656 matches
-
ghetele?" Ne supunem, totuși, regulii. Altminteri, nu se poate intra în moschee. Simt prin ciorapi răceala pardoselii. Mă lămuresc că moscheea se numește "albastră" din cauza vitraliilor care sunt foarte frumoase. La ieșire, iau de pe raft, din greșeală, altă pereche de adidași care seamănă cu ai mei. Mă mir că piciorul îmi intră greu, când vreau să încalț primul pantof, și abia atunci remarc că perechea de adidași pe care am luat-o are o dungă albastră, nu una neagră, ca ai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care sunt foarte frumoase. La ieșire, iau de pe raft, din greșeală, altă pereche de adidași care seamănă cu ai mei. Mă mir că piciorul îmi intră greu, când vreau să încalț primul pantof, și abia atunci remarc că perechea de adidași pe care am luat-o are o dungă albastră, nu una neagră, ca ai mei. Rușinat, îmi repar greșeala repede. Plecăm de aici spre Sfânta Sofia. Între timp, s-a pornit ploaia. Catedrala, ridicată de Constantin și finisată de Justinian
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
300 de lire turcești, acesta i le dă turcului și turcul se calmează. Nu trece un minut și-l văd pe Justin Panța întinzînd piciorul pe scaunul altui lustragiu, Acesta ia o perie, o înmoaie în apă și-i curăță adidașii. Mi-a cerut o țigară, și, în semn de mulțumire, îmi face pantofii gratis", ne spune, liniștit, poetul sibian. Dar finalul e același. Turcul cere să fie plătit. Poetul n-are bani și, ca să scape de turc, îi dă, în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a neoprotestanților de rit american. Și cum zic, soacra mi-a povestit, cu toleranța înrădăcinată și fără fixațiile antiuniatiste ale ierarhilor ortodocși care-i păstoresc credința, despre preotul greco-catolic venit în anii nouăzeci din Maramureș cu "pantaloni de tergal și adidași", citez din memorie. De la acea înfățișare sărmană urmașul lui Inochentie Micu-Klein a ajuns în câțiva ani un ditamai viceprimar PSD cu peste cincizeci de hectare dobândite multiconfesional de la tot felul de moși și babe de-avalma. Se povestește că, mai nou
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
una sau alta. Echipa japoneză de la NHK era tăcută, dar, lângă ei, echipa CNN din Singapore șoptea, murmura și schimba lentilele, zăngănind niște cutii de metal. Echipa britanică a canalului Sky TV din Hong Kong venise îmbrăcată nepotrivit. Acum își scoseseră adidașii și își smulgeau lipitorile dintre degete, înjurând. Nici o șansă. Hagar avertizase companiile despre condițiile din Sumatra și despre cât de dificil era să filmezi acolo. Le recomandase să trimită echipe de fotografi pentru fauna din sălbăticie, experimentate în munca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că există ceva adevărat în teoria aceasta.“ Capitolul 41 Primele zile ale lui Dave în familia Kendall au mers surprinzător de bine. Când ieșea afară, purta o șapcă de baseball, ceea îi îmbunătățea mult înfățișarea. Cu părul tuns, purtând blugi, adidași și un tricou Quicksilver, semăna destul de bine cu orice alt puști. Și învăța repede. Avea o coordonare bună și învăță repede să își scrie numele, sub îndrumarea lui Lynn. Cu cititul mergea mai greu. Dave se descurca bine la sporturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și People. Și un pachet de țigări, ceea ce nu o bucură prea tare. Apoi, trecu la rafturile somierei, căutând prin ele rapid și pipăind până în fundul lor. Urmă dulapul, care îi luă ceva mai mult. O harababură de pantofi și adidași la bază. Dulăpiorul de sub chiuveta din baie și chiar și coșul de haine murdare. Nu găsi nimic care să explice vânătăile. Bineînțeles, își zise, nu avea nici un rost să pună un coș de haine murdare în cameră, din moment ce Jennifer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Beaver și căzuse, luându-l pe Bucky cu el. Billy era nervos și stânjenit, întins așa la pământ, în fața tuturor, cu Sarah Hardy și ceilalți chicotind. Puștiul era întins în continuare la pământ, așa că Billy îi trăsese două șuturi cu adidașii lui Van. Nu ceva serios, doar un avertisment. Iar când puștiul se ridicase în picioare, îl plesnise puțin. Nu mare lucru. În clipa următoare, se trezise cu Maimuțache în spate, trăgându-l de păr și mârâindu-i în ureche ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Maimuțache cedară și el căzu la pământ ca o păpușă de cârpe, iar Billy îi trase una zdravănă cu piciorul, drept în bărbie, ridicându-l cu totul de jos, puțin. Dar Billy nu voia ca maimuța aia să sângereze pe adidașii lui de firmă, așa că se retrase, roti din nou placa din nou, vrând să-l izbească pe maimuțoi drept în față, poate să-i spargă nasul și bărbia și să-l facă și mai urât decât era. Dar Maimuțache țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în camera de zi, unde se aflau copiii. Să pună senzorii în sacii de școală? Nu. Pe gulerul cămășilor? Clătină din cap. I-ar fi simțit. Și atunci, unde? Instrumentul chirurgical funcționa perfect. Dispozitivele intrară ușor în cauciucul din tocul adidasului. O făcu la adidasul lui Dave, apoi la al lui Jamie și apoi, dintr-un impuls, se duse și luă și un adidas al fiului lui Alex, Jamie. — Pentru ce? întrebă Jamie. — Vreau să-l măsor. Mă întorc într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
unde se aflau copiii. Să pună senzorii în sacii de școală? Nu. Pe gulerul cămășilor? Clătină din cap. I-ar fi simțit. Și atunci, unde? Instrumentul chirurgical funcționa perfect. Dispozitivele intrară ușor în cauciucul din tocul adidasului. O făcu la adidasul lui Dave, apoi la al lui Jamie și apoi, dintr-un impuls, se duse și luă și un adidas al fiului lui Alex, Jamie. — Pentru ce? întrebă Jamie. — Vreau să-l măsor. Mă întorc într-o secundă. Îi mai rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ar fi simțit. Și atunci, unde? Instrumentul chirurgical funcționa perfect. Dispozitivele intrară ușor în cauciucul din tocul adidasului. O făcu la adidasul lui Dave, apoi la al lui Jamie și apoi, dintr-un impuls, se duse și luă și un adidas al fiului lui Alex, Jamie. — Pentru ce? întrebă Jamie. — Vreau să-l măsor. Mă întorc într-o secundă. Îi mai rămâneau două. Henry se gândi o vreme. Îi veniră în minte mai multe posibilități. Capitolul 83 Hummer-ul parcă în spatele ambulanței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lui Jamie Burnet. Dacă senzorul funcționa, avea să îl vadă deplasându-se pe stradă. Dar punctul albastru nu se deplasa, era static. Adresa arăta Marbury Madison Drive nr. 348, adresa casei lui. Se uită în camera de zi și văzu adidașii albi ai lui Jamie în colț, cu săculețul lui de călătorie. Nu apucase să și-i pună. Apoi introduse senzorul pentru fiul lui. Același rezultat. Punctul albastru era fixat la adresa casei lui. Apoi, se mișcă puțin. Și fiul său Jamie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
decît să fie liber și să se simtă bine... să simtă... să fie. Cine este? Ia uită-te mai bine la el. Are cumva blugii tăi?... Poate are tricoul tău. Poate are sufletul tău liber... poate are sclipirile tale și adidașii... poate e chiar reflectarea ta de un moment. Poate ești chiar tu. M-am uitat și eu la el și am înțeles, cu uimire, că infinitul se reflectă la infinit... În infinite aripi și oglindiri, același adeseori... Așa, acum poate
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ureche... “Acum ne potrivim mai bine”, mă gîndeam, avînd în vedere că eu adeseori și mai mereu mă îmbrac în blugi, dacă se poate din cap pînă în picioare, de la șapcă, la jachetă, la cămașă, la pantaloni... aproape totul în afară de adidași sau ghete. “Acum chiar ne asortăm”, îmi spuneam fără să mă intereseze totuși prea mult aceste amănunte. Cel mai mult mă preocupa sosirea mașinii, moment de care îmi era teamă pentru că ar fi însemnat să mă despart de macky, ea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
n-o să i se potrivească. Toți puștanii ăia șmecheri aveau să alunece lin în jurul lui în timp ce el avea să se miște greoi, ca o balenă. Dar gheata i se potrivise. Perfect. Jack înșfăcă rolele și le îndesă într-un sac adidas cu un aer macho. Spera sincer că nici unul dintre băieții din redacție n-avea să aibă drum pe lângă pista de dat cu rolele. Două ore mai târziu, epuizat, dar surprinzător de înviorat și pe deasupra nespus de mândru de figura ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că n-avea să reușească să lucreze. Multiubitul lui Saab albastru îi făcea cu ochiul din spațiul de parcare rezervat redactorului-șef. De obicei, deși multiubit, nu era curățat