gestul, simpla arătare/ din prea adâncul răscolit,/ desfide clipa care moare ... Pierzându-te... m-am regăsit!”// (Misterul focului) „Alunecam ca o iscoadă/ Ce prinde firul de-nceput,/ Când întunericul - pe stradă/ Mă-nvăluia-n necunoscut./ Șaradă trasă prin șaradă!.../ Scăpat din frâie, aș fi vrut/ Să
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_adrian_erbiceanu_prin_elena_buica_1340618634.html [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
să zboare, înaltul apasă greoi în pridvoare, ca plumbul. Și tânguie cerul mioara pierdută, toiege de foc aruncă în luptă, ajunge pământul o temniță mută, ca somnul. Cutremur lumina, iar lutul tresare, văzduhul cu vuiet aduce chemare, de tunet răsună adâncuri de mare, ca doina. Mioara pietrdută, în suflet ascunsă, copil de furtună, în ceruri e plânsă, așteaptă ea baciul, la poale de stână, ca dorul. Din culme de munte, brâie de pace se întind peste lume, când ceru-și desface
FURTUNĂ de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 by http://confluente.ro/camelia_petcu_1462817585.html [Corola-blog/BlogPost/375356_a_376685]
-
în acest context e necesar să sondăm modelele pentru a descoperi semnele de criză ale complexului structural, negativitățile aduse complexului, orizontul unui viitor eliberat de prejudecăți. În condițiile ființei lucide ce aduce și produce conjucturile mari ale istoriei provenite din adâncul istoriei le putem prevedea, alimenta cu mituri și aduce în terenul poeziei,a fabulației. Misiunea criticului de poezie este mai dificilă decât aceea a simplului critic literar, deoarece acesta trebuie să fie și poet, căci venind din interiorul acestui univers
CRITICUL DE POEZIE UN PARAZIT AL SENTIMENTULUI UMAN? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Criticul_de_poezie_un_parazit_al_sentimentului_uman_.html [Corola-blog/BlogPost/366958_a_368287]
-
pământ din halucinațiile ei. -Dumnezeu? Poate, că da! Aici, în acest cuib de cuci, cred că sunt ca și un Dumnezeu al sufletelor pierdute în refugiile invocate de ele însele...oamenii fug să scape, și cel mai apropiat loc este adâncul neștiut al sufletelor lor...uneori, însă e periculos.Există riscul neîntoarcerii...vorbim diseară. Odihnă plăcută! Gențianne murmură un ''noapte bună'' abia șoptit .Îi era teamă să nu fie iar unul din visele ei.De fapt, în ultima vreme, nu mai
FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Fragment_de_roman_0.html [Corola-blog/BlogPost/359642_a_360971]
-
fac ca poemul „Dilemă” să fie străbătut de idei filosofice de o limpezime clasică și cu valoare gnomică. Poetul se întreabă dacă „are viața un sens, țintă, sau e trecere de vreme?”, cu atât mai mult cu cât idealurile „în adâncurile firii... sunt urzite,/ Parcă-s rădăcini de pom, prin pământuri răzvrătite.” („Dilemă”) „Suflete înrobite” În „Suflete înrobite”, Ilie Marinescu transpune în versuri idei iluministe privind concepția sa despre condiția omenească și despre sensul devenirii istorice. Într-o notă ușor agresivă
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 by http://confluente.ro/Raspunsuri_si_intrebari_pe_calea_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
datorită faptului că unii păstrează aparențele să crezi că acei oameni sunt și fericiți, și cum ar putea să fie altfel dacă îi vezi sclipitori în societate, împliniți în dimensiunea materială a vieții. Însă unii din acești oameni poartă în adâncul ființei lor dureri adânci neștiute de cei din jurul lor și uneori nici chiar de cei apropiați lor. Un astfel de om era și Tănase Alexandru la cei șaizeci de ani ai săi avea totul o vilă frumoasă, o mașină scumpă
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1450610401.html [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
că unii din acea biserică cunoșteau istoria lui. De asemenea făcea mult bine oferind bani la biserică și pentru ajutorarea săracilor dar o făcea discret implicându-se indirect nu mai dorea multă zarvă în jurul său, cel mai mult dorea în adâncul ființei sale să se împace cu Dumnezeu însă îi stăruia în minte idea că Dumnezeu e supărat pe el din cauza păcatelor sale. Dar în același timp păstra în mod tainic în adâncul ființei lui gândul că Dumnezeu este bun și
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1450610401.html [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
zarvă în jurul său, cel mai mult dorea în adâncul ființei sale să se împace cu Dumnezeu însă îi stăruia în minte idea că Dumnezeu e supărat pe el din cauza păcatelor sale. Dar în același timp păstra în mod tainic în adâncul ființei lui gândul că Dumnezeu este bun și îl iubește, însă nu îndrăznea să facă acei pași spre împăcare cu Dumnezeu pe care el îi știa pentru că se socotea prea păcătos. Viața lui Alexandru se derula între imaginea pe care
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1450610401.html [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
