6,508 matches
-
sculpturi în aer liber, obiectivele de artă plastică și științifice concentrează ingeniozitatea, îndemnarea, civilizația și istoria poporului român. 1. Muzeele de artă adăpostesc exponate din domeniul picturii și al sculpturii. Cel mai cunoscut este Muzeul de Artă al României, ce adăpostește cele mai reprezentative picturi din epoca modernă, creații ale lui Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Teodor Paladi precum și cele mai apreciate colecții de sculpturi din secolul al XX- lea, opere ale lui Constantin Brâncuși, Ion Irimescu, Vida Geza, Ion
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
îndreaptă spre Casa Memorială de la Ipotești (unde a trăit Mihai Eminescu), Casa Memorială de la Dorohoi (George Enescu), Casa Memorială de la Humulești (a lui Ion Creangă), Casa Mihail Sadoveanu (Iași), Casa Memorială Constantin Brâncuși (Hobița), Bojdeuca lui Creangă (Iași). 6. Bibliotecile adăpostesc tipărituri vechi, manuscrise și un fond de carte destinat populației. Cele mai cunoscute sunt Biblioteca Națională, Biblioteca Academiei, Casa Dosoftei, Bibliotecile universitare ș.a. 7. Monumentele istorice sunt dedicate unor evenimente deosebite din trecutul țării. Cele mai vizitate sunt: Mausoleul Tropaeum
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
spectaculoase, ape minerale și suprafețe întinse cu păduri de conifere, este completat de obiectivele antropice. Cele mai importante atracții turistice sunt: mânăstirile cu biserici pictate în exterior: Voroneț, Arbore, Humor, Moldovița, Sucevița și mânăstirile de mari dimensiuni, precum Putna (care adăpostește mormântul marelui domnitor Ștefan cel Mare) și Dragomirna; orașul Suceava, un adevărat „muzeu în aer liber”, în care se impun Cetatea de Scaun (secolul al XIV-lea), Cetatea Șcheia, Curtea Domnească și numeroase biserici (Sfântul Gheorghe, Sfântul Ioan cel Nou
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
potențialului turistic. În pofida exploatării intense din perioada contemporană, dar mai ales din ultimele două decenii, fondul forestier din țara noastră constituie un avantaj în dezvoltarea activității turistice. Pădurea de foioase și de conifere completează cu succes pitorescul unor stațiuni și adăpostește o faună cinegetică invidiată de turiștii altor țări europene. Se adaugă o serie de produse naturale, precum ciuperci, flori și fructe de pădure. Diminuarea potențialului turistic este, adesea, efectul cumulării unor acțiuni distructive asupra elementelor naturale (vegetație, apă, sol), dar
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
paltonul negru în jurul trupului uscățiv. Slăbise mult în ultimii ani. Nu știa de ce, nici măcar nu încercase să afle. Poate vârsta, poate gândurile. Nu mai conta. Se luminase bine de ziuă când ajunse în fața porților mari, negre, din fier forjat, ce adăposteau ... Îi adăposteau pe ceilalți. Pe cei care nu mai erau decât niște nume scrise pe tăblițe mici și în inimile celor rămași. Se apropie cu strângere de inimă, evitase cât putuse, de-a lungul vieții, contactul cu astfel de locuri
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în jurul trupului uscățiv. Slăbise mult în ultimii ani. Nu știa de ce, nici măcar nu încercase să afle. Poate vârsta, poate gândurile. Nu mai conta. Se luminase bine de ziuă când ajunse în fața porților mari, negre, din fier forjat, ce adăposteau ... Îi adăposteau pe ceilalți. Pe cei care nu mai erau decât niște nume scrise pe tăblițe mici și în inimile celor rămași. Se apropie cu strângere de inimă, evitase cât putuse, de-a lungul vieții, contactul cu astfel de locuri, doar evenimentele
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mult vânat în acest timp se află aici, căci locul este răcoros vara. La câteva zvârlituri de băț depărtare de brigadă, se află un stejar falnic și o poiană cu o suprafață de câteva hectare. La umbra copacului se puteau adăposti câteva sute de persoane. Aici, sub el, se aflau mese și scaune bătute pe țăruși în pământ unde se adunau vânătorii cu trofeele și tot aici avea loc și ospățul cel mare, cu povestirile și toate pățaniile din timpul vânătorii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
bănuiește că unul dintre bandiți, pe nume Lazăr Ilie, i-ar fi dat drumul la o mână fără să-l vadă ceilalți bandiți. Așa a putut Pleșu să se dezlege și să fugă prin grădini, gol pușcă, până la marginea satului, adăpostindu-se la Iedul, care i-a dat o fașă de țol cu care s-a înfășurat să nu i se vadă păcatele și să se poată duce dimineață la copii și nevastă. Noaptea de coșmar a avut la bază unele