prea des, dar Ben, care strângea bani pentru o pereche de adidași Nike Air, începuse să îi tragă o săpuneală săptămânală, care dădea rezultate uimitoare. Era o nebunie, știa. S-ar putea să fie în mijlocul unei ședințe, s-ar putea să fie plecată, cu siguranță nu-l aștepta și probabil n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ani, io dacă am o treabă trag papuci prin zăpadă și m-am întors. Vara se face schimbul, dacă e, subțiri. Și merg ciorapii, la cinci-zece de fumat, Carpați. Mai e și după firmă, dacă e nike pe el, un adidas, unul așa, mai nașpa, două de fumat. Ciorapi cu țiplă pe ei. Nefolosiți, lege. Un pantalon, mai greu la noi, că avem uniformă, dar la ăștia, după fițe, de stradă, le pune o dungă peste ei. Depinde, treningul e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lăsat eu în libertate. Furam, făceam, lucram ca o fadromă, dar nu-i lăsam de izbeliște. „Mă uit la desene. La Tom și Geri“ - Constantin Valentin Capul lui mare cu mustață a vrut 2 cartușe Viceroy, 2 plicuri par avion, adidași 42, pantaloni xl. A ucis un copil de 14 ani. Felix. I-a dat pietroaie în cap și i-a dat foc. A pus frunze de porumb deasupra. În urma lui Felix a rămas palatul din Jilava, chiar la intrare: trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
chiuvetă, bine, acum e ca un jgheab, nu ca o chiuvetă. E ceva din beton ca măsuța asta și la lateral e acoperită, să nu curgă apa jos. Pe jos e beton. E frig, dar asta suportăm, avem șlapi, papuci, adidasul, pantoful. Pachetul de țigări, bricheta, asta port, obiecte interzise nu port, de ce să mă implic degeaba. Nu-s prieteni ăia care te îndeamnă la rele. Prieteni, adică cineva cu care te poți înțelege, te poți ajuta. Deci să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
încălțat și eu. În cartier, optzeci la sută sunt pușcăriași, nu e vorba cine e cel mai tare, e chestia de respect. Oamenii mă respectau că îi respectam. Că nu stăteam să iau o haină jegoasă pe mine și un adidas rupt în picioare. Aprecia că mă întrețineam, umblam frumos pe stradă, vorbeam frumos cu lumea, îi vizitam pe ai mei la pârnaie. Apreciau asta, că munceam de dădeam de mâncare și la gura mea și la ăia din pușcărie. Lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Luam de-a gata lenjeria de corp: ciorapii, maieu și-așa mai departe. Ciorapii trebuia să fie de bumbac și albi. Și aveam cele mai bune treninguri care apăreau, ultimul răcnet. Pantofii tot la comandă îi făceam. La treninguri mergeau adidași, la țol festiv mergeam cu pantofi. N -am purtat decât de vreo două ori cravată, unde-a fost necesar. În rest, nu. Ca să zic așa, la botezul fiului meu, atunci am purtat cravată și a fost odată de-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sînt sexy! RÎnjesc ca motanul de Cheshire. De ani Întregi nu mi-a mai spus nimeni că sînt sexy. Nici nu sînt, sînt mamă. O mamă demodată, care-și petrece majoritatea timpului nemachiată, Îmbrăcată În pantaloni de trening Gap și adidași, excepție făcînd momentul În care am făcut efortul de a ieși cu Lisa și-am sfîrșit În compania lui Charlie Dutton. — Știu! rîde Fran. Am Încercat să-i explic că nu ești sexy, dar nici n-a vrut să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să facă față asediului, apoi capitulă... Câțiva metri pătrați, luminați de un bec chior, rafturi cu detergenți, uite și mopul Luciei, odată am vrut să-l rup pe spinarea ei, dar nu mai știu de ce, totuși, eram foarte nervos, niște adidași jerpeliți care au prins perioada în care tu, scriitor ratat, vroiai să faci alergări în fiecare dimineață, pentru a fi în formă maximă, aiurea, n-ai alergat nici cinci metri, ești mult prea comod pentru așa ceva, poate îți vei lua
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
agită sforile, tu ai fost și rămâi pentru totdeauna doar un... Stătea lângă ușă, îmbrăcat în treningul pe care îl primise cadou de ziua lui (de la Lucia, evident, se dezbrăcase cu o plăcere maximă de pantalonii cu buzunare aplicate), cu adidașii în picioare, și își spunea că nu a mai alergat de multă vreme, ce dacă plouă?, mișcarea este bună pe orice vreme, medicii ne bat tot timpul la cap cu nevoia de mișcare, jos cu sedentarismul care aduce enervantele kilograme
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]