1,572 matches
-
mă plimb prin cetate pietre rotunde, pătrate, îmi scrijelă trupul. Sunt roată sireapă cu sânii înspumegați Pielea-mi miroase a iarbă Mă rostogolesc prin otavă Mă rostogolesc prin zăpadă, mă spăl cu țărâna. Sunt roată, Pielea-mi mustește de viață, Ademenesc fluturi de noapte Cu mirosul tandru, amețitor Sunt roată, sunt roată, Doar pe dinafară mă văd Rostogolindu-mi aerul Dinăuntru Sunt roată și măruntaiele mele-s de aer Sunt roată-n repaus streașină pentru vrăbii Roată de piatră de râu
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAȚA LA IMPERFECT”(BILINGV - ÎN ROMÂNĂ ȘI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 636 din 27 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului “ademenește-mă cu fluturi tomnateci” Poeta Eleonora Stamate, profesor de limba română și limba franceză la Școala „Dimitrie A.Sturdza” din Tecuci, își face debutul în poezie la revista „Bilete de ucenici”. Apar mai târziu, publicațiile ce-i poartă semnătura: „Simfonie
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
pajura // am iubit iarba, fecioarele // cum se jucau de-a v-ați ascunselea // cu asfințitul,”...( Autoportret). „Lăcrimând noaptea” poeta își amintește cu nostalgie de timpul când iubirea înmugurea în fiecare zâmbet, în fiecare ticăit al inimii.. când „cărările neumblate” o ademeneau să-și încerce pasul prin hățișul necunoscut al vieții. Ce vremuri minunate! Nici fulgerul care își făcea apariția pe cerul speranței nu putea tulbura încrederea în ziua de mâine. Asfințitul se „tăvălea” în așternuturi neasemuit de frumoase, iar gândul „feciorelnic
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
Apostol, filozofule! Omenii îți ascultă povețele, poveștile...Aș spune, că ești un spirit imposibil de cuprins cu mintea, precum adâncul oceanului. Te percep suspendat între apele tăcute ale mării... Și totuși... - Se pare că ne asemănăm. Tu plutești, în loc să mergi, ademenind cu un cântec universul, ca o sirenă, din dorința de a vedea lumea... - Totul este iluzie! Și totuși, fără efortul meu artistic... Desculț sau nu, eu veghez. Altfel, Planeta s-ar opri din rotația ei. - Elisabeta IOSIF Referință Bibliografică: ELISABETA
ELISABETA IOSF DESCULŢ PRIN CETATE PROZĂ SCURTĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365856_a_367185]
-
are o menire: „cioplesc cuvinte / din trupul gândului /... // (...) cioplesc cuvinte / privind de-a lungul zării / urma de sânge / ce gândul îmi frânge / și trupul flacără - / încet, încet îmi stinge, / îmi stinge ... (Cioplesc cuvinte)”. De ce se simte amenințată poeta? Neantul o ademenește, „cum un ochi străin / ca o fiară a nopții / dintr-un colț sticlos ... mă pândea-”, destinul o arată cu degetul, retina e pătatăde sânge, ea însăși se vede târâtă fără milă în groapa cu lei. Asemenea viziuni terifiante sunt de
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
se potriveau perfect, indiferent de neînțelegerile ce avuseseră loc între ei. Albert nu era decât un corp străin într-o emulsie ; nu avea ce să caute acolo ! Nu era atât de pornită împotriva lui cât împotriva Dorei, ștoarfa care îl ademenise pe Jen numai și numai pentru a câștiga un pariu ! Aceastea sunt convingerile ei. Referință Bibliografică: IV. ECOU RĂTĂCIT / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LUPII Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Lupii Lupii din sufletul meu mă sfâșie, mă devorează, iar demonii mă cheamă, mă ademenesc, aș vrea să fug, să mă ascund, să mă împotrivesc, dar e târziu, se înserează. Lupii din sufletul meu mă hărțuiesc, demonii îmi ațin calea, mă tortureaza, aș vrea să strig, să primesc ajutor să răzbesc, dar nu e nimeni
LUPII de NINA DRAGU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365418_a_366747]
-
mă împiedic uneori. Dar sunt și brazi atât de verzi, încât ai zice că nu-ți pasă de-o să cad...dar... m-apasă... Și...e trist când minți și spui, că-n viața ta doar eu exist. Sunt amăgiri... m-ademenești cu false vorbe de-mpliniri. S-a stins iubirea?! (dac-a fost vreodată) Îți exist doar să-ți iau a ta povară... Lumesc, se-nnoadă fire-n viață, fără legătură și la vânt de seară se desfac... se desfășoară... Nu
NEPĂSARE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365558_a_366887]
-
din urmă încărcătura de liniște agonisită de întreaga ființă a fost străpunsă, ca de un țipăt, de lumina soarelui. Sufletul despresurat de uitare se apropie de cer, ființa devine cutezătoare. Albert se agață de rădăcinile spălate de apă, ce-l ademenesc într-o nouă lume tainică, se saltă, nu înainte de a-și lua bocceluța, lasă pluta în voia apei după care se cațără pe malul încă abrupt. La doi, trei metri de mal se înalță un arțar, cel mai înalt copac