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
tevatură am stârnit, rostise Andreea, ca o scuză. Pe toți i-am făcut să se scoale cu noaptea-n cap și cel mai rău ar fi să fie Înnorat. Din nou Îi era frig și ar fi vrut să se adăpostească undeva, iar Silviu observând o cum tremura, propusese să aducă pătura din mașină. Mai bine intrăm toți , propuse tatăl, mai avem ceva timp de așteptat. Cum nu obiectase nimeni, se Îndreptaseră spre mașina parcată aproape de plaja de nisip, doar că
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Octavian Pavnotescu, jurnal interior. Confesie. Confesie aproape directă, aproape nudă, în versurile de tinerețe; confesie stilizată, rafinată prin cultură, prin intelectualizare, acum. Confesia încredințată cui? Memorialul numit Viața ca reprezentare include scrisori adresate cuiva, unui amic profesor. Galeria cu antichități adăpostește, așa zicând, scrisori fără adresă. Emițătoarea lor stă de vorbă cu ea însăși. Cu propriul suflet. Și dacă eul nostru profund coboară, uneori, cum crede Jung, în inconștientul colectiv, identificat cu divinitatea, am putea spune că poeta se confesează, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
care-l menționează pe Neagoe din Breaza, prezent la Brașov cu afaceri de negoț. Se presupune că acest Neagoe, pomenit de registrele brașovene la 1503 este persomajul amintit în hrisovul din 1510. Iată motivul pentru care înscrisul din anul 1503, adăpostit de Arhivele Naționale Brașov, poate fi socotit 'piatra de temelie' pentru începuturile istoriei la Breaza. De atunci și până în prezent (când se împlinesc 500 de ani de existențăă se poate vorbi despre comunitatea brezenilor, despre o notabilă așezare prahoveană. Mai
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
a pietrei cât și fabricarea varului. Mărturia în acest sens este Moara de mozaic, Fabrica de ciment Gura Beliei, azi Fabrica de var. Hanurile de altădată, existente aici, și-au adus contribuția la înflorirea comerțului și cărăușiei. În ele se adăposteau negustorii și chirigiii pe timp de noapte, vreme rea și pe furtună. Târgul săptămânal și mai apoi Bâlciul anual care se ținea în fiecare an în ziua de octombrie, de unde și numele de Bâlciul Vinerii Mari a avut și încă
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
alții să descopere vraja codrilor fremătători. Întîi a fost simplu. Nu erau stingheriți de alte animale. Pe cine să se fi supărat, cînd pădurea era întinsă cît nu apucau s-o cuprindă cu ochii și, în adîncurile ei, se puteau adăposti oricît de mulți? Lupii alergau cît era ziulica de lungă, se jucau, își creșteau copiii, îi educau, vînau, își construiau adăposturi și toate astea fără să fie stînjeniți de vreo vietate. Viața lor era minunată și așa ar fi rămas
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
slăbit strînsoarea din jurul gîtului și i-a mutat, să-i ferească de gerul năprasnic, în adăpostul lui din ramuri și pămînt, și-au dat seama că nu pot urî făptura aceea caraghioasă care le aducea apă, îi hrănea și-i adăpostea. Și, a patra zi, în zori, lupii captivi i-au lins mîna Omului-Stăpîn, în semn de recunoștință și de supușenie. N-au mai dorit niciodată, de atunci începînd, să se întoarcă în mijlocul lupilor rămași în pădure. Și... la ce să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de confort și căldură, or nici una dintre acestea nu se găsea acolo. Dimpotrivă, cît încă nu căzuse prima ninsoare, trebuiau să coboare spre marginea pădurii. Nu le rămăsese timp de ales altă variantă. Sorocul se apropia și, dacă nu se adăposteau acum, periclitau sănătatea, poate chiar viața mamei, cît și pe cea a puiului ce avea să se nască! S-au grăbit către vale. Lupul înainta îngrijorat, dezamăgit de sine însuși. Ar fi vrut să fi realizat mai din timp că
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
apropie odorul pe care nu îndrăznise să creadă că-l va întîlni vreodată cu adevărat. De unde știu? După miros. Porți întocmai mirosul mamei tale, fiule... CAPITOLUL 15 În doi A veau atîtea să-și povestească! În cele din urmă se adăpostiseră de bătaia ploii, deși, de atîtea ori în nesfîrșita caniculă, își imaginaseră, la fel ca toate animalele, că n-or să se mai sature vreodată să simtă apa trezindu-le trupurile la viață. Stătuseră la vorbe toată noaptea, sorbindu-și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
