538 matches
-
Caderousse, care dau pe soțiile lor regelui, ca Soubisse, care îi oferă nepoatele, ca Villanceau, ori care susțin ca Bussy, "că cei mai delicați din punctul de vedere al onoarei cată să se socotească prea fericiți când asemeni noroc se adaogă carierei lor", ni se pare că avem dreptul de a conchide că între asemenea oameni și noi nu e deosebire decât în câteva puncte în care se pare că noi valorăm ceva mai mult decât dânșii; în orice caz nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ă: ușă, grijă, pungă, tinereță etc. La punct 5: după consoane, scriem ea în deal, meargă, lunea, marțea, seară, seamă; însă după grupele gh și ch, scriem ia: ghiață, ghiară, chior, chiag etc. Punct 7: lângă excepția iia, să se adaoge viier în două silabe. Punct 20: Nu cred în răspândirea formelor Cazani, Gogoli, Haricov. În memoriu, se vorbește despre dominația capitalei asupra formării limbii viitoare, lucru de care se vorbește de multă vreme; și se amestecă limba scrisă literară cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care îl vom petrece târziu, noaptea, după plecarea noastră de la Stalingrad. Cu parahodul nu le vom putea vedea în vremea nopții. Le-am văzut ziua, dându-ne mai bine seama de lucrarea aceasta uriașă, menită să schimbe natura și să adaoge ceva creației prime. Marți, 25 mai. Am vizitat una din uzinele Stalingradului, ca să ne dăm sama de opera culturală pe care regimul nou a statornicit-o în lumea muncitorească. Aici am adaos o serie de informații cu caracter statistic. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un ochi și râdea cu celălalt. Poporul nostru a trecut dintrodată, într-un singur deceniu, momentul istoric al culturii lui, pășind puntea cătră lumină deplină. Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini, a spus Eminescu. Rămâneți în umbră sfântă, adaog eu, voi cântăreți ai durerii poporului, a întunericului, a disperării și nădejdilor neîmplinite! Strigătul vostru a trecut hotarul timpului și neamul vostru a fost izbăvit. Rămâneți alături de căminele sfărâmate, de bourii și zimbrii vremilor eroice, alături de dihăniile care vă tulburau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
complectat badea Chirilă. Întocmai precum spui, prietine, s-a supus cu voie-bună ungureanul. S-a stârnit în îmbulzeala adunării un râs în cascade, de l-au auzit plutașii care-și legau lângă podul Bistriței catargele. La veselia generală s-a adăogat și mașinuța care a chiuit vesel în partea de sus a trenișorului și lumea s-a grăbit să se acațe pe platforme. Cerul de-asupra pădurilor de brad era siniliu ca vioreaua. 10 Septembrie 1956 Miercuri, 12 septemvrie [VOVIDENIE-NEAMȚ] La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chestia țărănească. Mulți mi-au spus limpede: dreptatea este a muncitorului obijduit. Arendașii și proprietarii, fără deosebire de naționalitate, își bat joc de munca Românului. Toți surtucarii satului, primar, notar, scriitoraș, mulg fără rușine, fără milă, această vacă lăptoasă. Se adaogă la aceștia și preotul care aproape în toate părțile e în discordie cu învățătorul. Aprig la câștig din pricină că are familie grea, om care ajunge la oarecare avere și oarecare greutate, care, prin faptul acesta, trebue să se dea de partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noastră are nevoie să-l cunoască. L-a uitat și se orientează iarăși cătră barbaria preistorică. Limba poporului nostru așa de dulce fixată de Creangă și armoniile versurilor lui Eminescu sunt realizări unice, în afară de ființile trecătoare, sunt valori care se adaogă la totalitatea cunoașterilor noastre. Personalitățile sau dacă voiți sufletele care se întrupează în ele devin nemuritoare în raport cu timpul nostru. Divinitatea lor afirmă existența noastră. Am putea spune că ființăm ca valoare, numai de la data când s-au produs asemenea realizări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
domn că este așteptat la Liov. Domnul și-a amânat venirea din mai multe pricini și, după cum relatează Dlugosz, Ștefan se temea că, în lipsa lui din țară, Moldova să nu fie ocupată de turci, de unguri sau de munteni. Dar, adaogă cronicarul, Ștefan „se temea de prinsoare, aceasta în urma încunoștințării unuia dintre sfetnicii regelui”. Ca să nu-l supere pe rege, domnul a depus jurământul de credință în fața solilor regali, făgăduind că, atunci când regele va veni la Camenița, Colomeea sau Sneatin, el