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
Moldovei. El, Albert a preferat să rămână cu zilele lui de trudă, convins că asta trebuie să facă și nu altfel. După o zi de excepție urma duminica, zi în care nu avea de gând să se cruțe. L-a ademenit însă Dinu, prietenul lui cel de toate zilele: - Ce zici gașpere, vii cu noi? - Unde? - Am organizat o excursie. Mâine mergem în pădure la Gâdinți. Chiar și drumul până acolo este tentant, vom coborâ pe malul stâng al Siretului. Nu
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
nu știai că poți să te trezești noaptea, urlând de durere. Cine mai face una ca asta? De unde să ai încredere într-un bărbat? De te vedea Nichita te întreba ; -el ți-a sărutat talpa de mergi așa? După cum te ademenea cu respirația, cu privirea e bine că ai rămas în viață - mi-a zis un alt poet. XXXVII Zina spune că nu crede în dragoste - are soț și copii, dacă aveam o crenguță de măslin aș fi pus-o sub
DE DOR DE POEMELE ECATERINEI NEGARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365225_a_366554]
-
temple de piatră... XXII. NU ESTE VIS, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 825 din 04 aprilie 2013. inima ta s-a deschis floare joacă lumina și roua zorilor printre petale dansează în jurul meu în ritm de jazz ademenindu-mă am întins mâna să-i prind umbra mi-a înfășurat sufletul în ritual ceresc acum o am aproape simt cum bate cântă șoptește tresare pentru mine de ieri și azi și mâine... învelită în strai de îngeri dimineața va
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
puteri să răspund, dar de la capătul celălalt nu primii decât o zăbavă de clipe bune... Apoi apelantul închisese, ascunzându-se în adânca tăcere a nopții. Nu-l apostrofai în gând pe îndrăzneț, pentru că răul îmi trecu și să mă lăsai ademenită de prietenul Morfeu. ... Așteptând ca telefonul să-și facă efectul, Seniorul băgă de seamă cum reflecția Juniorului îi făcea semne disperate din oglindă. După ce-nchise, fu mustrat: -Dar știi c-o suni nepotrivit?! E trecut de miezul nopții! Iubirea-ți
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
exemplu al lui Michelangelo, în opere cu subiecte sacre sau profane, al căror clivaj se va accentua însă cu trecerea timpului. De la imagini, mai ales ale femeii, elaborate în minte, de cele mai multe ori pe baza experienței cotidiene, artistul își va „ademeni” soția, slujnica, femeile umile care îl inspiră spre un efort de idealizare și plăsmuire fantasmatică a frumuseții trupului gol. La început, nudul este cumpărat de oamenii bogați, de nobili, deși adesea artistul amestecă în „surplusul”erotic al tablourilor atât elemente
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]
-
de aceste locuri de...”vis” și ajungi în ”Podul Roș” te lovește o discrepanță uriașă; sunt două lumi care sunt atât de departe una de alta încât nu se vor ”întâlni” niciodată! Ești întâmpinat de ”negustorii de stradă” care te ademenesc din spatele tarabelor întinse ca la iarmaroc, de jurîmprejurul ”Podului Roș”... Unde a rămas acea strălucire de la ”Palas”? acele magazine de modă care concurează cu cele din Vest? Unde este ”lumea plină de bani”? Intr-un colț te întâmpină o cerșetoare
CINE A ”VÂNDUT” ORAŞUL? de DOINA THEISS în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364967_a_366296]
-
timp despre mine să știi că nu am amuțit sunt chiar bine. îngerii au cernut zăpezi ca-n basme peste mine și-o zână prea frumoasă c-o baghetă m-a întinerit. știi zilele s-au transformat în fecioare visătoare ademenindu-mă să mă scald în lava unui vulcan nopțile au devenit dintr-o dată prietenoase asemeni altarelor unde rugăciunile au har ah și inima din piept îmi tresaltă grăbită parcă ar fi o copită de cal la trap alergând dacă ar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
muntelui c-un ochi de apă. Un soare cu dinți iese din cotul apei pe-un picior de plai. Mâna de stele din inima pădurii nu-i un cap de pod. Vârful muntelui scrie autografe pe fața lunii. Farul pâlpâie ademenind fluturii să eșueze. Curcanul vinde un șirag de mărgele în prag de iarnă. Spre Poarta Sfântă ciocârliile își duc rugăciunile. Lumina toamnei trezește licuricii din abecedar. O zi de alta cântecul cocoșilor desparte-n noapte. Doar șoricelul știe iarna cămara
