3,016 matches
-
stîlpi de umbră priveghiază, Pe cînd flacări parcă urcă din nesipu-n zare-ntins; Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează întunericu-l frămîntă cu năluci de aur stins". (Ospățul lui Pentaur) Simplu exercițiu parnasian, la prima vedere; dar pînă și aici adierea subtilă a simbolismului se face simțită sub forma metaforelor personificatoare ce animă interior decorul (stîlpi de umbră priveghiază, uși de bronz... întunericu-l frămîntă). Viața interioară vibrantă a acestui templu atestă chemarea Misterului; pe urmele detestatului său rival, autorul Ospățului se
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
cu mesele scoase afară pe trotuare, șiruri nesfârșite de mașini unduind prin valuri de caniculă, femei și bărbați cu brațele și spinările goale, tricouri și cămăși de toate culorile și ochelari de soare, chelneri cu tăvi încărcate de bu-nătăți și adieri fierbinți chemând înserarea prin lama duduitului de motoare, piețe și hale și arcuri de triumf, bulevar-de, autostrăzi, leșinul vertijului multicolor sorbindu-ți sângele, alei și copaci și turnuri de fier și pajiști incendiate de asfințituri." (p. 202) Se simte în
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]
-
mult ori. De ieri de la ora șase și mai bine, de când am părăsit sala, mulți dintre critici cred că acum, maestrul cinematografului turc, greu de imitat de mai tinerii săi colegi (spre deosebire, de exemplu, de iranianul Kiarostami) va simți adierea ramurei de palmier. Dincolo de barometrul emoției, ne încumetăn și la socoteală simplă, de altfel. Nu are cum să plece de la Cannes fără o distincție, iar cu una mai mică nu prea vedem cum ar putea fi răsplătită o operă de
Cannes 2014: Am auzit, deja, foșnetul unei Palme d Or by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62234_a_63559]
-
regim liric. „Se scutură din salcîmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gîndește. La ce se gîndește?La nimic. Innumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba... peste toate au nins ani mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blînzi și mîngîietori. Cine trîntipoarta? - Credeam că s-a umflat
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
indiană de Ludmila Volna (Universitatea Carolina, Praga); Imageria florala în „Portretul lui Dorian Grey” de Oscar Wilde, de Rebeca Cordero Sanchez (Universitatea Complutense, Madrid); Politică etalării: Josip Broz Tito și florile de Nenad Rădic (Universitatea Belgrad); Apă reginei Ungariei - o adiere de rozmarin de Istvan Rakoczi (Universitatea ELTE, Budapesta); Text, context, subtext în „There Is a Garden în Her Face” al lui Thomas Campion de Charles Moseley (Universitatea Cambridge) etc. Cele trei zile intense de congres, desfășurate în paralel în trei
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
Belle-Epoque, stins deja în vremea când artistul le efectua. Dacă Rembrandt, cel de anul trecut, din gravuri era, într-un fel, de-al casei în Palatul Baroc, Nicolae Tonitza ar avea nevoie de ceva mai multă lumină aici, de o adiere de briză, fie ea și închipuită, pentru a-i recupera întreaga vitalitate. Nu spun că în sălile pe care le ocupă, în muzeu, Nicolae Tonitza ar fi stingher, ci numai ușor straniu prin modernitatea apusă a lucrărilor sale. În orice
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
amor.) Ura conjugală motivată politic și social este însă o temă tratată cu umor de Dumitru Crudu, ca și ura socială (dușmănia nu de clasă, ci etnică și politică), fără patetismul specific literaturii ruse, fără să dramatizeze, dar păstrând acea adiere de teroare care dă „tonul” vieții de aici. Viața la Chișinău (mai ales a basarabenilor) este una dublă, limba este una dublă, de aici și o schizofrenie și o nevroză generalizată, de aici și umorul și absurdul specific al personajelor
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
nimic din voința de a-și sufoca cititorul cu pledoarii logice și demonstrații ideologice. Steinhardt e un scriitor de tact psihic și de delicatețe sufletească, uneori excesiv de împăciuitor, alteori excesiv de indulgent, dar în totul un căutător de sensuri iraționale și adieri ilogice, de unghiuri și penumbre pe care viața civilizației nu ți le poate da. Pe scurt, nu îl citești ca să te lămurești, ci ca să te înfiori. E genul de spirit care te desprinde din prezent și te împinge spre un
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