nu îndrăznea să facă acei pași spre împăcare cu Dumnezeu pe care el îi știa pentru că se socotea prea păcătos. Viața lui Alexandru se derula între imaginea pe care el o oferea în societate de om realizat și suferința din adâncul ființei sale uneori gândea în felul următor: ,,Dacă eu aș fi rămas cu Sefora cât de mult bine aș fi putut să fac în societate însă acum doar agonizez și mai ofer câte puțin celor nevoiași. Am rupt cele două
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1450610401.html [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
în istoria mântuirii, descoperindu-se, în mod definitiv în Iisus Hristos, cuvântul întrupat. Umblând pe pământ, Fiul lui Dumnezeu a căutat locul în care să așeze „piatra din capul unghiului” și l-a găsit, nu în altă parte, ci în adâncul ființei Apostolilor Săi, peste care pogoară Sfântul Duh în ziua Cincizecimii sau a Rusaliilor. Mai tare decât orice piatră sau granit este Adevărul, fiind piatra pe care nu o poate roade dintele timpului sau măseaua vremii, căci pe ea Iisus
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_sensul_si_conditia_deschiderii_stelian_gombos_1330449668.html [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
familii și popoare. Fiind vorba despre popoarele creștine, această rană de moarte le pune la încercare toate structurile lor de obște, tot ce aparține etnogenezei lor. (Cf. Pr. Prof. Univ. dr. Ilie Moldovan). Este boala ce-și înfige rădăcinile până în adâncurile și profunzimile tainice ale ființei lor, acolo unde adevărul suprem, provocat și generat de Duhul lui Dumnezeu, menține încă aproape vie comuniunea dintre fiii aceluiași neam. (Cf. Pr. Prof. Univ. Dr. Ilie Moldovan). Oare acest fenomen să se numească globalizare
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_sensul_si_conditia_deschiderii_stelian_gombos_1330449668.html [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
cumplită Și dor ostoit doar de vină M-acopăr cu muzica minții Vorbesc în mișcări de rutină Și cânt la corzile nopții... Rânduri gonesc Cuvintele scrise-n orbire Adieri dedicând voluptății Senzații de iubire... Jertfa docilității... Sunt apă țâșnind din adâncuri Sunt dans în plutire cu tâlcuri Sunt vis copleșit de gânduri Sunt focul mistuit de vânturi... Blue Mireille, 27.03.2014 Referință Bibliografică: Un dans... / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1182, Anul IV, 27 martie 2014. Drepturi
UN DANS... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 by http://confluente.ro/Mirela_stancu_1395943394.html [Corola-blog/BlogPost/370199_a_371528]
-
sa cea mai intimă, găsindu-și mijloacele de expresie cele mai fericite, printr-un har care numai de la Dumnezeu purcede, acesta este autorul versurilor de față și nu o să încetez a mă minuna de câtă profunzime spirituală se află-n adâncurile sale. Poetul ne învață, de asemenea, cum să facem daruri pentru că, făcând daruri, ne facem nouă înșine un bine. Poezia “Darul” este edificatoare în acest sens: “Am dat un dar unei femei bătrâne, / Care cânta în strană de demult. / Și
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poemele_vamesului_mantuit_jianu_liviu_florian_imnurile_fatarniciei_semanatorul_2011.html [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
prin sufletele noaste suflă un vânt rece, născut din golurile cărților de istorie, sau din faptul că eroii noștri nu sunt destul de cunoscuți și respectați, că nu ne amintim cum trebuie de gloria pe care le-o datorăm. Totuși, în adâncul nostru, e vie credința că EROII NU MOR NICIODATĂ. Aceste gânduri le trăiesc mai intens de fiecare dată când ajung în țară și, în drumul meu de la București până în comuna natală, Țigănești, cu 30 de kilometri înainte de a ajunge în
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1483670100.html [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
a înfățișat un om înalt, fără vârstă, cu o ținută dreaptă, amintind de vorba românească referitoare la frumusețea și măreția statuară a românului “verde ca bradul”, cu o privire atentă, izvorâtă din ochii săi limpezi care îți spun că în adâncul lor viețuiește un om deosebit. Prima impresie a fost aceea a revărsării culorilor blânde ale răsăritului de soare sau al văluritului undelor unui lac strălucind în lumina zilei. Era însoțit de frumoasa sa soție. Acum, la anii senectuții, în jurul său
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1483670100.html [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
mare dar pe care ni l-a făcut și ni-l face Domnul. Și o Mare lecție pe care ne-o dăruiește Domnul, din care avem foarte multe lucruri de învățat. Gândul mă duce la părinții dumneaei și zic din adâncul sufletului meu: Binecuvântați să fie părinții care au dat un astfel de om ! Mai scote-mi Doamne în cale oameni minunați, pentru că ei sunt mesajul Tău, bogăția vieții noastre sufletești, și poate salvarea acestui neam... Vă mulțumesc din suflet iubită
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1483670100.html [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