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Valea Strâmbei, în județul Vaslui, unde să își întemeieze sate. La 7 decembrie 1436, protopopului Iuga și fiului său Mihul grămatic, le sunt întărite satele Mânzați, Temeșești, unde este Miclea lui Bahnă, sate pomenite în privilegiile anterioare, la care se adaogă satul unde este Mihail Colici (com. Albești, județul Vaslui), unde este Barbă Stan și Stanciul (comuna Puiești, județul Vaslui), și la Conovițe, unde este Mihail Colici (com. Albești). Alte patru sate, toate în județul Vaslui, se adaugă domeniului popii Iuga
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Sorin Ulea nu a ținut seama de unele păreri exprimate în legătură cu pictura exterioară. V. Vătășianu atrăgea atenția încă din 1959 că O. Luția descoperise o friză de vrejuri cu caracter bizantin, ascunsă în podul bisericii de la Voroneț, când a fost adăogat exonartexul, în 1547. Dovadă că bisericile lui Ștefan au fost acoperite cu frescă din timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Corina Nicolescu era de părere, în 1964, că sub “influența picturii exterioare a bisericilor din Transilvania”, zugravii din Moldova au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îndemn pentru stabilirea unui contact între apusul și răsăritul Europei, adâncind studiul influențelor care ar fi putut să interfereze în ambele sensuri.” Pe marginea unor observații făcute de Paul Henry în legătură cu unele influențe italiene asupra artei moldovenești, Delumeau scria: “Aș adăoga o notă complementară, pe care mi-o sugerează istoria paralelă a mentalităților apusene și răsăritene din acea vreme: anume, cele mai frumoase și impresionante reprezentări ale Judecății de Apoi pictate în occident datează din epoca Renașterii. La fel, în Moldova
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de gratitudine și a-i cere să ia sub puternica-i oblăduire familia ctitorului, tronul și pământul Moldovei. Ele [bisericile] sunt totodată și chezășia alianței dintre domnul țării și Tatăl Ceresc.” Iar dacă el însuși nu a fost un artist, adaogă Paul Henry, “nimic nu ne obligă să îi contestăm simțul artistic”. Datorită puternicului său îndemn a dat “avântul necesar arhitecturii naționale care se dezvoltă, se amplifică și crează o formulă originală și în câțiva ani numai, dă la iveală capodopere
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mariei de Mangop, elemente care au stârnit atenția specialiștilor de artă bizantină medievală. De la Ștefan cel Mare au rămas și cele două steaguri brodate, cel din 1500, păstrat la Muzeul de Istorie Militară, și cel de la mânăstirea Zografu. Dacă mai adăogăm cele trei nebedernițe și un omofor, care se păstrează la Putna, ne dăm seama de valoarea extraordinară a acestui Muzeu de artă medievală românească. Veșmintele. Fastuoasă trebuie să fi fost și viața la curtea domnului Moldovei, așa cum se poate deduce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
călugărul Silvan de la Neamț. Decorația lor amintește, prin “atitudinea personajelor... opere contemporane din pictura murală și broderii.” De o deosebită valoare sunt cele două ripide, lucrate în argint, una aflându-se la Patmos, iar alta la Putna. Acestora li se adaogă panaghiarele de la Neamț și de la Bacău și crucile ferecate, dintre care numai una s-a păstrat la Putna. Danii în odoare sfinte au făcut și boierii. În 1462, Iuga, marele vistier, a dăruit Moldoviței “trei dvere de damasc roșu cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bulgari, între care scrierile celor ce alcătuiesc mineele: Patriarhul Eftimie (cel mai mare scriitor bulgar al Evului Mediu)”. Se punea, astfel, la dispoziția cărturarilor Moldovei “aproape tot ce agonisiseră sârbii și bulgarii în trei-patru secole de ucenicie la Bizanț și adăogaseră ca operă proprie.” Marile minee de lectură de la Târnovo nu s-au păstrat în forma lor genuină decât în Moldova și ele se află acum la Putna, la Dragomirna și la Biblioteca Academiei, iar câteva în bibliotecile din Rusia. Copiștii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
consolidată, domnul mai acordă alte trei privilegii ca, între 1499 și 1503, să mai dea opt privilegii. În schimb, domnul a dăruit ctitoriei sale de la Putna 12 privilegii între 1466-1480, ca să îi acorde alte 18 între 1487-1503, la care se adaogă alte nouă privilegii acordate bisericii de la Voroneț și mânăstirilor sale de la Tazlău și de la Dobrovăț. Dacă domnul a înzestrat bisericile cu danii și le-a acordat scutiri ca să atragă biserica de partea sa, asta s-a întâmplat în primii 16
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