judecata acestuia. Oricare i-ar fi fost decizia, avea să i se supună. Știa asta, la fel de bine, și Arus. N-aș fi demn de respectul haitei mele dacă mi-aș pune mintea cu un pui. Spune, lupoaico, cîți Oameni se adăpostesc aici? Lupoaica îi răspunse fără resentimente. Doi Oameni. O femelă și un mascul. Haita lor a fost una numeroasă, dar s-au împrăștiat care încotro, în căutare de pămînturi roditoare. Ei singuri au rămas aici, împreună cu micuțul, puiul lor. Acum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în Bucovina (libertate religioasă, scutiri de impozite pe o perioadă de 20 de ani, scutiri de serviciul militar). În acest context o parte din staroverii din Dobrogea s-au mutat în Bucovina. Conform cercetărilor lui N. I. Nadejdin, ”la 1845 Moldova adăpostea mulți ruși de rit vechi. Ei erau cunoscuți aici sub denumirea de lipoveni ca și în Austria, adică Bucovina. În Moldova rușii-lipoveni erau răspândiți pe toată întinderea ei, prin orașe și prin sate, trăind amestecați cu indigenii sau separat de
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
de licurici, ce pot alunga măcar cât de puțin din întunericul acestei existențe. Vorbe! Vorbe! Vorbe! Unde am mai auzit eu replica asta?... - Noroc, Pandelică! ULTIMA VÂNĂTOARE Nimeni nu știe cât de tânăr sau cât de bătrân este: viețuitor singuratic, adăpostindu-se prin râpi și hâgiuri, grohotișuri împestrițate de mărăcini, ori strecurându-se neauzit și nevăzut prin desișul de cătină și păducel din crucea dealului. Peri înspicați, argintați de roua strălucitoare a nopții, apar dimineața ca niște semne ale neliniștii, în jurul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Nici el nu putea trece zidul de protecție pentru a oferi din ceea ce era ascuns în imensitatea aceea. Avem prin obsesii, metafore și protagonist o nuvelă în serial, o noutate întrucât se părea că doar romanul, specie proteică și permisivă, adăpostește personaje din alte scrieri. De altfel autoarea recunoaște faptul că povestea Karinei are o poveste: Clipe fragile este o continuare a cărții de debut, Labirint, publicată în urmă cu doi ani. Cartea a fost scrisă la cererea cititorilor, care au
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și poate că de asta te-am văzut. — Poate că de asta ți s-a părut că m-ai văzut, doamnă. — Țucurașule scump... a șoptit ea tandru și s-a lipit de el, moale, caldă, ai fi zis ca să se adăpostească de ploaie. Și de care celălalt vorbești tu? Nu există nici un celălalt. Există Întotdeauna ceilalți. Ești gelos? Bineînțeles că era gelos, era gelos pe fiecare individ pe care Îl vedea fericit, respira chiar cu gelozie. — Nu, nu cred. Poate că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
aceste vremuri din urmă, fiara “și-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui și cortul Lui și pe cei ce locuiesc în cer.” (Apoc. 13, 6). Sodoma și Gomora, cetăți vestite pentru desfrânarea ce o adăposteau între zidurile lor, pentru abominalele fapte de spurcare a trupului și sufletului, în toate modalitățile posibile, au pierit sub o ploaie de foc. La vremea aceea nu existau televizoare, internet, reviste, filme, cărți și, totuși, au pierit sub o ploaie
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
și singurul sentiment prezent și real 139 e cel care îi spune că omul ăsta mic și neajutorat și fără cap și fără minte în cap trebuie să moară, trebuie să fie pedepsit. Cavanosa își simte pleoapele gigantice care îi adăpostesc ochii. Pleoapele lui clipesc în ralanti și decorul se schimbă. E noapte și doar lucirea lunii luminează un oraș pustiu, postapocaliptic. Cavanosa își sprijină degetele enorme de acoperișurile unor clădiri înalte, părăsite. Se uită la străzile murdare ale orașului în
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ascultă povestea. Dă repede din cap de mai multe ori, în semn ca nu cumva să mă opresc acum. Fata cea tânără și frumoasă a luat toporul de argint și a mers spre lac. A recunoscut nufărul în care se adăpostea prințul-broscoi. Vrăjitoarea îi spusese că nufărul cu pricina e singurul nufăr cu opt petale. Și că toate cele opt petale se luminează ca licuricii în puterea nopții. Fata s-a apropiat de nufăr și a strâns în mâini toporul de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și pentru ea! Computerul a fost montat în camera de la parter. Dar acum altele erau prioritățile mașinile de la Văleni. Vorbi cu domnul Pavelescu și cu badea Ion, stabiliră ce aveau de luat, cum le demontează și le transportă, unde le adăpostesc până la înjghebarea "Cooperativei". Mai stabiliră de câți oameni și de ce scule aveau nevoie. Cu toate detaliile aranjate, îl sună pe directorul fabricii, conveniră data și ora "acțiunii", directorul se arătă binevoitor să-i ajute cu un camion cu macara pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]