pentru lupi și porci // tare singur ai rămas în iarnă // poate spargi tăcerea și te-ntorci" (Rugă pentru întoarcere). Fără a urma formal tiparul poeziei anonime, autorul împrumută din substanța acesteia misterul potolit, melodios, cu o românească amprentă. Cuvîntul are adieri de zefir nelumesc: "se-ntîmplă seara iarăși pe pămînt / se-așează încă lutul peste tată / pe ape zborul păsării s-a frînt / dar aripile încă o să bată // și eu vă strig cu grîul uneori / din satul meu căzut lîngă izvoare / se
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
stilistice. Această aplecare spre tipare și calapoduri - venită dintr-o pasiune cu atît mai stranie cu cît are ca obiect tocmai lumea atît de aridă a ideologiilor - această aplecare îi împrumută lui Tismăneanu un veritabil fler politic, politologul intuind spontan adierea subterană care hrănește cutare teorie sau cutare sistem de propagandă. Toată ascuțimea sa olfactivă pare să se fi adunat într-o sensibilitate de ogar ideologic, de aceea Tismăneanu are cu precădere un nas cu bătaie politică. Depistează repede miasmele de
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
ta e îndoielnică. Și totuși, conform criteriilor estetice, orice bîrlog poate fi subiect de roman și oricărei zvîrcoliri șerpești i se poate însăila un sonet de ireproșabilă înlănțuire prozodică. Atîta doar că înrîurirea formei asupra sufletului cititorului aduce cu o adiere superficială. O deguști fără să te miște, și o admiri fără să te frămînte. E o simplă virtuozitate tehnică ivită din ușurința unui intelect căruia, lipsindu-i viziunea, îi priește să se zbată într-o cușcă ermetică. Pe scurt, literatura
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
nesfîrșit. Matelotul Houston a fost promovat o dată, după care a fost retrogradat. A avut ocazia să vadă cîteva dintre marile capitale ale Asiei de Sud-Est, ieșise la plimbare în nopți zăpușitoare, în care felinarele de pe străzile lăturalnice se legănau în adierea stătută a brizei, dar nu a rămas niciodată pe uscat destul cît să uite ce înseamnă tangajul, ci doar atît cît să se simtă confuz, să vadă pe fugă fețe și să audă rîsetele celor suferinzi. Cînd stagiul lui a
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
imitațiilor este nelimitat. Precum T.S. Eliot, mentorul Sburătorului e de părere că raportul creatorului cu un text precedent constituie „felul cel mai obișnuit de a fi original", punct de vedere ce, în timpul unui modernism obsedat de „noutate", exploziv, aduce o adiere clasică. Așadar Gabriel Tarde devine o figură majoră a ideii de relație între inovație și tradiție, mergînd pînă la aspectele sale recente de intertextualitate sau metaliteratură. Nu l-am putea omite nici referitor la dezbaterile din țara noastră, caracteristice ultimilor
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
Andrei Moisoiu (Google) Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăște din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu știu unde, când și de ce), dar simt că acest lucru s-a întâmplat și mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul
Cum s-a născut marea iubire dintre Marin Preda și Aurora Cornu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64463_a_65788]
-
închipui pe autor lăudînd trecutul, în schimb ți-e la îndemînă să ți-l imaginezi criticîndu-l. Boia este un autor abil căruia spiritul critic i-a insuflat o mină malițioasă, a cărei expresie cultă e precumpănitor sarcastică. Mai mult, o adiere de îngăduință superioară îi însoțește considerațiile, Boia neavînd iluzii și nehrănind credințe, dar folosind trecutul ca pretext de desfășurare a inteligenței sale analitice, impresionantă prin ușurința cu care întoarce o temă pe mai multe fețe, dar înfiorătoare prin demoralizarea pe
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
poezia pe teme paseiste ori rurale (din Patriarhale, 1901), melodia versului ștergea, la Iosif, semnificația temei. Există, fără îndoială, în liedurile lui zăcăminte de sentimentalism, dulcegării și autocompătimire, exprimate prin diminutive și termeni familiari; dar, în cele mai bune exemple, adierea simbolistă trece pe deasupra cuvintelor, transformînd lamentația semănătoristă în poezie autentică: „Torcea, torcea, fus după fus,/ Din zori și pînă-n seară;/ Cu furca-n brîu, cu gîndul dus,/Era frumoasă de nespus/ În portu-i de la țară...// Căta la noi așa de
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
univers inteligibil prins într-un corset de materie perceptibilă; 2) o metodă experimentală care dă putința de a măsura tot; 3) o cauzalitate sigură care hrănește viziunea unui determinism previzibil. Din cele trei premise, azi nu a mai rămas decît adierea unor îndoieli: nu se mai știe prea bine ce este materia, de măsurat nu putem măsura totul, iar cauzalitatea e o schemă fără acoperire la nivel cuantic. Pe scurt, universul nu e pe atît de inteligibil pe cît am fi