brațe, visând să apere în poartă toate șuturile echipei adverse. Pentru el, principiul plăcerii diferea în totalitate față de cel al fratelui său mai mare, dar își punea la adăpost ideile ascuțite, considerând că e bine pentru moment să rămână în adâncul memoriei. Poate când va mai crește, îi va mărturisi chiar el înclinațiile sale spre umanistică, dorința lăuntrică de a îmbina utilul cu plăcutul, arta practicării unui sport cu pasiune, ca un accesoriu drag, cu aceea de a deveni actor adevărat
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1407961263.html [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
o claritate aproape nepământească a unui colț de cer albastru presărat de un nor alb, care îți captiva privirea însenind-o. Era o reflectare atât de clară și atât de profundă, încât aveai impresia că infinitul bolții cerești se pierdea în adâncurile infinite ale pământului și ale apei, dându-le frumusețe, claritate și profunzime, că Pământul este suspendat între limpezimea albastră a două bolți cerești ce se înscriu pe axa verticală a Lumii. Stând pe bancă pe marginea lacului, simțeai că te
OLĂNEŞTI, O NOUĂ PERSPECTIVĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1441645948.html [Corola-blog/BlogPost/343370_a_344699]
-
frumusețe rară, (,,Vezi sunt multe, multe și frumoase cuvinte pe care eu, actorul-poet, le folosesc și în gândul că alții, poeți sau scriitori, le vor folosi, le vor face să reziste.”). Simplitatea poemelor sale e numai aparentă, căci ele ascund adâncuri de idei ce trebuie descoperite (,,Eu îmi asum o cale proprie a scrisului. Atingerea resorturilor, a complexității în simplitatea comunicării fără jocuri suplimentare, fără trucaje.”), atfel încât, actor și poet se contopesc într-un lirism ce poartă o puternică amprentă
CATINCA AGACHE DIONISIE VITCU, ACTORUL-POET SAU ARTA DUALITĂȚII COMICO-TRAGICE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1491268787.html [Corola-blog/BlogPost/343131_a_344460]
-
se va umple căci ele se întorc din nou la locul de unde au plecat...." (Ecclesiastul cap.. 1:7) **** Mă 'nalț înspre-nceputuri... Te văd pe tine, DOAMNE, Nu-mi amintesc de chipuri Să-ți semene-n icoane. Mă 'nalț înspre adâncuri... Tristețea TA, divină, Cu aripi largi de fluturi Mă mângâie-n lumină. M-ai modelat din humă, Din apă, vers si stele, Să-ți calc mereu pe urmă, În timpul vieții mele. Mi-ai dat a TA suflare, Să pot râde
ÎNTOARCERE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1428611065.html [Corola-blog/BlogPost/350322_a_351651]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > MEDITAȚIE Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1361 din 22 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Lupta Am tulburat adâncurile toate voind să aflu ce sau cine sunt. Viața rupeam în valuri sparte să nu îmi lase zborul frânt. Luptam cu liniștea din mine, purtam durerea la pachet, dădeam în jur doar bucurie, zâmbetu-mi, sacru, legământ. Mergeam prin fum sau
MEDITAŢIE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1411335301.html [Corola-blog/BlogPost/375151_a_376480]
-
găsesc rădăcinile... Era o dimineață obișnuită de martie și soarele stătea gata să se înalțe pe cer. Vedeam cum aburi de tăcere se ridicau peste vârful colinelor, curgând nesfârșit. Nu aveau aripi și totuși zburau. Venisem aici să înțeleg puterea adâncului și dintr-o dată m-am simțit cuprinsă de bucuria zborului; era ca și cum aș fi învățat levitația. M-am lăsat în genunchi, lângă tulpina unui stejar bătrân, de teamă să nu urmez calea aburilor. Mușchiul verde îi acoperea rădăcinile groase de la
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/maria_ieva_1423235648.html [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
visez o pălărie cu borduri mari sub care să pot îmbrățișa cerul; visez o dimineață în care primăvara înmugurește în fiecare colț al sufletului meu; o zi în care fiecare om va putea să simtă bucuria, bucuria înaltului și bucuria adâncului... și îngerii la început au fost oameni și stejarul mai întâi a fost ghindă... Nu vreau să conjug verbul „a iubi", este suficient să-i cunosc forma la prezent: iubesc și lumea capătă o altă dimensiune; ploile sunt o binecuvântare
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/maria_ieva_1423235648.html [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
întâi a fost ghindă... Nu vreau să conjug verbul „a iubi", este suficient să-i cunosc forma la prezent: iubesc și lumea capătă o altă dimensiune; ploile sunt o binecuvântare și arșița o necesitate... Aburii țâșnesc din inima cuvintelor nescrise, adâncul se înfioră și înaltul mă cheamă. Tăcerea vine de pretutindeni și gândurile de nicăieri, lacătele nu mai au chei și ușile nu mai au lacăte, dar printre crăpăturile timpului, din înaltul cerului, mi-am văzut rădăcinile... o lumină argintie cobora
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/maria_ieva_1423235648.html [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]