similare celei din baladă: laptele de la o sută patruzeci de vaci albe a vindecat prin îmbăiere soldații otrăviți de săgețile bretonilor. În basme, cufundarea în apă face parte din riturile nupțiale, purificând mirii pentru etapa următoare: „La noi este obiceiul, adăogă zâna, ca înainte de a merge la cununie, să ne îmbăiem”. Baia în laptele iepelor năzdră¬vane nu poate fi făcută decât de adevăratul erou, care a parcurs toate etapele inițiatice: „Ea porunci să încălzească baia și împreună cu împăratul să se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ce era mai rea și decât robia, este atât de mare cât nu o poate scrie niminia. Dumnezeul părinților noștri păstreze zilele Măriei Tale ferice, nebântuite; îl rugâm să ia din zilele noastre și a[le] copiilor noștri și să adaoge pe ale Măriei Voastre... Rugămu-te, dă-ne voie ca de acum înainte să te numim Părintele cel bine voitor și slobozitorul neamului țărănesc” (subl. ns.). La 28 septembrie 1866, Mihail Kogălniceanu, președintele Consiliului județului Fălciu declara: „Prin Legea rurală s-
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
moarte. Sar potrivi, poate, expresia, simplă, dar nu lipsită de un anume înțeles filozofic, primitiva expresie "asta-i viața". Sigur, "asta-i viața". Cu asta spunem totul. Privitor la Junimea, astăzi sărbătorită, și totodată umbrită de o durere, vreau să adaog, însă, ceva ce nu poate fi inclus în filozofia "asta-i viața". De ziua Junimii vreau să amintesc unele aspecte care o disting în peisajul cultural românesc. Junimea, trebuie să amintim la aniversarea Editurii Junimea, este altceva decât o instituție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
intimitate frățească unde sălășluiește numai voia bună, toate aceste sunt elemente care compun nobila și bărbăteasca pasiune a vânatului. Nu e vânător care să nu fie iubitor de natură. Alecsandri a zis odinioară că tot românul e născut poet, eu adaog că e născut și vânător. În adevăr, puțini sunt aceia care nu cunosc puternica emoțiune ce simte omul când, rezemat de copac în pustiul codrului, cu pușca în mână, cu ochii mari deschiși, așteaptă în bătaia inimei apropierea dihăniei. Acelora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îmbrățișat pe Spencer, am înghițit fatalismul lui Conta și am ajuns la credința că trebuie să dăm jos creștinismul și să intrăm în Nirvana, acolo-i mântuirea! Așa a spus Baghavat respectabilului Pürna! Ați înțăles, voi burghejilor? N-am înțăles, adăogă grav președintele celor nouă. Atunci un hohot de râs urmat de o mare gâlceavă se stârni între păpuși. Pogor plesni cu perina pe Naum; Naum se repezi la Bodnărescu. Bodnărescu la Creangă; dar acesta, fiind mai tare, mai voluminos, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noi l-a constituit învestitura ca Președinte al țării noastre a Domnului Nicolae Ceaușescu, cu două decenii în urmă. Aceștia au fost ani de strădanii neobosite, care s-au înscris în filele de aur ale istoriei țării noastre, care se adaogă celor 50 de ani de activitate revoluționară a Domniei Sale, dăruiți în slujirea neamului și patriei.“ („20 de ani de înflorire a României moderne: Epoca Ceaușescu“, în Îndrumător pastoral, misionar și patriotic, vol. IX, 1985) ENESCU Radu „Președintele Nicolae Ceaușescu nu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ceea ce ea ne oferă azi au lucrat, secoli după secoli, generații de-a rândul, cu credință, cu entuziasm, cu geniu. Florența e o operă terminată, în farmecul și prestigiul căreia e greu să ne închipuim că timpul ar mai putea adăoga mare lucru. Iașul nu e decât un biet oraș sărac și trist, părăsit încă de la începuturile formațiunei sale, deci mult înainte de a fi atins al-său-propriu, care i-ar fi permis să înfrunte secolii cu demnitate, dar fără care n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sau fără știință. Marele scriitor, a cărui strălucită, și în unele privințe neîntrecută operă datorește atât de mult predecesorilor săi (Rabelais, Voltaire, de pildă, pentru a nu ieși din literatura franceză și a ne mărgini la cei mai exploatați) France adaogă cu tot atâta spirit cât și candidă răutate: "...Selon le mérite de chacun, on peut dire à peu près d'avance, s'il est vraiment plagiaire. Sardou l'est fatalment lorsqu'il emprunte, et Shaklespeare ne le fut jamais, quoique
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu folos la descifrarea trecutului, ca arhitectura). Se știe, de exemplu, că în secolul al XV-lea, principalele surse de inspirație ale arhitecturei noastre, ca și ale mai tuturor țărilor Europei, sunt arta bizantină și cea gotică, la care se adaogă desigur și alte influențe. Ei bine, priviți bisericile lui Ștefan cel Mare, de care toată Moldova e plină (bisericuța din Borzești sau Sfântul Ion din Piatra sau Sfântul Neculai Domnesc din Iași), toate ieșite din amestecul acestor influențe. Și spuneți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]