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
scene de o asprime grea, de unde și ușurința cu care se pune pe sine în împrejurări pe care alții s-ar stînjeni să le pomenească chiar și în somn. În fine, autorul are sensibilitate ominoasă, care îi dă antene pentru adierile de duh, așa explicîndu-se umoarea de visător încredințat că nimeni nu poate fugi de destinul său. Spuneam că Igor Isac e un visător cu aparențe sceptice. Dar, spre deosebire de sceptic, care se frămîntă pînă la paroxism și face din voință virtutea
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
prins în fervoarea mistică a răpirilor suprafirești. Din acest motiv, dacă ar fi mărturisit că s-a întors de acolo transfigurat, jurînd a fi întrezărit printre pietre pocrovul Maicii Domnului și, într-o clipă de abandon, de a fi simțit adierea pulpanei cristice, autorul ar fi făcut figura unui spirit atins de clișeu conformist. Și ar fi dezamăgit negreșit, prin simulacrul de simțire pe care l-ar fi pretins. Așa însă, Dan C. Mihăilescu e sincer, fără mască și fără calcule
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
elemente scăpate de la inventar și chiar din percepția realului, de parcă le-ar pune sub o lupă. Călătorul meu danubian vorbește și el despre crăpături tăiate parcă cu lama în culisele teatrului cotidian, prin care speră că va intra măcar o adiere sau un curent al vieții adevărate, ascunse de paravanul realului. Este transcendența oricărei călătorii care pătrunde deopotrivă în carne, în praf, în repeziciunea orei ce trece și înșeală așteptările într-un fel sau altul. Nu trebuie decât să ieși pe
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
transformări, metoda separării efectelor. (Curentă în științele pozitive.) Pe scurt, experimentul se rezumă la studierea câte unei variabile după stabilizarea tuturor celorlalte. Pentru aceasta, Mihai Dinu creează mediul ideal. Retraduce, din franceză, poemele din Brises d’Orient (în noua formă, Adierile Orientului). Și nu se oprește aici. Aceste Adieri trec din nou în franceză prin mijlocirea lui Paul Miclău, pentru ca, în sfârșit, Mihai Dinu să le retranspună într-o formă finală. Procedeul e similar cu cel telefonului fără fir. Semnalul e
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
Pe scurt, experimentul se rezumă la studierea câte unei variabile după stabilizarea tuturor celorlalte. Pentru aceasta, Mihai Dinu creează mediul ideal. Retraduce, din franceză, poemele din Brises d’Orient (în noua formă, Adierile Orientului). Și nu se oprește aici. Aceste Adieri trec din nou în franceză prin mijlocirea lui Paul Miclău, pentru ca, în sfârșit, Mihai Dinu să le retranspună într-o formă finală. Procedeul e similar cu cel telefonului fără fir. Semnalul e trecut prin atâtea filtre câte sunt necesare pentru ca
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
care o face fiind cea a unui iremediabil adolescent surprins în clipa degustării reveriilor intense. Profesorul are înfățișarea unui visător din licărul ochilor căruia ești întîmpinat de un val de emoție umedă. Un fluid cald trecînd în tine ca o adiere firavă, primul gînd fiind că ai în față o ființă pudică animată de candori nepotrivite vîrstei. E ceva aparte în ochii lui Vasile Morar: o emotivitate ce culminează într-o clipocire neastîmpărată, dar o emotivitate care nu e patetică, țîșnind
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
palidă, îmbătrânită? Nu poate fi ea! Este doar amintirea ei.” Dar atunci, prințesa Maria rosti: „Natașa.” Și fața cu ochi atenți zâmbi cu greu, precum se deschide o ușă ruginită, și prin această ușă deschisă năvăli brusc spre Pierre o adiere din acea fericire de mult uitată, la care în clipa de față el nu se gândea, câtuși de puțin. Această adiere veni spre el, îl învălui și îl absorbi pe de-a-ntregul. În clipa când ea zâmbi, nu mai putea
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
zâmbi cu greu, precum se deschide o ușă ruginită, și prin această ușă deschisă năvăli brusc spre Pierre o adiere din acea fericire de mult uitată, la care în clipa de față el nu se gândea, câtuși de puțin. Această adiere veni spre el, îl învălui și îl absorbi pe de-a-ntregul. În clipa când ea zâmbi, nu mai putea fi nici o îndoială: era Natașa, și el o iubea. Chiar din prima clipă, Pierre, fără voia lui, îi dezvălui și ei
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]