PANSEURI ÎN 17 SILABE (II) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366545_a_367874]
-
nici umbra ce te ascunde, Cu ani sfioși cu tot ai rămas departe. 06-07-11 Port zilele-nvechite Îmbogățit cu-a vârstei mele cruce, Port zilele învechite la chimir. Un „Vrăjitor din Oz” parcă mi-aduce Suspinele prelungi când te respir. Ademenit de-a vremurilor curse, Părea că țin în mâna mea dârlogi; Înspăimântând regatul Marii Urse Pe cer struneam nu cai, ci doi buldogi. Să mă privești și azi ca pe o apă, Ca pe o curgătoare zămislire, Când fiecare stea
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366689_a_368018]
-
Autorului SONET NOSTALGIC Eram frumoși pe vremea când Nu prea știam ce e pustia Slujbași cuvintelor de rand Ne logodeam cu Poesia Vânduți tristeților din gând Visăm castele-n Danemarce Eram frumoși pe vremea când Ne pomeneam seduși de Parce. Ademeniți de Olandezul Din vasul răstignit pe vânt Rosteam fără cuvinte crezul Ce trist și ce sublim cuvânt! Și-n arca dorului plăpând Eram frumoși pe vremea când... CEZARINĂ ADAMESCU De Ziua Eminescului, 2012 Referință Bibliografica: SONET NOSTALGIC - CEZARINĂ ADAMESCU / Cezarină
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366786_a_368115]
-
o stea.”( Sorin Cerin ) Familia e o corabie ce plutește pe “oceanul vieții”, ocean plin de pericole: vânturi potrivnice, furtuni ce se stârnesc din senin, stânci ascunse și periculoase dar, mai ales cântecele pline de vrajă ale sirenelor ce te ademenesc. Dacă vei ști să reziști ispitelor ce se ivesc la tot pasul, vei reuși să-ți dai seama, că totu-i trecător în viață, chiar și farmecul sirenelor care se pot transforma în ”vrăjitoare”. Important este să ții drumul drept
FAMILIA... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365771_a_367100]
-
mirarea din pragul Anului Nou. De-mi vine să iau literalmente în serios spaniolescul Noche Buena, care, surprinzător, desemnează de fapt Seara din Ajunul Crăciunului și nu, așa cum ar părea la prima vedere, un simplu îndemn la somn ușor. Mă ademenește gândul de a mă odihni în brațele lui Moș Ene, sau mai bine zis ale lui Moș Crăciun. Dar stai puțin! Dacă pierd ceva? Păi n-ar fi păcat? Oricum, vorbind de păcate, dacă e să le țină cineva șirul
2012-2013 – SE ALEGE GRÂUL DE NEGHINĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366084_a_367413]
-
pe stradă/ aș trece pe lângă el, bărbatul închipuit.../ fără să-l știu/ doar o tresărire aș avea/ privindu-i ochii de sub pleoapa albastră/ întrezărind/ pescarul atent la momeală/ ... piroga sa e departe ca o epavă./ nu mai încerca să mă ademenești/ mâinile tale sunt ca de gheață/ prinse în șuruburi/ ca o marionetă./ nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică/ poate pe cămașa scrobită, poate nici eu nu-s ce par./ alunecând, alunecând, de pe o altă epavă”. (Din
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
Apoi! - Mă mai ții minte? Eu te-am iertat! - Sigur, îmi aduc aminte de tine! Chiar mi-aș dori să petrecem timpul în Rai! Depinde numai de Dumnezeu! - Ok! Îți doresc mult succes! Vasile își aminti, cum, în tinerețe a ademenit-o pe Crinuța, a profitat de ea, spunându-i că o iubește și o ia în căsătorie, apoi a abandonat-o pentru alta. Avea mustrări de conștiință și nu știa cum să-i spună lui Dumnezeu de acest păcat pe
VASILE ŞI PĂCATELE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366151_a_367480]
-
pe lângă el, bărbatul închipuit... fără să-l știu doar o tresărire aș avea privindu-i ochii de sub pleoapa albastră întrezărind pescarul atent la momeală iguane încălzindu-se alături piroga sa e departe ca o epavă. nu mai încerca să mă ademenești mâinile tale sunt ca de gheață prinse în șuruburi ca o marionetă. nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică poate pe cămașa scrobită, poate nici eu nu-s ce par. alunecând alunecând de pe o altă epavă. מ
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > LA CAPĂTUL LUMII Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 366 din 01 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului la capătul lumii Prin ochii viselor se cerneau seară de seară clipele cu aripi albastre, iar cântecul sirenelor ademenea marinarii plecați să descopere vechiul și noul continent al iubirii. La polul, dintre Marea de Sus și Marea de Jos, renii cuvintelor trăgeau poemele pe banchizele albe și tu le primeai cu un sărut. Aș fi vrut să devin un
LA CAPĂTUL LUMII de LEONID IACOB în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361704_a_363033]